Trimiterea celor doisprezece
(Mt. 10:9-14Mc. 6:7-13)1 Isus i-a chemat pe cei doisprezece, le-a dat putere și autoritate peste toți demonii, precum și peste boli, ca să le vindece, 2 și i-a trimis să proclame Împărăția lui Dumnezeu și să-i vindece pe cei neputincioși.
3 El le-a zis: „Să nu luați nimic cu voi pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici argint, și să nu aveți două cămăși. 4 În orice casă intrați, rămâneți acolo și din locul acela să plecați. 5 Și oriunde nu vă vor primi, scuturați-vă praful de pe picioare când ieșiți din cetatea aceea, ca mărturie împotriva lor“.
6 Ei au plecat și au călătorit prin sate, vestind Evanghelia și vindecând pretutindeni.
Confuzia lui Irod despre Isus
(Mt. 14:1-2Mc. 6:14-16)7 Tetrarhul Irod a auzit despre toate câte se întâmplaseră și era nedumerit, pentru că unii ziceau că Ioan fusese înviat dintre cei morți. 8 Alții ziceau că s-a arătat Ilie, iar alții că a înviat vreun profet dintre cei din vechime. 9 Dar Irod a zis: „Pe Ioan l-am decapitat. Deci, Cine este Acesta despre Care aud asemenea lucruri?“. Și încerca să-L vadă.
Isus hrănește peste cinci mii de oameni
(Mt. 14:13-21Mc. 6:32-44Ioan 6:1-13)10 Când s-au întors, apostolii I-au povestit lui Isus tot ce au făcut. El i-a luat deoparte și s-au retras, doar ei singuri, spre o cetate numită Betsaida. 11 Dar mulțimile au aflat lucrul acesta și L-au urmat. El le-a primit bine, le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare.
12 Când ziua era pe sfârșite, cei doisprezece s-au apropiat și I-au zis:
‒ Lasă mulțimea să se ducă prin satele și cătunele dimprejur, ca să găsească găzduire și provizii, fiindcă aici suntem într-un loc pustiu.
13 Însă El le-a zis:
‒ Dați-le voi să mănânce!
Ei I-au răspuns:
‒ N-avem cu noi mai mult de cinci pâini și doi pești. Le putem da numai dacă ne ducem noi să cumpărăm mâncare pentru tot poporul acesta!
14 Căci erau aproape cinci mii de bărbați.
Isus le-a zis ucenicilor Săi:
‒ Puneți-i să se așeze în grupuri de aproximativ cincizeci!
15 Ei au făcut întocmai – i-au pus pe toți să se așeze. 16 Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, le-a binecuvântat și le-a frânt. Apoi le-a dat ucenicilor, ca să le așeze înaintea mulțimii. 17 Ei au mâncat cu toții și s-au săturat. Și s-au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimiturile rămase.
Mărturisirea de credință a lui Petru
(Mt. 16:13-16Mc. 8:27-29)18 Într-o zi, în timp ce Se ruga singur, cu El fiind doar ucenicii, Isus i-a întrebat, zicând:
‒ Cine zic mulțimile că sunt Eu?
19 Ei, răspunzând, au zis:
‒ Unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții zic că ești Ilie, iar alții spun că a înviat un profet dintre cei din vechime.
20 El le-a zis:
‒ Dar voi, cine ziceți că sunt Eu?
Petru, răspunzând, a zis:
‒ Tu ești Cristosul lui Dumnezeu!
Isus își prevestește moartea și învierea
(Mt. 16:21-23Mc. 8:31-33)21 Însă Isus le-a atras atenția și le-a poruncit să nu spună nimănui aceasta, 22 zicând:
‒ Fiul Omului trebuie să sufere multe și să fie respins de bătrâni, de conducătorii preoților și de cărturari, să fie omorât, iar a treia zi să fie înviat.
