Luarea Galaadului
1 Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad aveau multe vite, o foarte mare mulțime; și au văzut țara Iaezer și țara Galaad și iată locul era un loc pentru vite. 2 Și copiii lui Gad și copiii lui Ruben au venit și au vorbit lui Moise și lui Eleazar preotul și mai marilor adunării, zicând: 3 Atarot și Dibon și Iaezer și Nimra și Hesbon și Eleale și Sebam și Nebo și Beon, 4 țara pe care a bătut‐o Domnul înaintea adunării lui Israel este o țară pentru vite și robii tăi au vite. 5 Și au zis: Dacă am aflat har în ochii tăi, să se dea robilor tăi țara aceasta în stăpânire; nu ne trece peste Iordan! 6 Și Moise a zis copiilor lui Gad și copiilor lui Ruben: Oare frații voștri să meargă la război și voi să ședeți aici? 7 Și pentru ce opriți inimile copiilor lui Israel ca să treacă în țara pe care le‐a dat‐o Domnul? 8 Așa au făcut părinții voștri când i‐am trimis de la Cades‐Barnea să vadă țara: 9 s‐au suit până la valea Eșcol și au văzut țara și au muiat inima copiilor lui Israel, ca să nu intre în țara pe care le‐o dăduse Domnul. 10 Și mânia Domnului s‐a aprins în ziua aceea și a jurat zicând: 11 De vor vedea bărbații care au ieșit din Egipt, de la douăzeci de ani și mai sus, țara pe care am jurat‐o lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov! Pentru că nu m‐au urmat pe deplin; 12 afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, și de Iosua, fiul lui Nun, căci au urmat pe deplin pe Domnul. 13 Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și i‐a făcut să rătăcească în pustie patruzeci de ani, până s‐a stins tot neamul care făcuse rău în ochii Domnului. 14 Și iată voi v‐ați sculat în locul părinților voștri, urmași de oameni păcătoși, ca să măriți și mai mult focul mâniei Domnului împotriva lui Israel. 15 Dacă vă abateți de la urmarea lui, el îi va mai lăsa în pustie și veți prăpădi tot poporul acesta. 16 Și s‐au apropiat de el și au zis: Vom zidi staule de oi aici pentru vitele noastre și cetăți pentru pruncii noștri. 17 Dar noi înșine vom fi gata înarmați să mergem înaintea copiilor lui Israel, până‐i vom duce la locul lor și pruncii noștri vor rămânea în aceste cetăți tari din pricina locuitorilor țării. 18 Nu ne vom întoarce la casele noastre până ce copiii lui Israel nu‐și vor fi moștenit fiecare moștenirea sa. 19 Căci nu vom moșteni cu, ci dincolo de Iordan și mai departe, pentru că moștenirea noastră ne‐a căzut dincoace de Iordan spre răsărit. 20 Și Moise le‐a zis: Dacă veți face lucrul acesta, dacă vă veți înarma înaintea Domnului pentru război 21 și toți din voi vor trece înarmați Iordanul înaintea Domnului, până va alunga pe vrăjmașii săi dinaintea sa 22 și țara va fi supusă înaintea Domnului, și după aceea vă veți întoarce înapoi, veți fi nevinovați față de Domnul și față de Israel și țara aceasta va fi stăpânirea voastră înaintea Domnului. 23 Dar dacă nu veți face aceasta, iată ați păcătuit împotriva Domnului și să știți că păcatul vostru vă va afla. 24 Zidiți‐vă cetăți pentru pruncii voștri și staule pentru oile voastre și faceți ce a ieșit din gura voastră. 25 Și copiii lui Gad și copiii lui Ruben au vorbit lui Moise zicând: Robii tăi vor face cum poruncește domnul meu. 26 Pruncii noștri, nevestele noastre, turmele noastre și toate dobitoacele noastre vor fi aici în cetățile Galaadului, 27 și robii tăi vor trece fiecare înarmat de război înaintea Domnului la luptă, cum zice domnul meu. 28 Și Moise a poruncit despre ei lui Eleazar preotul și lui Iosua, fiul lui Nun, și capilor părinților semințiilor copiilor lui Israel. 