1 E bezex le Iudasti sî ramome khă priboiesa sastruno, khă gorăsa diamantohkărăsa; sî xunado pe tabala lendi illesti, thai pel šinga lengă altarohkă.
2 Sar den pe godi ka pehkă šave, kadea den godi kal altare lengă, thai kal idolea thai le Astarteia lengă paša le kašt le zăllena, pel uče plaia.
3 Me dau koa limos o baŕbaro Muŕo thai le phuwea lehkă, le mandimata lehkă, sa le visterii thai le učimata tiră, andai doši le bezexăndi tirăndi, pe sai phuw tiri!
4 Andai doši tiri xasarăsa teo mandimos, kai demas tukă les; kăraua tu te kandes te dušmanohkă ande khă čem, kai či prinjeanes les, kă astardean e iag Mîŕa xolleati, kai phabarăla orkana.”
5 „Kadea delduma o Rai: dinoarman te avel o manuši kai pateal pe ando manuši, kai nikărdeol pe khă merimahkomanuši thai durearăl pehko illo le Raiestar!
6 Kă sî sar khă bibaxtaloando pustiimos, thai či dikhăl avindoi o baxtalimos; bešel ande le thana le phabarde le pustiimahkă, ande khă phuw londi thai bi bešlitorengo.
7 Dinodumadămišto te avel o manuši, kai pateal pe ando Rai, thai savehko ajukărimos sî o Rai!
8 Kă o sî sar khă kašt thodino pašal paia kai tinzol pehkă anglunimata karing o nanilaši; či daral le tatimastar, kana avel, thai lehko patrinimos ašel zălleno; ando bărši le šutimahko, či daral, thai či atărdearăl te anel rodo.”
9 „O illo sî but athaimahko thai biajukărdimahko dă nasul; kon daštil te prinjeane les?
10 „Me, o Rai, rodau o illo, thai zumavau le rîničea, kaste potinau sakoiekhăhkă pala lehko phirimos, pala o rodo lehkă kărdimatăngo.”
11 Sar khă potîrnika, kai bešel pe varesar anŕă kai či anŕardea le oi, kadea sî kukoa kai tidel bravalimata pe bičeačimaste; trăbul te mekăle ando maškar lehkă desăngo, thai mai palal nai dă sar khă čealado.
12 Skamin raimahko pherdo slava, vazdino dă anglal, than le sfîntone amară Bešlimahko,
13 Raia, o ajukărimos le Israelohko! Sa kola kai mekăn Tu, avena garadine lajavestar.” – „Kola kai dureon Mandar avena ramome pe phuw, kă mekăn le Raies, o isvoro le paiehko juwindo.”
14 Sastear ma, Tu, Raia, thai avaua sasteardo; skăpisar ma Tu, thai avaua skăpime; kă Tu san e slava mîŕî!
15 Dikta, on phenen mangă: „Kai sî o Divano le Raiehko? Te pherăl pe kadea!”
16 „Thai me, kaste ašunau Tu, či kamblem te avau bakreari; čina či kamblem o des le bibaxtalimahko, jeanes; thai so ankăsteas anda mîŕă ušt, sî bigaradimahko angla Tute.
17 Anda kodea, na av khă buti daraimasti anda mande, kă Tu san muŕo skăpimos ando des le bibaxtalimahko!
18 Le našaitorii mîŕă te aven garadine lajavimastar, ta te na avau lajavimahko me; te isdran on, ta te na isdrau me! An pa lende o des le bibaxtalimahko, malav le duarăs armaiença!”
O sfînçîmos le Savatohko.
19 „Kadea dea mangă duma o Rai: „Telear, thai beši koa udar le šavengo le poporohkărăngo, pe savi šon pe thai anklen le thagar le Iudahkă, thai ka sal udara le Ierusalimohkă,
20 thai phen lengă: „Ašunen o Divano le Raiehko, thagar le Iudahkă, thai soa Iuda, thai sal bešlitorea le Ierusalimohkă, kai šon tume pa kadala udara!”
21 „Kadea delduma o Rai: „Len sama, andel duxurea tumară, te na phiraven či khă pharimos ando des le Savatohko, thai te na anen les andră pal udara le Ierusalimohkă.
22 Te na ankalaven anda tumară khăra či khă pharimos ando des le Savatohko, thai te na kărăn či khă buti, ta sfinçon o des le Savatohko, sar mothodem tumară daddengă.”
23 Ta on či ašundine thai či line godi; çăpenisarde pesti koŕ, kaste na ašunen thai te na len sîkaimos.
24 Kana ašunesa Ma ande čeačimaste, phenel o Rai, thai či anena či khă buti andră pel udara kadala četateakă, ando des le Savatohko, thai sfinçona o des le Savatohko, thai či kărăna či khă buti ando des kadoa,
25 atunčeara pel udara kadala četateakă šona pe thagar thai voievodurea, kai bešena po skamin le raimahko le Davidohko; on avena andel urdona thai ankăste pel grast, on thai le voievodurea lengă, le manuši le Iudahkă thai le bešlitorea le Ierusalimohkă, thai četatea kadea avela bešlini andel veakurea.
26 Avena anda le četăçi le Iudahkă thai andal riga le Ierusalimohkă, andoa čem le Beniaminohko, andai xar, poa baŕobaro thai katar aveodes, kaste anen phabarimata dă sa thai jertfe, te anen pativa xabenehkă thai tămîia, thai te anen jertfe naismahkă ando Khăr le Raiehko.
