Creștinul, izbăvit de sub Lege
1 Nu știți, fraților – vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea stăpânește asupra omului câtă vreme el trăiește? 2 De pildă, femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el, dar dacă‑i moare bărbatul, este dezlegată de legea căsătoriei . 3 Dacă deci ajunge a altuia cât încă îi trăiește bărbatul, se va chema adulteră; dar dacă‑i moare bărbatul, este liberă față de Lege și nu mai este adulteră dacă ajunge a altuia. 4 Tot astfel, frații mei, și voi ați murit față de Lege prin trupul lui Hristos, ca să ajungeți ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5 Căci pe când eram în firea pământească, patimile păcatelor, date la iveală prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducă rod pentru moarte. 6 Dar acum, am fost dezlegați de Lege, fiindcă am murit față de ceea ce ne ținea în robie , ca să slujim prin înnoirea lucrată de Duhul, și nu prin trăirea veche, după literă.
Legea și păcatul
7 Așadar, ce vom zice? Legea este păcat? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l‑am cunoscut decât prin Lege. De pildă , n‑aș fi știut de poftă dacă Legea nu mi‑ar fi spus: Să nu poftești !
8 Apoi, păcatul a folosit prilejul și a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte, căci fără Lege, păcatul este mort. 9 Odinioară, eram fără Lege și trăiam, dar când a venit porunca, păcatul a înviat, 10 iar eu am murit. Astfel, s‑a dovedit că porunca aceea care trebuia să‑mi dea viața mi‑a adus moartea. 11 Pentru că păcatul s‑a folosit de poruncă, m‑a amăgit și, prin ea, mi‑a adus moartea. 12 Așa că Legea este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună. 13 Atunci, un lucru bun mi‑a adus moartea? Nicidecum! Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, printr‑un lucru bun mi‑a pricinuit moartea, pentru ca, prin poruncă, păcatul să se arate din cale afară de păcătos.
14 Știm că Legea este duhovnicească, dar eu sunt firesc, vândut rob păcatului. 15 Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci tocmai ce urăsc. 16 Dacă fac ce nu vreau, recunosc prin aceasta că Legea este bună. 17 Dar atunci nu mai sunt eu cel ce lucrează astfel , ci păcatul, care locuiește în mine. 18 Știu, desigur , că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce‑i drept, vreau să fac binele, dar n‑am puterea să‑l fac. 19 Căci nu fac binele, pe care‑l vreau, ci tocmai răul, pe care nu‑l vreau! 20 Și dacă fac ce nu vreau, nu mai sunt eu cel ce lucrează astfel , ci păcatul, care locuiește în mine. 21 Găsesc, așadar, legea aceasta: când vreau să fac binele, răul stă lipit de mine . 22 Fiindcă, după omul dinăuntru, mă încântă Legea lui Dumnezeu, 23 dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă cu Legea primită de mintea mea și care mă face rob legii păcatului din mădularele mele. 24 O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? 25 Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! Așadar, cu mintea eu slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.
Eliberaţi de sub Lege: analogia căsătoriei
1 Fraţilor, oare nu ştiţi – fiindcă le vorbesc unora care cunosc Legea – că Legea stăpâneşte asupra omului cât timp trăieşte el? 2 Căci femeia măritată, câtă vreme trăieşte bărbatul ei, este legată prin Lege de el, iar dacă îi moare bărbatul, ea este dezlegată de legea căsătoriei. 3 Prin urmare, dacă ea se va dărui altui bărbat, atât timp cât îi trăieşte bărbatul, se va numi adulteră. Dar dacă îi moare bărbatul, este liberă faţă de Lege şi nu este adulteră dacă se dăruieşte altui bărbat. 4 La fel, fraţii mei, şi voi aţi murit faţă de Lege, prin trupul lui Hristos, ca să fiţi ai altuia, ai celui care a fost înviat din morţi, ca să-I aducem rod lui Dumnezeu. 5 Când trăiam prin trup, patimile păcatelor lucrau în mădularele noastre datorită Legii, ca să aducem rod morţii. 6 Însă acum am fost dezlegaţi de Lege, murind faţă de ceea ce ne ţinea robi, ca să slujim în Duhul cel nou, nu după litera cea veche.
Legea şi păcatul: dilemele credinciosului
7 Ce vom spune deci? Este legea păcat? Nicidecum! Însă eu n-am cunoscut păcatul decât prin Lege. N-aş fi cunoscut pofta dacă Legea nu zicea: Să nu pofteşti! 8 Dar păcatul, prinzând prilejul dat de poruncă, a stârnit în mine toate poftele; căci în lipsa legii păcatul era mort. 9 Cândva, în lipsa Legii, eu trăiam; când a venit porunca însă, păcatul a prins viaţă, 10 iar eu am murit. Şi porunca dată pentru viaţă, chiar ea mi s-a dovedit a fi spre moarte. 11 Pentru că păcatul, folosind prilejul dat de poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea. 12 Aşadar Legea este sfântă, iar porunca e sfântă, dreaptă şi bună.
13 Atunci înseamnă că ceea ce era bun a devenit pentru mine pricină a morţii? Nicidecum! Ci păcatul, tocmai ca să se arate păcat, mi-a adus moartea prin ceea ce este bun, ca, prin poruncă, păcatul să devină peste măsură de păcătos. 14 Ştim bine că Legea este duhovnicească, însă eu sunt din carne, vândut ca rob păcatului. 15 Căci nu ştiu ceea ce fac, fiindcă nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc. 16 Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că Legea este bună. 17 Acum însă nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. 18 Fiindcă ştiu că în mine, adică în trupul meu, nu locuieşte ce este bun. Căci voinţa de bine este în mine, dar facerea binelui nu este. 19 Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârşesc. 20 Iar dacă fac ceea ce nu vreau, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. 21 Aşadar, găsesc în mine, cel ce vreau să fac binele, legea aceasta: anume, că răul locuieşte în mine. 22 Ca om lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu, 23 însă văd o altă lege în mădularele mele, care se luptă împotriva legii minţii mele şi mă face rob faţă de legea păcatului care este în mădularele mele. 24 Om nefericit ce sunt! Cine mă va izbăvi de acest trup al morţii? 25 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Prin urmare, eu însumi, cu mintea mea, slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu trupul slujesc legii păcatului.