Sigilarea celor o sută patruzeci și patru de mii
1 După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. 2 Și am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui și care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare către cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul și marea, 3 zicând: „Nu vătămați nici pământul, nici marea, nici copacii până nu punem pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”
4 Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii , pecetluiți din toate semințiile fiilor lui Israel:
5 din seminția lui Iuda, pecetluiți douăsprezece mii;din seminția lui Ruben, douăsprezece mii;din seminția lui Gad, douăsprezece mii;6 din seminția lui Așer, douăsprezece mii;din seminția lui Neftali, douăsprezece mii;din seminția lui Manase, douăsprezece mii;7 din seminția lui Simeon, douăsprezece mii;din seminția lui Levi, douăsprezece mii;din seminția lui Isahar, douăsprezece mii;8 din seminția lui Zabulon, douăsprezece mii;din seminția lui Iosif, douăsprezece mii;din seminția lui Beniamin, pecetluiți douăsprezece mii.Mulțimea din toate neamurile
9 După aceea m‑am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nu putea s‑o numere nimeni, cu oameni de orice neam, din orice seminție, din orice popor și de orice limbă, care stăteau în picioare înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de palmier în mâini, 10 strigând cu glas tare și zicând:
„Mântuirea este a Dumnezeului nostru,
care stă pe tron,
și a Mielului!”
11 Și toți îngerii stăteau împrejurul tronului, al bătrânilor și al celor patru făpturi vii. Și s‑au aruncat cu fața la pământ înaintea tronului, s‑au închinat lui Dumnezeu 12 și au zis :
„Amin! Ale Dumnezeului nostru să fie
binecuvântarea, slava, înțelepciunea, mulțumirea,
cinstea, puterea și tăria în vecii vecilor! Amin!”
13 Și unul dintre bătrâni a luat cuvântul și mi‑a zis: „Aceștia, care sunt îmbrăcați în haine albe, cine sunt oare? Și de unde au venit?” 14 „Domnul meu”, i‑am răspuns eu, „tu știi.” Și el mi‑a zis:
„Aceștia sunt cei ce vin din necazul cel mare;
ei și‑au spălat hainele
și le‑au albit în sângele Mielului.
15 De aceea stau ei înaintea tronului lui Dumnezeu
și‑I slujesc zi și noapte în Templul Lui.
Cel ce stă pe tron Își va întinde cortul peste ei.
16 Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete și
nu‑i va mai dogori nici soarele ,
nici vreo altă arșiță.
17 Căci Mielul, care stă în mijlocul tronului,
îi va păstori ,
îi va conduce la izvoarele apelor vieții
și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor . ”
Viziunea pecetluirii celor credincioşi
1 După aceasta am văzut patru îngeri stând în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului ca să nu sufle nici un vânt, nici peste pământ nici peste mare şi nici peste vreun copac. 2 Şi am văzut un alt înger înălţându-se de la răsăritul soarelui, având pecetea Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri cărora li se dăduse putere să vatăme pământul şi marea, 3 spunând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu îi vom pecetlui pe frunte pe robii Dumnezeului nostru!” 4 Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, pecetluiţi din toate triburile fiilor lui Israel. 5 Din tribul lui Iuda, pecetluiţi douăsprezece mii; din tribul lui Ruben, douăsprezece mii; din tribul lui Gad, douăsprezece mii; 6 din tribul lui Aşer, douăsprezece mii; din tribul lui Neftali, douăsprezece mii; din tribul lui Manase, douăsprezece mii; 7 din tribul lui Simeon, douăsprezece mii; din tribul lui Levi, douăsprezece mii; din tribul lui Isahar, douăsprezece mii; 8 din tribul lui Zabulon, douăsprezece mii; din tribul lui Iosif, douăsprezece mii; din tribul lui Beniamin, pecetluiţi douăsprezece mii.
9 Apoi am privit şi, iată, o mare mulţime de oameni, pe care nimeni nu putea să o numere, din fiecare neam şi din toate seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi cu ramuri de palmier în mâini. 10 Ei strigau cu glas puternic spunând:
Mântuirea este a Dumnezeului nostru,
Cel care şade pe tron – şi a Mielului!
11 Şi toţi îngerii stăteau în jurul tronului şi al bătrânilor şi al celor patru fiinţe, şi au căzut cu faţa la pământ înaintea tronului şi i s-au închinat lui Dumnezeu, 12 spunând:
Amin! Binecuvântarea, slava şi înţelepciunea,
mulţumirea, cinstea şi puterea
şi tăria sunt ale Dumnezeului nostru, în vecii vecilor.
Amin!
13 Unul dintre bătrâni mi-a vorbit: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în veşminte albe, cine sunt şi de unde au venit?” 14 Iar eu i-am zis: „Domnul meu, tu ştii.” Şi el mi-a spus: „Aceştia sunt cei care vin din încercarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele şi le-au înălbit în sângele Mielului.
15 De aceea ei sunt înaintea tronului lui Dumnezeu
şi îi slujesc ziua şi noaptea în Templul Lui,
iar Cel care şade pe tron îi va adăposti în cortul Său.
16 Ei nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta,
nu îi va mai arde nici soarele, nici arşiţa,
17 pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va paşte
şi îi va conduce la izvoarele apelor vieţii,
iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”