27 Ta kana či ašunena kana mothoautumengă te sfinçon o des le Savatohko, te na nigrăn či khă pharimos, thai te na anenla andră pal udara le Ierusalimohkă, ando des le Savatohko, atunxčeara astaraua khă iag kal udara la četateakă, kai phabarăla le khăra kola le bară le Ierusalimohkă thai či atărdeola.”
Păcatul lui Iuda
1 Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier,
cu un vârf de diamant;
este gravat pe tăblița inimii lor
și pe coarnele altarelor lor.
2 Chiar și copiii lor își amintesc
de altarele lor și de așerele ,
de lângă copacii verzi
și de pe dealurile înalte.
3 Muntele Meu din țară,
bogăția ta și toate comorile tale
le voi da ca pradă, împreună cu înălțimile tale,
din cauza păcatelor din întreg teritoriul tău.
4 Din vina ta vei pierde moștenirea
pe care ți-o dădusem.
Te voi face să slujești dușmanilor tăi
într-o țară pe care nu o cunoști,
căci ai aprins focul mâniei Mele,
care va arde pentru totdeauna“.
5 Așa vorbește Domnul:
„Blestemat este omul care se încrede în om,
care face din muritor puterea lui
și a cărui inimă se îndepărtează de Domnul.
6 El este ca un arbust în deșert,
care nu vede venind fericirea.
El locuiește în locurile arse ale deșertului,
într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.
7 Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul
și a cărui încredere este Domnul.
8 El este ca un pom sădit lângă ape,
care își întinde rădăcinile spre râu.
El nu se teme de căldură
și frunzișul lui este întotdeauna verde.
În anul secetei nu se îngrijorează
și nu încetează să aducă rod.
9 Inima este mai înșelătoare decât toate lucrurile
și este fără vindecare.
Cine poate să o cunoască?
10 Eu, Domnul, cercetez inima
și mă uit în adâncul ființei,
ca să dau fiecăruia după căile lui,
după rodul faptelor lui.
11 Ca o potârniche, care clocește niște ouă pe care nu ea le-a ouat,
așa este omul care câștigă bogății pe nedrept.
Ele îl vor părăsi la jumătatea vieții lui,
iar la urmă nu va fi decât un nebun“.
12 Tron glorios, înălțat de la început,
loc al Sfântului nostru Lăcaș!
13 Doamne, Speranța lui Israel!
Toți cei ce Te părăsesc vor fi făcuți de rușine!
Cei ce se îndepărtează de Mine vor fi scriși pe pământ,
căci L-au părăsit pe Domnul,
Izvorul apelor vii!
14 Vindecă-mă, Doamne, și voi fi vindecat!
Mântuiește-mă, și voi fi mântuit,
căci Tu ești lauda mea!
15 Iată, ei îmi zic:
„Unde este Cuvântul Domnului?
Să se împlinească dar!“.
16 Iar eu, ca să Te urmez,
nu m-am grăbit să încetez a fi păstor
și Tu știi că n-am dorit o zi în care nu este vindecare.
Rostirea buzelor mele este chiar înaintea feței Tale.
17 De aceea, nu fi un motiv de groază pentru mine,
căci Tu ești adăpostul meu în ziua nenorocirii.
18 Fie ca persecutorii mei să fie rușinați,
iar eu să nu fiu dat de rușine!
Fie ca ei să se înspăimânte,
iar eu să nu mă înspăimânt!
Adu peste ei ziua cea rea!
Zdrobește-i de două ori mai mult.
Imperativul sfințirii Sabatului
19 Domnul mi-a zis astfel: „Du-te și stai la Poarta Fiilor Poporului, prin care intră și ies regii lui Iuda, și la toate celelalte porți ale Ierusalimului 20 și spune-le: «Ascultați Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toți cei din Iuda și toți locuitorii Ierusalimului, care intrați pe aceste porți! 21 Așa vorbește Domnul: ‘Aveți grijă să nu cumva să purtați vreo povară în ziua de Sabat și să nu intrați cu ea pe porțile Ierusalimului. 22 Să nu scoateți din casele voastre vreo povară în ziua de Sabat și să nu faceți nicio lucrare, ci să sfințiți ziua de Sabat, așa cum le-am poruncit strămoșilor voștri. 23 Ei n-au ascultat și nu și-au plecat urechea la cuvintele Mele, ci s-au încăpățânat să nu asculte și să nu primească îndrumarea. 24 Voi însă, dacă Mă veți asculta cu atenție, zice Domnul, și nu veți aduce nicio povară pe porțile acestei cetăți în ziua de Sabat, dacă veți sfinți ziua de Sabat și nu veți face nicio lucrare în timpul ei, 25 atunci, pe porțile acestei cetăți vor intra regi și prinți care stau pe tronul lui David. Ei și prinții lor, oamenii lui Iuda și locuitorii Ierusalimului vor veni în care și călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna. 26 Vor veni din cetățile lui Iuda și din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă, de la munte și din Neghev, cei ce aduc la Casa Domnului arderi-de-tot și jertfe, daruri de mâncare și tămâie și cei ce aduc jertfe de mulțumire. 27 Dar dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua de Sabat, să nu purtați nicio povară și să nu intrați cu ea pe porțile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va distruge palatele Ierusalimului și care nu va fi stins’»“.