Pavel la Cesarea
1 Și după cinci zile marele preot Anania s‐a pogorât cu unii bătrâni și cu un ritor oarecare Tertul; și a făcut plângere dregătorului împotriva lui Pavel. 2 Și când a fost chemat el, Tertul a început să‐l învinuiască zicând: Întrucât avem parte de multă pace prin tine și multe îmbunătățiri s‐au făcut acestui neam prin purtarea ta de grijă, 3 le primim în orice parte și pretutindeni, prea alesule Felix, cu toată mulțumirea. 4 Dar ca să nu te țin mai mult, te rog să ne asculți pe scurt cu bunăvoința ta. 5 Căci am aflat pe bărbatul acesta că e o ciumă și ațâță la răscoală printre toți iudeii care sunt peste tot pământul locuit și este o căpetenie a sectei nazarenilor, 6 care a încercat să spurce și Templul și pe care l‐am apucat și am voit să‐l judecăm după legea noastră 7 dar a venit căpitanul Lisias și l‐a luat cu multă silă din mâinile noastre, 8 poruncind pârâșilor lui să vină înaintea ta; de la care vei putea, însuți cercetând cu scumpătate, să iei cunoștință cu de‐amănuntul despre toate acestea de care‐l învinuim. 9 Și s‐au învoit la învinuire și iudeii zicând că acestea așa sunt.
Apărarea lui Pavel
10 Și după ce i‐a făcut semn dregătorul să vorbească, Pavel a răspuns: Știind că de mulți ani ești judecător al acestui neam, bucuros mă apăr de cele privitoare la mine însumi, 11 căci poți cunoaște bine că nu sunt mai mult de douăsprezece zile de când m‐am suit ca să mă închin la Ierusalim. 12 Și nici în Templu nu m‐au găsit vorbind către cineva sau făcând răscoală de gloată, nici în sinagogi, nici prin cetate, 13 nici nu pot să‐ți dovedească cele de care mă învinuiesc ei acum. 14 Dar îți mărturisesc aceasta că, potrivit cu Calea pe care ei o numesc sectă, așa slujesc Dumnezeului părinților mei crezând toate cele scrise după lege și în proroci, 15 având nădejde în Dumnezeu, pe care și aceștia înșiși o au, că are să fie o înviere a drepților și a nedrepților. 16 În aceasta și eu însumi mă deprind să am un cuget fără vină față de Dumnezeu și de oameni totdeauna. 17 Și după mai mulți ani am venit ca să fac milostenii față de neamul meu și daruri; 18 în mijlocul cărora m‐au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă: dar erau unii din iudeii din Asia, 19 care ar trebui să fie de față înaintea ta și să mă învinuiască, dacă ar avea ceva împotriva mea. 20 Sau chiar aceștia să spună ce nedreptate au găsit când am stat înaintea sinedriului, 21 decât numai pentru acest singur glas pe care l‐am strigat când am stat între ei: Pentru învierea morților sunt judecat eu astăzi înaintea voastră. 22 Și Felix, pentru că știa mai cu de‐amănuntul cele despre Cale, i‐a amânat zicând: Când se va pogorî căpitanul Lisias, voi hotărî cele ale voastre. 23 Și a poruncit sutașului ca Pavel să fie ținut în pază și să aibă îngăduință și să nu oprească pe nimeni dintre ai lui ca să‐i slujească.
Pavel stă de vorbă cu Felix
24 Și după câteva zile a venit Felix cu Drusila, nevastă‐sa, care era iudeică, și a trimis după Pavel și l‐a ascultat despre credința în Hristos Isus. 25 Și pe când vorbea el cu ei despre dreptate și înfrânare și despre judecata viitoare, Felix s‐a înfricoșat și a răspuns: Pentru acum du‐te; și când voi avea vreme potrivită, te voi chema la mine. 26 Totodată și nădăjduia că i se vor da bani de Pavel; de aceea și trimitea mai adesea după el și vorbea cu el.