Prețul uceniciei
(Mt. 16:24-28Mc. 8:34–9:1)23 Apoi le-a spus tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze. 24 Căci oricine vrea să-și salveze viața o va pierde, dar cel ce-și pierde viața, de dragul Meu, o va salva. 25 Într-adevăr, la ce i-ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă s-ar distruge sau s-ar pierde pe sine însuși? 26 Căci de cel ce îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, de acela Îi va fi rușine și Fiului Omului când va veni în gloria Sa, a Tatălui și a sfinților îngeri. 27 Adevărat vă spun că sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta nicidecum moartea înainte de a vedea Împărăția lui Dumnezeu“.
Schimbarea la față
(Mt. 17:1-13Mc. 9:2-13)28 Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a urcat pe munte ca să Se roage. 29 În timp ce Se ruga, I s-a schimbat înfățișarea feței, iar hainele Lui au devenit strălucitor de albe. 30 Și iată că doi bărbați stăteau de vorbă cu El – erau Moise și Ilie, 31 care se arătaseră în glorie. Ei vorbeau despre plecarea Lui, pe care urma s-o ducă la îndeplinire în Ierusalim. 32 Petru și cei ce erau cu el erau îngreunați de somn, dar, când s-au trezit bine, au văzut gloria Lui și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El. 33 Tocmai când aceștia se despărțeau de El, Petru I-a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine să fim aici! Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie“. Nu știa ce zice.
34 În timp ce spunea el aceste lucruri, a venit un nor și i-a acoperit. Când au intrat în nor, s-au înspăimântat. 35 Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu, pe Care L-am ales! De El să ascultați!“.
36 Când s-a auzit glasul, Isus Se afla acolo singur. Ei au păstrat tăcerea și, în zilele acelea, n-au istorisit nimănui nimic despre lucrurile pe care le văzuseră.
Vindecarea unui băiat demonizat
(Mt. 17:14-19Mc. 9:14-29)37 În ziua următoare, când au coborât de pe munte, o mare mulțime L-a întâmpinat pe Isus .
38 Și iată că un bărbat din mulțime a strigat:
‒ Învățătorule, Te rog să privești cu îndurare la fiul meu, căci este singurul meu fiu! 39 Iată, un duh îl apucă și deodată el începe să strige. Acel duh îl face să aibă convulsii și spume la gură și cu greu pleacă de la el, lăsându-l zdrobit! 40 I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l alunge, dar n-au putut.
41 Isus, răspunzând, a zis:
‒ O, generație necredincioasă și pervertită! Până când voi mai fi cu voi și vă voi mai îngădui? Adu-l aici pe fiul tău!
42 Chiar în timp ce băiatul se apropia, demonul l-a trântit la pământ și l-a aruncat în convulsii. Dar Isus a mustrat duhul necurat, l-a vindecat pe băiat și l-a dat înapoi tatălui său. 43 Toți au rămas uimiți de măreția lui Dumnezeu.
Isus vorbește din nou despre moartea și învierea Sa
(Mt. 17:22-23Mc. 9:30-32)Dar în timp ce toți se mirau de toate lucrurile pe care le făcea El, Isus le-a zis ucenicilor Săi: 44 „Plecați bine urechea la cuvintele acestea: Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor“. 45 Ei însă nu pricepeau cuvintele acestea; fuseseră ascunse de ei, ca să nu le înțeleagă. Și se temeau să-L întrebe cu privire la aceste cuvinte.
Cine este cel mai mare?
(Mt. 18:1-5Mc. 9:33-37)46 Apoi a început o dispută între ei cu privire la cine ar fi cel mai mare dintre ei.
47 Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copilaș, l-a pus să stea lângă El 48 și le-a zis:
‒ Oricine îl primește, în Numele Meu, pe acest copilaș pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Căci cine este cel mai mic dintre voi toți, acela este cel mai mare.
De partea lui Isus
(Mc. 9:38-40)49 Atunci Ioan, răspunzând, a zis:
‒ Stăpâne, noi am văzut pe cineva care alunga demoni în Numele Tău și l-am oprit, pentru că nu ne urmează.
50 Dar Isus i-a zis:
‒ Nu-l opriți, pentru că cel care nu este împotriva voastră este de partea voastră.
