Isus hrănește peste cinci mii de oameni
(Mt. 14:13-21Mc. 6:30-44Lc. 9:10-17)1 După acestea, Isus a plecat pe celălalt mal al Mării Galileei, adică Marea Tiberiadei. 2 O mare mulțime de oameni Îl urma, pentru că vedea semnele pe care le făcea peste cei bolnavi. 3 Isus a urcat pe munte și S-a așezat acolo cu ucenicii Lui. 4 Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
5 Când Isus Și-a ridicat ochii și a văzut că vine la El o mare mulțime de oameni , l-a întrebat pe Filip:
‒ De unde să cumpărăm pâini, ca să mănânce oamenii aceștia?
6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, căci El știa ce urmează să facă.
7 Filip I-a răspuns:
‒ Pâinile pe care le putem cumpăra cu două sute de denari nu le sunt de ajuns nici măcar ca să primească fiecare câte puțin!
8 Unul dintre ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
9 ‒ Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești. Dar ce sunt acestea la atât de mulți?
10 Isus a zis:
‒ Puneți oamenii să se așeze!
În locul acela era multă iarbă. Prin urmare, oamenii s-au așezat, ei fiind în număr de aproape cinci mii. 11 Atunci Isus a luat pâinile și, după ce a mulțumit, le-a împărțit celor ce se așezaseră. De asemenea, le-a dat și din pești cât au vrut.
12 Când s-au săturat, le-a zis ucenicilor Săi:
‒ Adunați firimiturile rămase, ca să nu se piardă nimic.
13 Le-au adunat deci și au umplut douăsprezece coșnițe cu firimiturile de la cele cinci pâini de orz, firimituri pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră.
14 Când au văzut oamenii acest semn pe care l-a făcut El, au zis: „Într-adevăr, Acesta este Profetul Care urma să vină în lume!“. 15 Atunci Isus, știind că au de gând să vină să-L ia cu forța ca să-L facă rege, S-a retras din nou înspre munte, doar El singur.
Isus umblă pe apă
(Mt. 14:22-33Mc. 6:45-51)16 Când s-a lăsat seara, ucenicii Lui au coborât la mare, 17 s-au urcat într-o barcă și au pornit să traverseze marea spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric și Isus încă nu venise la ei, 18 iar marea devenea agitată, pentru că sufla un vânt puternic. 19 După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, L-au văzut pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de barcă, și li s-a făcut frică. 20 El însă le-a zis: „Eu sunt! Nu vă temeți!“. 21 Atunci ei au dorit să-L ia în barcă. Și barca a ajuns imediat la țărmul spre care se îndreptau.
Isus, Pâinea vieții
22 În ziua următoare, mulțimea care stătuse pe celălalt mal al mării a văzut că acolo nu era decât o singură barcă și că Isus nu Se urcase în barcă cu ucenicii Săi, ci ucenicii plecaseră singuri. 23 De asemenea, și alte bărci din Tiberiada sosiseră aproape de locul unde mâncaseră pâinea, după ce Domnul adusese mulțumiri. 24 Când cei din mulțime au văzut că nici Isus, nici ucenicii Lui nu sunt acolo, s-au urcat ei înșiși în bărci și s-au dus la Capernaum ca să Îl caute pe Isus.
25 Când L-au găsit, de cealaltă parte a mării, I-au zis:
‒ Rabbi, când ai venit aici?
26 Isus le-a răspuns și a zis:
‒ Adevărat, adevărat vă spun că voi Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat. 27 Lucrați nu pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul Omului. Căci pe El Și-a pus pecetea Dumnezeu Tatăl!
28 Atunci ei L-au întrebat:
‒ Ce să facem ca să înfăptuim lucrările lui Dumnezeu?
29 Isus a răspuns și le-a zis:
‒ Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe Care L-a trimis El.
30 Drept urmare, ei L-au întrebat:
‒ Ce semn faci Tu, deci, ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrare faci Tu? 31 Strămoșii noștri au mâncat mană în deșert, așa cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer“ .
32 Atunci Isus le-a zis:
‒ Adevărat, adevărat vă spun că nu Moise v-a dat pâinea din Cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine din Cer. 33 Căci Pâinea lui Dumnezeu este Cel Care coboară din Cer și dă lumii viață.
34 Ei I-au zis:
‒ Domnule, dă-ne întotdeauna această pâine!
35 Isus le-a răspuns:
‒ Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată și cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată! 36 Dar v-am spus că M-ați văzut, și nu credeți. 37 Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi alunga niciodată afară. 38 Căci M-am coborât din Cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis. 39 Și voia Celui Ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de pe urmă. 40 Căci voia Tatălui Meu este ca oricine Îl vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică, iar Eu Îl voi învia în ziua de pe urmă.
