1 Anda kodea, kaditi mai but trăbul te nikras ame le buteandar, save ašundeam le, kaste na avas durearde lendar.
2 Kă, kana o Divano ašundo andal înjerea dikhlea pe dă bimištimahko, thai kana orsao dimosrigate thai orsao biašundimos lea pehkă khă čeačio potindimos,
3 sar skăpisarasa ame, kana bešas nelindoi sama angla khă skăpimos kadea dă baro, kai, pala sar sas vestime mai anglal le Raiestar, sas amengă čeačeardo anda kola kai ašunde les,
4 ando čiro sao o Dell zurearălas o phendimos lengo sămnurença, zora thai sakomoda minunengo, thai le pativença le Sfîntone Duxohko, xuladine pala Lehko kamimos!
5 Ande čeačimaste, iekhăngă înjerea thodea O e lumea kai avel, pa savi das duma.
6 Ta kadea, varekon varekai kărdea koakoa phendimos: „So sî o manuši, kaste anes Tukă godi lestar, or o šeau le manušehko, kaste kaste rodes les?
7 Kărdean les anda xançî čiro mai tele le înjerendar, kununisardean les slavasa thai pativasa, thodean les pal butea Te vastengă:
8 sa thodea le tala lehkă pînŕă.” Ande čeačimaste, kana thodea lehkă le sa, či muklea lehkă khnči bithodino. Varesar, akana, înkă na dikhas kă sa le butea sî lehkă thodine.
9 Ta Koles, kai sas kărdo „anda xançî čiro mai tekle dă sar le înjerea,” kadea le Isusos, dikhas Les „înkununime slavasa thai pativasa”, anda lehko mullimos, kai dukhadea Les, kai sas Les; anda kaste, andoa xaro le Devllehko, O te zumavel o mullimos anda saoŕă.
10 Daštilas pe, ande čeačimaste, ka Kodoa anda sao thai kai sî sa, thai sao kamelas te nigrăl buten šeave ande slava, te sîkavel, andal kăsnimata, le Šerăsbarăs le skăpimahko lengo.
11 Kă Kukoa Kai sfinçol thai kukola kai sî sfinçome, sî anda iekh. Anda kodea, Lehkă nai Lehkă lajeau te phene lengă „phral”,
12 kana phenel: „Vestiua o Anau Tiro le phralengă Mîŕăngă; dilabaua Tukă o barimos ando maškar le tidimahko.”
13 Thai pale: „Thaoaua mangă o pateaimos ande Leste.” Thai ande aver than: „Dikta Ma, Me thai le šeave, kai dea Mangă le o Dell!”
14 Kadea dar, sostar le šeave sî andai rig le ratesti thai le masăsti, sa kadea i O orta sas sa kadea andekh rig anda lende, anda kaste, andoa mullimos, te xasarăl kukoles kai sas les zor poa mullimos, kadea le bengăs,
15 thai te skăpisarăl sa kukolen, kai andai dar le merimasti, sas mekline telal ando robimos sa lengo traio.
16 Kă biathadimahko, na ando kandimos le înjerengo avel O, ta ando kandimos la seminçiakă le Avraamohkă.
17 Anda kadea, trăbuisardea Te ameazăl le phralengă Pehkă ande sal butea, kaste dašti avel, ande so dikhăl le phanglimata le Devllesa, khă baro rašai miloso thai vreniko pateaimahko, kaste kărăl skăpimos anda le bezexa le norodohkă.
18 Thai anda kadea kă O orta sas zumado ande so kăsnisardea, dašti te avel ando kandimos kolengo kai sî zumade.
O mântuire atât de mare
1 De aceea trebuie să dăm și mai multă atenție lucrurilor pe care le-am auzit, ca să nu ne depărtăm de ele . 2 Căci, dacă Cuvântul rostit prin îngeri a fost ferm, iar fiecare abatere și neascultare și-a primit o răsplată dreaptă, 3 cum vom scăpa noi, dacă suntem nepăsători față de o mântuire atât de mare, care, după ce a fost vestită la început prin Domnul, ne-a fost confirmată de către cei ce L-au auzit, 4 în timp ce Dumnezeu Însuși susținea mărturia lor prin semne, minuni și diferite lucrări puternice și prin darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia Lui?
Isus, asemenea fraților Săi
5 Căci nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare, despre care vorbim, 6 ci, undeva, cineva a mărturisit, zicând:
„Ce este omul, ca să-Ți amintești de el,
sau fiul omului, ca să-l cercetezi?
7 Tu l-ai făcut inferior îngerilor pentru puțin timp
și l-ai încoronat cu glorie și cu onoare;
8 i-ai supus totul“ .
Căci, atunci când i-a supus totul, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu vedem că totul îi este supus. 9 Însă pe Acela Care a fost făcut inferior îngerilor pentru puțină vreme, adică pe Isus, Îl vedem acum încoronat cu glorie și onoare datorită morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toți.
10 Într-adevăr, pentru a-i duce pe mulți fii la glorie, Cel pentru Care și prin Care sunt toate a considerat potrivit să-L desăvârșească prin suferințe pe Inițiatorul mântuirii lor. 11 Căci atât Cel Ce sfințește, cât și cei ce sunt sfințiți sunt toți dintr-Unul. Din acest motiv, Lui nu-I este rușine să-i numească „frați“, 12 zicând:
„Voi vesti Numele Tău fraților Mei;
Îți voi cânta imnuri în mijlocul adunării“ .
13 Și, din nou:
„Îmi voi pune încrederea în El!“ .
Și, din nou, El spune :
„Iată-ne, Eu și copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!“ .
14 Așadar, întrucât copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și El, în același fel, a fost părtaș la acestea, pentru ca, prin moarte, să-l distrugă pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, 15 și să-i elibereze pe aceia care toată viața lor erau ținuți în sclavie prin frica de moarte. 16 Căci, desigur, El nu vine în ajutorul îngerilor, ci în ajutorul descendenților lui Avraam. 17 De aceea El a trebuit să fie făcut în toate precum frații Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos și credincios în slujba lui Dumnezeu și să facă ispășire pentru păcatele poporului. 18 Și pentru că El Însuși a fost ispitit prin ceea ce a suferit, poate să-i ajute pe cei care sunt ispitiți.