Îngăduința creștinească
1 Primiți bine pe cel slab în credință și nu vă apucați la vorbă asupra părerilor îndoielnice. 2 Unul crede că poate să mănânce de toate, pe când altul, care este slab, nu mănâncă decât verdețuri. 3 Cine mănâncă să nu disprețuiască pe cine nu mănâncă și cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. 4 Cine ești tu , care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuși va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea. 5 Unul socotește o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui. 6 Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face. Cine mănâncă pentru Domnul mănâncă, pentru că aduce mulțumiri lui Dumnezeu. Cine nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă și aduce și el mulțumiri lui Dumnezeu. 7 În adevăr, niciunul din noi nu trăiește pentru sine și niciunul din noi nu moare pentru sine. 8 Căci, dacă trăim, pentru Domnul trăim și, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9 Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat, ca să aibă stăpânire și peste cei morți, și peste cei vii. 10 Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce disprețuiești tu pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. 11 Fiindcă este scris: „‘Pe viața Mea Mă jur’, zice Domnul, ‘că orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă va da slavă lui Dumnezeu.’” 12 Așa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
Să nu jignim pe fratele nostru
13 Să nu ne mai judecăm dar unii pe alții. Ci mai bine judecați să nu faceți nimic care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire. 14 Eu știu și sunt încredințat în Domnul Isus că nimic nu este necurat în sine și că un lucru nu este necurat decât pentru cel ce crede că este necurat. 15 Dar, dacă faci ca fratele tău să se mâhnească din pricina unei mâncări, nu mai umbli în dragoste! Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! 16 Nu faceți ca binele vostru să fie grăit de rău. 17 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cine slujește lui Hristos în felul acesta este plăcut lui Dumnezeu și cinstit de oameni. 19 Așadar să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea noastră . 20 Să nu nimicești pentru o mâncare lucrul lui Dumnezeu. Drept vorbind, toate lucrurile sunt curate. Totuși a mânca din ele, când faptul acesta ajunge pentru altul un prilej de cădere, este rău. 21 Bine este să nu mănânci carne , să nu bei vin și să te ferești de orice lucru care poate fi pentru fratele tău un prilej de cădere, de păcătuire sau de slăbire. 22 Încredințarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu. Ferice de cel ce nu se osândește singur în ce găsește bine. 23 Dar cine se îndoiește și mănâncă este osândit, pentru că nu mănâncă din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare e păcat.
Acceptare reciprocă între credincioşi
1 Primiţi-l pe cel slab în credinţă, fără să-i judecaţi părerile. 2 Unul crede că poate să mănânce de toate, însă cel slab mănâncă numai legume. 3 Cel ce mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. 4 Cine eşti tu să judeci pe slujitorul altuia? Pe stăpânul său îl priveşte dacă stă sau cade. Însă va sta, pentru că Domnul are putere să îl facă să stea. 5 Unul deosebeşte o zi de alta, iar pentru altul toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui. 6 Cel ce ţine o zi, pentru Domnul o ţine, iar cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, fiindcă îi mulţumeşte lui Dumnezeu. Iar cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă şi îi mulţumeşte şi el lui Dumnezeu. 7 Nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. 8 Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem. 9 Fiindcă pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să domnească şi peste morţi şi peste vii. 10 Dar tu, de ce îl judeci pe fratele tău? Sau tu, de ce îl dispreţuieşti pe fratele tău? Pentru că toţi vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. 11 Fiindcă stă scris:
Viu sunt Eu, spune Domnul,
căci în faţa Mea se va pleca orice genunchi
şi orice limbă Îl va lăuda pe Dumnezeu.
12 Astfel, fiecare dintre noi îi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.
Evitarea pricinilor de cădere
13 Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă luaţi seama la aceasta: să nu pui înaintea fratelui vreun prilej de poticnire sau de cădere. 14 Ştiu şi sunt convins în Domnul Iisus că nimic nu este întinat prin sine, decât pentru cel care crede că e ceva întinat; pentru acela este întinat. 15 Dar dacă din cauza unei mâncări fratele tău se mâhneşte, atunci nu mai umbli potrivit iubirii. Să nu-l împingi la pierzare din cauza unei mâncări pe acela pentru care a murit Hristos. 16 Aşadar, binele vostru să nu fie defăimat, 17 fiindcă Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. 18 Iar cel ce îi slujeşte astfel lui Hristos îi este plăcut lui Dumnezeu şi este cinstit de oameni. 19 De aceea, să căutăm ceea ce aduce pacea şi să ne încurajăm unul pe altul. 20 Nu strica din cauza unei mâncări lucrarea lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar este rău ca prin mâncare să împingi pe cineva la cădere. 21 Este bine să nu mănânci carne şi să nu bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte. 22 Credinţa pe care o ai să o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel care nu se acuză pe sine în alegerile sale. 23 Iar cel ce se îndoieşte şi totuşi mănâncă este condamnat, pentru că nu o face din credinţă. Iar tot ce nu este din credinţă este păcat.