Opoziție din partea samaritenilor
51 Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat la Cer, Și-a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim. 52 A trimis înaintea Lui niște mesageri, care s-au dus și au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să facă pregătirile pentru El. 53 Dar aceștia nu L-au primit, pentru că Se îndrepta spre Ierusalim.
54 Când au văzut acest lucru, Iacov și Ioan, ucenicii Lui, au zis:
‒ Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer și să-i ardă, cum a făcut Ilie?
55 Însă Isus, întorcându-Se, i-a mustrat și a zis:
‒ Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți! 56 Căci Fiul Omului n-a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască!
Apoi au plecat într-un alt sat.
Costurile uceniciei
(Mt. 8:19-22)57 În timp ce mergeau pe drum, cineva I-a zis:
‒ Doamne, Te voi urma oriunde vei merge!
58 Însă Isus i-a spus:
‒ Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Și odihni capul.
59 Altuia i-a zis:
‒ Urmează-Mă!
Dar acela I-a răspuns:
‒ Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l înmormântez pe tatăl meu.
60 Dar Isus i-a zis:
‒ Lasă morții să-și înmormânteze morții, iar tu du-te și vestește Împărăția lui Dumnezeu!
61 Un altul a zis:
‒ Te voi urma, Doamne, însă dă-mi voie mai întâi să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!
62 Dar Isus i-a răspuns:
‒ Niciun om care pune mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu!
O tradimos kolengo dešudongo.
1 O Isus akhardea kolen dešuduien jenen Pehkă, dea le zor thai stăpînimos pa sal beng, thai te sastearăn le nasfalimata.
2 Pala kodea tradea le te denduma poa Thagarimos le Devllehko, thai te sastearăn le nasfalen.
3 „Te na len tumença khanči po drom,” phendea lengă O; „či rowli, či straiç, či manŕo, či love, či dui raxamea.
4 Ande or sao khăr šona tume, te ašen oče, ji kana telearăna andoa than kodoa.
5 Thai kana či primina tume le manuši, te anklen anda e četatea kodea, thai te činon e poši pa tumară pînŕă, sar phendimos anda lende!”
6 On telearde, thai găline gau gavestar, dindoiduma e LašiVestea, thai kărindoi peste sa sastimata.
O Irod či jeanel so te pateal poa Isus.
7 O guvernari o Irodo ašundea dindoi pe duma pa sal butea kărdine le Isusostar, thai bešelas ando toll, na jeanglindoi so te pateal. Anda kă iekh phenenas kă juvindisardea o Ioan anda le mulle;
8 aver phenenas kă sîkadi'lo o Ilia; thai aver phenenas kă ušti'lo vokh prooroko andoa puraimos.
9 Ta o Irod phenelas: „Le Ioanohkă šindem lehko šero; ta kon sî kadoa, pa sao ašunau kadalendar butea?” Thai rodelas te dikhăl Les.
O butearimos le manŕăngo.
10 Le apostolea, kana amboldi'le, phendine le Isusohkă sa so kărdinesas. O leale Pesa, thai gălo mai andekh rig, paša khă četatea, dinianau Betsaida.
11 Le noroade atearde kadea buti, thai găletar pala Leste. O Isus primisardea le mišto, delas lengă duma pa o Thagarimos le Devllehko, thai sastearălas kukolen kai sasle avimos te aven sastearde.
12 Anda kă o des mekălas pe karing e reat, le dešudui pašile, thai phendine Lehkă: „De drom le poporos, kaste jean andel gava thai le kătune te arakhăn pehkă than thai te tinen pehkă xamahko; anda kă koče sam ande khă than pusto.”
13 O Isus phendea lengă: „Den le tume te xan!” Ta on dine Les anglal: „Nai ame numai panji manŕă thai dui maše; avri numai kana jeasa ame orta te tinas xabenata anda soa norodo kadoa.”
14 Thai sas paše kam panji mii murši. O Isus phendea Pehkă jenengă: „Thon le te bešen tele andel kîrduri po panvardeši.”
15 Kadea i kărdine: thode le saorăn te bešen tele.
16 O Isus lea kola panji manŕă thai dui maše, vazdea Pehkă iakha karing o čeri, thai deadumadămišto. Pala kodea phaglea le thai dea le kal jene te ulaven le koa poporo.