Pavel înaintea lui Festus
27 Și când s‐au împlinit doi ani, Felix a avut ca urmaș pe Porcius Festus; și voind să‐și capete mulțumire de la iudei, Felix a lăsat pe Pavel închis.
Pavel, la Cezareea
1 După cinci zile, a venit marele‑preot Anania cu unii dintre bătrâni și cu un orator numit Tertullus și a făcut plângere la procurator împotriva lui Pavel. 2 Pavel a fost chemat, iar Tertullus a început să‑l învinuiască, zicând: „Datorită ție, preaalesule Felix, ne bucurăm de o pace deplină și multe reforme s‑au făcut pentru neamul acesta prin grija ta. 3 Întotdeauna și pretutindeni noi le‑am primit cu toată recunoștința. 4 Dar, ca să nu te mai ostenesc, te rog, în bunătatea ta, să asculți puținele noastre cuvinte . 5 Ne‑am dat seama că omul acesta este o ciumă: stârnește răzvrătiri printre toți iudeii din toată lumea, este căpetenia sectei nazarinenilor 6 și a încercat să pângărească până și Templul. Dar noi am pus mâna pe el. [Am vrut să‑l judecăm după Legea noastră, 7 însă a venit tribunul Lisias, l‑a smuls din mâinile noastre cu forța 8 și le‑a poruncit acuzatorilor lui să vină la tine.] Dacă‑l vei cerceta, tu însuți vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl învinuim noi.” 9 Iudeii i s‑au alăturat, susținând că așa stau lucrurile.
Apărarea lui Pavel înaintea procuratorului Felix
10 Când procuratorul i‑a făcut semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă știu că de mulți ani ești judecător peste neamul acesta, mă voi apăra cu încredere. 11 După cum poți afla tu însuți , n‑au trecut mai mult de douăsprezece zile de când am urcat la Ierusalim să mă închin. 12 Nu m‑au găsit purtând discuții aprinse sau stârnind mulțimea nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate. 13 Așa că nu ți‑ar putea dovedi lucrurile de care mă învinuiesc acum. 14 Îți mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinților mei după Calea pe care ei o numesc sectă; eu cred tot ce este scris în Lege și în Profeți 15 și am aceeași nădejde în Dumnezeu pe care o au și ei – că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți. 16 De aceea mă străduiesc să am tot timpul conștiința curată înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. 17 După mai mulți ani, am venit să fac milostenii neamului meu și să aduc jertfe. 18 Tocmai atunci m‑au găsit curățit în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. 19 Dar sunt niște iudei din Asia – aceștia ar trebui să se înfățișeze înaintea ta și să mă învinuiască, dacă au ceva împotriva mea. 20 Sau să spună aceștia de față ce nelegiuire au găsit în mine când am stat înaintea Sinedriului, 21 în afară de cuvintele pe care le‑am strigat în mijlocul lor: «Pentru învierea morților sunt eu judecat astăzi înaintea voastră!»”
22 Felix, care știa în amănunt despre Cale, i‑a amânat, zicând: „Mă voi pronunța cu privire la pricina voastră când va veni tribunul Lisias.” 23 Și i‑a poruncit centurionului să‑l păzească [pe Pavel], dar să‑i lase puțină libertate și să nu oprească pe nimeni dintre ai lui să‑i poarte de grijă [sau să vină la el].
Pavel stă de vorbă cu procuratorul Felix
24 După câteva zile, a venit Felix cu soția sa, Drusila, care era iudeică; l‑a chemat pe Pavel și a ascultat despre credința în Hristos Isus. 25 Dar, pe când vorbea Pavel despre dreptate, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix s‑a îngrozit și a zis: „Acum du‑te; când voi mai avea timp, te voi chema.” 26 Totodată, nădăjduia că Pavel îi va da bani , de aceea trimitea și mai des să‑l cheme, ca să stea de vorbă cu el.
27 După doi ani, lui Felix i‑a urmat Porcius Festus. Felix a vrut să le facă iudeilor o favoare și l‑a lăsat pe Pavel în temniță.