1 Noaptea, în așternutul meu,
l‑am căutat pe iubitul sufletului meu;
l‑am căutat fără să‑l găsesc.
2 Mă voi scula acum și voi cutreiera cetatea,
ulițele și piețele,
îl voi căuta pe iubitul sufletului meu.
L‑am căutat, însă nu l‑am găsit!
3 M‑au întâlnit păzitorii
care dădeau ocol cetății.
„Nu l‑ați văzut pe iubitul sufletului meu?”
4 Abia trecusem de ei,
când l‑am găsit pe iubitul sufletului meu.
L‑am apucat și nu l‑am mai lăsat
până nu l‑am adus în casa mamei mele,
în odaia celei ce m‑a zămislit.
5 Vă conjur , fiice ale Ierusalimului,
pe gazelele și cerboaicele câmpului:
nu treziți, nu stârniți dragostea
până nu vine ea!
6 Ce se vede venind din pustiu
ca niște stâlpi de fum,
parfumată cu smirnă și tămâie,
cu toate miresmele negustorilor?
7 Iată, este lectica lui Solomon.
Șaizeci de viteji sunt împrejurul ei,
dintre cei mai viteji din Israel.
8 Toți sunt înarmați cu săbii
și toți sunt deprinși la luptă;
fiecare își are sabia la coapsă,
împotriva amenințărilor nopții.
9 Regele Solomon și‑a făcut această lectică
din lemn de cedru din Liban.
10 Stâlpii i‑a făcut din argint,
rezemătoarea, din aur, scaunul, din purpură,
iar interiorul, tapisat cu dragoste
de fiicele Ierusalimului.
11 Ieșiți și priviți‑l, fete ale Sionului,
pe regele Solomon,
cu coroana cu care l‑a încoronat mama sa
în ziua nunții lui,
în ziua veseliei inimii lui!