17 Xale saoŕă, thai čeailile; thai vazdinisaile dešudui košuri kai ašile ăl prušuka
O phendimos le Petrohko.
18 Andekh des, kana rudilas pe o Isus mai rigate, avindoi Lesa le jene Lehkă, thodea lengă kakoa pušlimos: „Kon phenen le manuši kă sîm Me?”
19 On dine Les anglal: „Iekh phenen kă san o Ioan o Bolditorii; aver phenen kă san o Ilia; aver phenen kă ušti'lo khă prooroko andoa puraimos.”
20 „Ta tume?”, pušlea le O, kon phenen kă sîm?” „O Kristoso le Devllehko!” dea Les anglal o Petro.
21 O Isus mothodea lengă zorasa te na mothon khanikahkă e buti kadea.
22 Pala kodea phendea kă o Šeau le manušehko trăbul te kăznil but, te avel dinorigate le phurăndar, le rašandar le mai barăndar thai le zakonurendar, te avel mudardo, thai o trito des te juvindil.
Sar te jeas pala o Isus.
23 Pala kodea phendea saoŕăngă: „Kana kamel varekon te avel pala Mande, te šudel pe pestar, te lel pehko trušul ande sako des, thai te avel pala Mande.
24 Anda kă orkon kamela te skăpil pesti čivava, xasarăla la; ta orkon xasarăla pesti čivava anda Mande, skăpila la.
25 Thai so valoso avela khă manušes te avel lesti e lumea sa, te merăla or te xasardeola pe o korkoŕo?
26 Kă orkon avela lehkă lajau Mandar thai le divanurendar Mîŕăndar, lajeaola i o Šeau le manušehko lestar, kana avela ande slava Pesti thai le Daddesti thai le sfinçă înjererengă.
27 Čeačes phenau tumengă, kă sî iekh anda kola kai bešen koče, kai či zumavena o mullimos, ji kana či dikhăna o Thagarimos le Devllehko.
O paruglimos koa mui.
28 Ka oxto des pala le divanuri kadala, o Isus lea Pesa le Petros, le Ioanos thai le Ioakovos, thai ankosto po baŕbaro kaste rudil Pe.
29 Kana rudilas Pe, parugli'lo Lehko sîkaimos le mohko, thai o xureaimos kărdilo parno ta străfealas.
30 Thai dikta kă bešenas Lesa dă divan dui murši: sas o Moise thai o Ilia,
31 kai sîkadilesas ande slava, thai denas duma pa Lehko merimos, kai sas te avel Les ando Ierusalimo.
32 O Petro thai lehkă jene sas phandade lindratar; ta, kana uštile mišto, dikhline e slava le Isusosti, thai kolen dui murši kai bešenas andekhthan Lesa.
33 Ande leaka kodea kana uladeonas le murši kodola le Isusostar, o Petro phendea le Isusohkă: „Sîkaitorina, sî mišto te avas koče; te kăras trin çăre: iekh anda tute, iekh anda o Moise thai iekh anda o Ilia.” Či jeanelas so phenel.
34 Sar delas o duma kadea, avilo khă noro, thai garadeale lehka ušaleasa; le jene daraile, kana dikhle pe šutindoi pe ando noro.
35 Thai andoa noro, ašundea pe khă mui, kai phenelas: „Kadoa sî o Šeau Muŕo but kamblino: Lestar te ašunen.”
36 Kana ašunde o mui kodoa, o Isus ašilo korkoŕo. Le jene ašilemuto, thai či phendine, andel des kodola, khanikahkă khanči anda so dikhlesas.
O sastearimos khă bengailehko.
37 O duito des, kana uliste poa baŕobaro, khă gloata bari ankăsti angloa Isus.
38 Thai khă manuši andoa maškar le butimahko çîpisardea: „Sîkaitorina, rudi Tu, dikta Tu milasa ka muŕo šeau, kă numai les sîma.