29 Și Moise le‐a zis: Dacă copiii lui Gad și copiii lui Ruben vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului, fiecare înarmat de luptă și țara va fi supusă înaintea voastră, să le dați țara Galaad în stăpânire. 30 Și dacă nu vor trece cu voi înarmați, să aibă stăpâniri între voi în țara Canaan. 31 Și copiii lui Gad și copiii lui Ruben au răspuns zicând: Cum a zis Domnul către robii tăi așa vom face. 32 Vom trece înarmați înaintea Domnului în țara Canaan și stăpânirea moștenirii noastre dincoace de Iordan să fie a noastră. 33 Și Moise le‐a dat lor, copiilor lui Gad și copiilor lui Ruben și la jumătate din seminția lui Manase, fiul lui Iosif, împărăția lui Sihon împăratul Amoriților și împărăția lui Og, împăratul Basanului, țara după cetățile ei și hotarele ei, cetățile țării de jur împrejur. 34 Și copiii lui Gad au zidit Dibonul și Atarotul și Aroerul 35 și Atrot‐Șofanul și Iaezerul și Iogbeha 36 și Bet‐Nimra și Bet‐Haranul, cetăți tari și staule pentru oi. 37 Și copiii lui Ruben au zidit Hesbonul și Eleale și Chiriataimul 38 și Nebo și Baal‐Meonul , schimbându‐le numele, și Sibma și au pus alte nume cetăților pe care le‐au zidit. 39 Și copiii lui Machir , fiul lui Manase, s‐au dus la Galaad și l‐au luat și au alungat pe amoriți care erau acolo. 40 Și Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase; și el a locuit acolo. 41 Și Iair , fiul lui Manase, s‐a dus și a luat târgurile lor și le‐a numit Havot‐Iair 42 și Nobah a mers și a luat Chenatul și satele lui și l‐a numit Nobah, după numele său.
Galaadul, dat lui Gad și lui Ruben
1 Fiii lui Ruben și fiii lui Gad aveau vite multe, nespus de multe. Ei s‑au uitat la ținutul Iazer și la ținutul Galaad și iată că locul era potrivit pentru vite. 2 Atunci, fiii lui Gad și fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar și la mai‑marii adunării și le‑au zis: 3 „Cetățile Atarot, Dibon, Iazer, Nimra , Heșbon, Elale, Sebam , Nebo și Beon – 4 și anume ținutul pe care l‑a lovit DOMNUL înaintea adunării lui Israel – sunt potrivite pentru vite, iar robii tăi au vite.” 5 Apoi au adăugat: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea țara aceasta ca moșie robilor tăi; nu ne obliga să trecem Iordanul!”
6 Moise le‑a răspuns fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben: „Oare frații voștri să meargă la război, iar voi să rămâneți aici? 7 De ce vreți să‑i descurajați pe fiii lui Israel și să‑i faceți să nu treacă în țara pe care le‑o dă DOMNUL? 8 Așa au făcut și părinții voștri când i‑am trimis din Cadeș‑Barnea să iscodească țara. 9 S‑au suit până la valea Eșcol și, după ce au iscodit țara, i‑au descurajat pe fiii lui Israel și i‑au făcut să nu intre în țara pe care le‑o dădea DOMNUL. 10 Și DOMNUL S‑a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat astfel: 11 «Bărbații care s‑au suit din Egipt, de la vârsta de douăzeci de ani în sus , nu vor vedea ținutul pe care l‑am jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, căci nu m‑au urmat întru totul , 12 în afară de Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, și de Iosua, fiul lui Nun, care L‑au urmat întru totul pe DOMNUL.» 13 DOMNUL S‑a aprins de mânie împotriva fiilor lui Israel și i‑a făcut să rătăcească în pustiu patruzeci de ani, până la stingerea întregului neam de oameni care au făcut ce este rău înaintea DOMNULUI. 14 Și iată că v‑ați ridicat voi în locul părinților voștri, un neam de oameni păcătoși, ca să‑L faceți pe DOMNUL să Se aprindă și mai tare de mânie împotriva lui Israel! 15 Căci, dacă vă întoarceți de la El, va îngădui ca Israel să rătăcească mai departe în pustiu și veți nimici tot poporul acesta.”