41 Atunci iudeii au început să murmure cu privire la El, pentru că spusese: „Eu sunt Pâinea Care S-a coborât din Cer“.
42 Ei ziceau:
‒ Nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai Cărui tată și mamă îi cunoaștem? Așadar, cum de spune acum: „M-am coborât din Cer“?
43 Isus a răspuns și le-a zis:
‒ Nu murmurați între voi! 44 Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, Care M-a trimis. Iar Eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45 Este scris în Profeți: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu“ . Oricine a auzit și a învățat de la Tatăl, vine la Mine. 46 Căci nimeni nu L-a văzut pe Tatăl, în afară de Cel Care este de la Dumnezeu; El L-a văzut pe Tatăl. 47 Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine are viață veșnică. 48 Eu sunt Pâinea vieții. 49 Strămoșii voștri au mâncat mană în deșert și totuși au murit. 50 Pâinea Care coboară din Cer este de așa fel, încât cineva să mănânce din ea și să nu moară. 51 Eu sunt Pâinea vie Care S-a coborât din Cer. Dacă mănâncă cineva din Această Pâine, va trăi în veci. Și pâinea pe care o voi da Eu pentru viața lumii este trupul Meu.
52 Atunci iudeii au început să se certe unii cu alții și să zică:
‒ Cum poate Acesta să ne dea să mâncăm trupul Lui?
53 Dar Isus le-a zis:
‒ Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă! 54 Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea de pe urmă. 55 Căci trupul Meu este o adevărată hrană, iar sângele Meu este o adevărată băutură. 56 Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, iar Eu rămân în el. 57 Așa cum Tatăl cel viu M-a trimis, iar Eu trăiesc datorită Tatălui, tot astfel și cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi datorită Mie. 58 Aceasta este Pâinea Care S-a coborât din Cer, nu precum aceea pe care au mâncat-o strămoșii voștri, dar care totuși au murit: cel ce mănâncă Această Pâine va trăi în veac!
59 Aceste lucruri le-a spus în timp ce îi învăța pe oameni în sinagogă, în Capernaum.
Mulți ucenici Îl părăsesc pe Isus
60 Auzind acestea, mulți dintre ucenicii Lui au zis:
‒ Vorbirea aceasta este prea de tot! Cine poate s-o asculte?
61 Dar Isus, știind în Sine Însuși că ucenicii Lui murmurau cu privire la aceasta, le-a zis:
‒ Vorbirea aceasta vă face să vă împiedicați? 62 Dar dacă L-ați vedea pe Fiul Omului înălțându-Se acolo unde era mai înainte? 63 Duhul este Cel Ce dă viață. Carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred.
Căci Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este cel ce urma să-L trădeze.
65 Apoi a zis:
‒ Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de către Tatăl.
66 Din acel moment, mulți dintre ucenicii Lui s-au întors și nu mai umblau cu El.
67 Atunci Isus le-a zis celor doisprezece:
‒ Nu vreți să plecați și voi?
68 Simon Petru I-a răspuns:
‒ Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice, 69 iar noi am ajuns să credem și să știm că Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!
70 Isus le-a răspuns:
‒ Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul dintre voi este un diavol.
71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, pentru că acesta, deși era unul dintre cei doisprezece, urma să-L trădeze.
O butimos le manŕăngo.
1 Pala kodea, o Isus gălo înteal la mareatar la Galeliatar, kai bušol e marea la Tiberiadei.
2 Khă bari gloata jealas pala Leste, anda kă dikhălas le sămnuri kai kărălas le maškar le nasfale.
3 O Isus ankăsto po baŕobaro, thai bešelas oče Pehkă jenença.
4 E Patradi, o prazniko le Iudeiengo, sas paše.
5 O Isus vazdea Pehkă iakha, thai dikhlea kă ăkh bari gloata avel karing Leste. Thai phendea le Filipohkă: „Katar avel ame te tinas manŕo kaste xan le manuši kadala?”
6 Phenelas e buti kadea kaste zumaveles, anda kă jeanelas so sî les ande godi te kărăl.
7 O Filip dea Les anglal: „O manŕo, kai daštisaras te tinas les duie šelença franči, či arăsăla ka sogodi anda lende te xan po xançorî.”
8 Iekh anda le jene Lehkă, o Andrei, o phral le Simon Petrohko, phendea Lehkă:
9 „Sî koče khă rakloro, kai sî les panji manŕă orzohkă thai dui maše; ta so sî kadala anda kaditi?”
10 O Isus phendea: „Phenen le manušengă te bešen tele. „Ando than kodoa sas but čear. Le manuši bešline tele, ando dindimos dă paše panji mii.