39 Astarăles khă duxo, thai andakh data çîpil; thai o duxo činosarăles zurales, kadea kă o šeaoŕo kărăl bale koa mui, thai daba anklel o duxo anda leste, pala so strandiles dă sa.
40 Rudisardem Te jenen te ankalaven les, ta naštisarde.
41 „O neamo bipateamahko thai thodino kal nasulimata”, dea anglal o Isus; „ji kana avaua tumença thai răbdiua tume? An koče te šeaves.”
42 Sar avelas o raklo, o beng šudealas lesa pe phuw, thai činosardea les zurales. Ta o Isus xalea pe le duxosa le jungalesa, sasteardea le rakles, thai dea les parpale pehkă daddehkă.
43 Thai saoŕă ašiline mirime andoa barimos le Devllehko.
O Isus vestil o mullimos thai o juvindimos Pehko.
Kana saoŕă minuninas pe anda sa so kărălas o Isus, O phendea Pehkă jenengă:
44 „Tume ašunen mišto so phenau tumengă: O Šeau le manušehko avela dino andel vast le manušengă!”
45 Ta le jene či atearănas le divanuri kadala, kă sas garadine anda lende, kaste na atearăn le; thai daranas te pušen Les pa kadea buti.
Kon sî o mai baro?
46 Pala kodea avilea lengă ande godi te jeanen sao sî anda lende o mai baro.
47 O Isus prinjeandea o gîndo lengă illehko, lea khă šaororo, thodea les paša Peste,
48 thai phendea lengă: „Orkon primil kadale šaororăs, ando Anau Muro, Man primil Ma; thai orkon primil Ma Man, primil Kukoles kai tradea Ma Man. Anda kă sao sî mai çînoro maškar tumende saoŕă, kodoa sî o mai baro.”
49 O Ioan lea o divano, thai phendea: „Sîkaitorina, ame dikhleam khă manušes ankaladindoi beng ando Anau tiro; thai atărdeardeam les, anda kă či jeals pala amende.”
50 „Na atărdearăn les”, dea le anglal o Isus, „anda kon nai pe tumende, sî anda tumende.”
Iag andoa čeri.
51 Kana pašilo o čiro kai avelas te avel lino ando čeri, o Isus ortosardea pe te jeal ando Ierusalimo.
52 Tradea mai anglal varesar solea, kai găline thai šute pe ande khă gau le Samaritengo, kaste lašarăn khă than reatearimahko.
53 Ta on či primisarde Les, anda kă o Isus jealas karing o Ierusalimo.
54 Lehkă jene, o Iakov thai o Ioan, kana dikhline e buti kadea, phendine: „Raia, kames te mothoas te ulel iag andoa čeri thai te phabarăle, sar kărdea o Ilia?”
55 O Isus amboldea pe karing lende, xaleape lença, thai phendea lengă: „Či jeanen savestar duxo sî tume ando sufleto!”
56 Kă o Šeau le manušehko avilo na te xasarăl le sufleturi le manušengă, ta te skăpile.” Thai telearde ande aver gau.
Sar te jeas pala o Isus.
57 Ta kana jeanas on po drom, khă manuši phendea lehkă: „Raia, jeaua pala Tute orkai jeasa.”
58 O Isus dea les anglal: „Le xulpii sî le kai garadeona, thai le čiriklea le čerehkă sî le kuiburea; ta o Šeau le manušehko nai kai xodinil Pehko šero.”
59 Avrăhkă phendea: „Au pala Mande!” „Raia”, dea les anglal o „mekh ma mai anglal te praxo mîŕă daddes.”
60 Ta o Isus phendea lehkă: „Mekh le mullen te praxon pehkă mullen, thai tu jea ta vestisar o Thagarimos le Devllehko.”
61 Aver iekh phendea: „Raia, avaua pala Tute, ta mekh ma mai anglal te jeau te lau mangă ašimos lašo katar mîŕă.”
62 O Isus dea les anglal: „Or kon thol o vast po plugo, thai dikhăl parpale, nai vreniko anda o Thagarimos le Devllehko.”