Vindecarea ologului din naștere
1 Petru și Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea. 2 Acolo era un om olog din naștere, care era dus și pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă”, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. 3 Omul acesta, când a văzut pe Petru și pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. 4 Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la el și a zis: „Uită-te la noi!” 5 Și el se uita la ei cu luare aminte și aștepta să capete ceva de la ei. 6 Atunci, Petru i-a zis: „Argint și aur n-am, dar ce am, îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!” 7 L-a apucat de mâna dreaptă și l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile și gleznele; 8 dintr-o săritură a fost în picioare și a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind și lăudând pe Dumnezeu. 9 Tot norodul l-a văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu. 10 Îl cunoșteau că era cel ce ședea la poarta „Frumoasă” a Templului, ca să ceară de pomană, și s-au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră. 11 Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis al lui Solomon.
Cuvântarea lui Petru către norod
12 Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul și a zis norodului: „Bărbați israeliți, pentru ce vă mirați de lucrul acesta? De ce vă uitați cu ochii țintă la noi, ca și cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble? 13 Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-ați dat în mâna lui Pilat și v-ați lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul. 14 Voi v-ați lepădat de Cel Sfânt și Neprihănit și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș. 15 Ați omorât pe Domnul vieții, pe care Dumnezeu L-a înviat din morți; noi suntem martori ai Lui. 16 Prin credința în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeți și-l cunoașteți; credința în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeți cu toții. 17 Și acum, fraților, știu că din neștiință ați făcut așa, ca și mai-marii voștri. 18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi. 19 Pocăiți-vă dar și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare 20 și să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, 21 pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile așezării din nou a tuturor lucrurilor – despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime. 22 În adevăr, Moise a zis părinților noștri: ‘Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre frații voștri un proroc ca mine; pe El să-L ascultați în tot ce vă va spune. 23 Și oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârșire din mijlocul norodului.’ 24 De asemenea, toți prorocii, de la Samuel și ceilalți care au urmat după el și au vorbit, au vestit zilele acestea. 25 Voi sunteți fiii prorocilor și ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinții noștri, când a zis lui Avraam: ‘Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta.’ 26 Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă , ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.”
Petru vindecă un om paralizat
1 Într-o zi, Petru şi Ioan se urcau la Templu pentru rugăciunea de la ceasul al nouălea. 2 Şi un bărbat olog din naştere, pe care-l aduceau şi-l puneau în fiecare zi la poarta Templului numită Poarta Frumoasă, cerea de pomană de la cei ce intrau în Templu. 3 Văzându-i pe Petru şi Ioan că erau gata să intre în Templu, el le-a cerut să-i dea ceva de pomană. 4 Petru, privind spre el împreună cu Ioan, i-a zis: „Uită-te la noi!” 5 El îi privea atent şi aştepta să primească ceva de la ei. 6 Atunci Petru i-a spus: „Argint şi aur n-am, dar ce am îţi dau: în Numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!” 7 Şi apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat şi imediat picioarele şi genunchii i s-au întărit. 8 Dintr-o săritură a fost în picioare şi mergea. Şi a intrat cu ei în Templu, umblând şi sărind şi lăudându-l pe Dumnezeu. 9 Tot poporul l-a văzut că umbla şi îl lăuda pe Dumnezeu; 10 şi-au dat seama că el era cel ce stătea şi cerşea lângă Poarta Frumoasă a Templului şi s-au umplut de uimire şi erau uluiţi pentru ce i se întâmplase.
Petru vesteşte puterea lui Iisus cel înviat
11 Cum el era nedespărţit de Petru şi de Ioan, tot poporul s-a adunat în jurul lor, uimit, lângă Poarta numită „a lui Solomon”. 12 Văzându-i, Petru s-a adresat poporului: „Israeliţi, de ce vă miraţi de lucrul acesta şi ne priviţi ca şi cum prin puterea şi evlavia noastră l-am făcut pe acest om să umble? 13 Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, l-a slăvit pe Fiul Său Iisus pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilat şi v-aţi lepădat de El, pe când el voia să-l elibereze. 14 Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut să vi se elibereze un ucigaş, 15 l-aţi omorât pe Stăpânul vieţii – pe Cel pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi – iar noi suntem martorii Lui. 16 Prin credinţa în Numele Lui, omul acesta pe care îl vedeţi şi-l ştiţi a fost întărit de Numele Lui; credinţa, care vine prin El, i-a întregit trupul, înaintea voastră a tuturor. 17 Ştiu acum, fraţilor, că din neştiinţă aţi făcut aşa, voi şi conducătorii voştri. 18 Însă Dumnezeu, în felul acesta, a împlinit cele pe care le-a vestit mai dinainte prin gura tuturor profeţilor, că Unsul Său va pătimi. 19 Pocăiţi-vă, aşadar, şi întoarceţi-vă ca să vi se şteargă păcatele, 20 ca să vină vremuri de mângâiere de la Domnul şi să-l trimită pe Cel Uns, Cel hotărât mai dinainte pentru voi, pe Iisus, 21 Cel pe care cerul trebuie să-l primească până la vremurile reaşezării tuturor celor grăite de Dumnezeu prin gura sfinţilor Lui profeţi din vechime. 22 Moise a spus: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un profet dintre fraţii voştri, unul ca mine. De El să ascultaţi în tot ce vă va spune. 23 Şi de va fi cineva care să nu-l asculte pe profetul acela, va fi nimicit din popor. 24 La fel au vorbit şi toţi profeţii care au urmat de la Samuel încoace şi au vestit zilele acestea. 25 Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii voştri, când i-a spus lui Avraam: În sămânţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. 26 Vouă vi l-a trimis Dumnezeu mai întâi pe Fiul Său, înviindu-l din morţi, ca să vă binecuvânteze şi fiecare să se întoarcă de la răutatea sa.”