16 Ei s‑au apropiat de Moise și au zis: „Vom face aici ocoale de turme pentru vitele noastre și cetăți pentru copilașii noștri, 17 dar noi ne vom înarma și o vom lua înaintea fiilor lui Israel, până îi vom duce în locul care le este rânduit. Copilașii noștri vor locui în aceste cetăți întărite, feriți de locuitorii țării. 18 Nu ne vom întoarce în casele noastre până când fiecare din fiii lui Israel nu va fi pus stăpânire pe moștenirea lui 19 și nu vom moșteni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că noi ne‑am primit moștenirea dincoace de Iordan, la răsărit.”
20 Moise le‑a zis: „Dacă faceți așa, dacă vă înarmați pentru război înaintea DOMNULUI, 21 dacă toți cei înarmați trec Iordanul înaintea DOMNULUI, până când îi va izgoni pe vrăjmașii Lui dinaintea Lui, 22 și dacă vă veți întoarce înapoi numai după ce țara va fi supusă înaintea DOMNULUI, atunci veți fi fără vină înaintea DOMNULUI și înaintea lui Israel, și ținutul acesta va fi moșia voastră înaintea DOMNULUI. 23 Dar, dacă nu faceți așa, vedeți că păcătuiți împotriva DOMNULUI și să știți că păcatul vostru vă va ajunge! 24 Zidiți cetăți pentru copilașii voștri și ocoale pentru turmele voastre și împliniți cuvântul care v‑a ieșit din gură!” 25 Fiii lui Gad și fiii lui Ruben i‑au zis lui Moise astfel: „Robii tăi vor face tot ce poruncește domnul nostru. 26 Copilașii noștri, nevestele noastre, turmele noastre și toate animalele noastre vor rămâne în cetățile Galaadului, 27 iar robii tăi, toți înarmați pentru război, vor merge la război înaintea DOMNULUI, după cum zice domnul nostru.”
28 Moise le‑a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, și capilor de familie din semințiile fiilor lui Israel. 29 Moise le‑a zis: „Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben trec Iordanul împreună cu voi, înarmați cu toții de război înaintea DOMNULUI, după ce țara va fi supusă înaintea voastră, să le dați ca moșie ținutul Galaadului. 30 Dar, dacă nu vor trece înarmați împreună cu voi, să primească moșie în mijlocul vostru în țara Canaanului.” 31 Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au răspuns astfel: „Ce le‑a spus robilor tăi DOMNUL, aceea vom face. 32 Vom trece înarmați înaintea DOMNULUI în țara Canaanului, dar moșia moștenirii noastre va rămâne cu noi dincoace de Iordan.”
33 Moise le‑a dat fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben și unei jumătăți din seminția lui Manase, fiul lui Iosif, regatul lui Sihon, regele amoriților, și regatul lui Og, regele Bașanului, țara cu cetățile ei și cu ținutul din jurul cetăților țării. 34 Fiii lui Gad au zidit cetățile întărite Dibon , Atarot, Aroer , 35 Atrot‑Șofan, Iazer , Iogbeha, 36 Bet‑Nimra și Bet‑Haran și ocoale pentru turme.
37 Fiii lui Ruben au zidit cetățile Heșbon, Elale, Chiriataim, 38 Nebo și Baal‑Meon , ale căror nume au fost schimbate , și Sibma. Ei au pus alte nume cetăților pe care le‑au zidit.
39 Fiii lui Machir , fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului și l‑au cucerit și i‑au izgonit pe amoriții care erau acolo. 40 Moise i‑a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, care s‑a așezat acolo. 41 Iair , fiul lui Manase, s‑a dus, a cucerit târgurile lor și le‑a numit Târgurile lui Iair . 42 Novah s‑a dus, a cucerit Chenatul, împreună cu satele care țineau de el, și l‑a numit Novah, după numele său.