11 O Isus lea le manŕă, naisardea le Devllehkă, xuladea le jenengă, thal jene ulade le kolengă kai bešenas tele; sakadea, dine le i andal maše sode kambline.
12 Pala so čeailile, o Isus phendea Pehkă jenengă: „Tiden le prušuka kai ašile, kaste na xasaol khanči.”
13 Tidine le, thai pherdine dešudui košuri anda le prušuka kai ašile sas anda le panji manŕă orzohkă, pala so xalesas saoŕă.
14 Le manuši kodola, kana dikhline e minunea, kai kărdeasas la o Isus, phenenas: „Le čeačimasa, kadoa sî o prooroko kukoa ajukărdo ande lumea.”
15 O Isus, anda kă jeanelas so sî le ande godi te aven pala Leste te len Les la zorasa thai te kărăn Les Thagar, gă'lo pale koa baŕobaro, korkoŕo numai O.
O Isus phirăl pe marea.
16 Kana meklea pe e reat, le jene Lehkă uliste kai rig la mareati.
17 Ankăste ande khă bero, thai nakhănas e marea, kaste jean ando Kapernaum. Tuneričisaolas, thai o Isus sa či avilosas lende.
18 Phurdelas khă bravall zurali thai marea sas xoleariko.
19 Pala so çîrdine koa bero kam bištaipanji or treanda stadii, dikhline le Isusos phirindoi pe marea thai sar pašolas le berostar. Thai daraile.
20 Ta o Isus phendea lengă: „Me sîm, na daran!”
21 Kamenas te len Les ando bero. Thai o bero arăslo iekhatar ando than karing jeanas.
O manŕo la čivavako.
22 O nordo, kai ašilosas la kolavrea rigatar la mareako, šuteasas sama kă oče nas numai khă bero, thai kă o Isus či ankăstosas ando bero kadoa Pehkă jenença, thai le jene teleardesas korkoŕo lesa.
23 O duito des avilesas aver beruri andai Tiberiada, paše le thanestar kai xalesas on o manŕo, pala so o Rai naisardeasas le Devllehkă.
24 Kana dikhline le noroade kă či o Isus, či le jene nas oče, ankăste i on ande le beruri kodola, thai găline ando Kapernaum te roden le Isusos.
25 Kana arakle Les, înteal e marea, phende Lehkă: „Sîkaitorina, kana avilean koče?”
26 Čeačio phendimos, o Isus phendea lengă: „Čeačes, čeačes phenau tumengă, kă roden Ma na kă dikhlean ăl sămnuri, ta anda kă xalean anda le manŕă kodola, thai čeaililean.
27 Kărăn buti na andoa xabe kai nakhăl, ta andoa xabe, kai ašel anda e čivava e vešniko, thai savi del tumengă la o Šeau le manušehko; kă o Dadd, ta, orta o Dell, Les štampilisardea Les Pehka pečetasa.”
28 On phendine Lehkă: „So te kăras kaste pheras le butea le Devllehkă?.”
29 O Isus dea le anglal: „E buti kai mangăla o Dell sî kadea: te patean ande Kukoa, kai tradea les O.”
30 „Ta so sămno kărăs, Tu”, phende Lehkă on „kaste dikhas les, thai te pateas ande Tute? So butearăs Tu?
31 Amară dadda xaline mana ande pustia, pala sar sî ramome: „Dea le te xan manŕo andoa čeri.”
32 O Isus phendea lengă: „Čeačes, čeačes, phenau tumengă, kă o Moise či dea tume o manŕo andoa čeri, ta o Dadd Muro del tume o čečio manŕo andoa čeri;
33 kă o Manŕo le Devllehko sî kukoa kai ulel andoa čeri, thai del la lumea e čivava.”
34 „Raia,” phendine Lehkă on, dea me orkana kadoa manŕo.”
35 O Isus phendea lengă: „Me sîm o Manŕo la čivavako. Kon avel Mande, či bokhauola čiăkhdata; thai kon pateal ande Mande, či trušaola čiăkhdata.
36 Ta phendem tumengă kă i dikhlean Ma, thai sa či patean.
37 Sa so del Ma o Dadd, arăsăla Mande; thai koles kai avela Mande či našavauales avri:
38 kă ulistem andoa čeri kaste kărau na Muŕo kamimos, ta o kamimos Kolehko kai tradea Ma.
39 Thai o kamimos Kolehko kai tradea Ma, sî te na xasarau khanči anda so dea Ma O, ta te uštevau les ando des kai avela.
40 O kamimos Mîŕă Daddehko sî kă orkon dikhăl le Šeaves, thai pateal ande Leste, te aveles čivava vešniko; thai Me ušteavaua les ando des kai avela.”
41 Le Iudeia bandearănas o nakh pe Leste, anda kă phendeasas: „Me sîm o manŕo kai ulisto andoa čeri.”
42 Thai phenenas: „Ta nai kadoa o šeau le Iosifohko, savehko dadd thai dei prinjeanas le? Sar ta phenel O: „Me ulistem andoa čeri?”
43 O Isus dea le anglal: „Na bandearăn andoa nakh maškar tumende.
44 Khonikh našti avel Mande, kana či çîrdeles o Dadd, kai tradea Ma; thai me ušteavaua les ando des kai avela.
45 Ande le prooročii sî ramome: „Saoŕă avena sîkade le Devllestar.” Kadea kă orkon ašundea le Daddestar, thai primisardea Lehko sîkaimos, avel Mande.
46 Na kă varekon dikhlea le Daddes, avri anda Kukoa kai avel kata o Dell; e, Kodoa dikhlea le Daddes.
47 Čeačes, čeačes, phenau tumengă, kă savo pateal ande Mande, sî les e čivava e vešniko.
48 Me sîm o Manŕo la čivavako.
49 Tumară dadda xaline mana ande pustia, thai mulline.
50 O Manŕo, kai ulel andoa čeri, sî kadea kărdo, kon xal anda leste, te na merăll.
51 Me sîm o Manŕo juvindo, kai ulisto andoa čeri. Te xala varekon andoa manŕo kadoa, traila ando veako; thai o manŕo, kai daua les Me, sî Muŕo stato, kai daua les anda e čivava la lumeati.”
52 Koa ašundimos kadale divanurengo, le Iudeia xanas pe maškar lende, thai phenenas: „Sar daštil o manuši kadoa te del ame Pehko stato te xas les?”
53 O Isus phendea lengă: „Čeačes, čeačes, phenau tumengă, kă, kana či xana o stato le Šeavehko le manušehko, thai či pena o rat Lehko, nai tume čivava ande tumende.
54 Kon xal o stato Muŕo, thai pel o rat Muŕo, ašel ande Mande, thai Me ašeau ande Leste.
55 Kă o stato Muŕo sî čeačimasa khă xabe, thai o rat Muŕo sî čeačimasa khă pimos.
56 Kon xal o stato Muŕo, thai pel o rat Muŕo, ašel ande Mande, thai Me ašeau ande leste.
57 Pala sar o Dadd, kai sî juvindo tradea Ma Man, i Me traiu andoa Dadd, sa kadea, kon xal Ma Man, traila i o anda Mande.
58 Kadeadar sî o manŕo, kai ulisto andoa čeri, na sar e mana, kai xalela tumară dadda, thai sa mulline: kon xal o manŕo kadoa, traila ando veako.”
59 O Isus phendea lengă kadala butea ande khăngări, kana sîkavelas le manušen ando Kapernaum.
Unii jene Mekăn Les. O phendimos le Petrohko.
60 But anda le jene Lehkă, pala so ašundine kadala divanuri, phendine: „Kadoa divano sî but zuralo: kon dašti te răbdiles?”
61 O Isus, kai atearălas sa thai jeanelas kă Lehkă jene bandearănas o nakh andoa divano kadoa, phendea lengă: „Kadoa phendimos anda tumende sî khă doši ambladimasti?
62 Ta te dikhăna le Šeaves le manušehko ankăstindoi kai sas mai anglal?…
63 O Duxo sî kukoa kai del čivava, o mas nai klhančesko lašo; le divanuri, kai phendem tumengă le Me, sî duxo thai čivava.
64 Ta sî unii anda tumende kai či patean.” Kă o Isus jeanelas dă anglal kon sas kukola kai či pateanas, thai kon sas kukoa kai bitinela Les.
65 Thai mai phendea: „Orta anda kodea phendem tumengă kă khonikh našti avel Mande, kana nas lehkă dino Mîŕă Daddestar.
66 Anda e leaka kodea, but anda le jene Lehkă, găletar parpale, thai či mai phirănas Lesa.
67 Atunčeara o Isus phendea kolengă le dešdongă: „Tume či kamen te jeantar?”
68 „Raia,” phendea Lehkă o Simon Petro,” kaste te jeastar? Tu sîtu le divanuri la čivavakă vešniko.
69 Thai ame pateaiam, thai arasleam koa prinjeandimos kă Tu san o Kristoso, o Sfînto le Devllehko.”
70 O Isus dea le anglal: „Či alosardem tume Me tumen le dešuduien? Thai sa iekh anda tumende sî khă beng.”
71 Delasduma poa Iuda, o šeau le Simonohko Iskarioteano; kă o avela te bitine Les: o, iekh anda kukola le dešudui.