Păstorul cel bun
1 Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoț și un tâlhar. 2 Dar cine intră pe ușă este păstorul oilor. 3 Portarul îi deschide și oile aud glasul lui; el își cheamă oile pe nume și le scoate din staul. 4 După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor; și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. 5 Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” 6 Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înțeles despre ce le vorbea.
Isus, Ușa oilor
7 Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Ușa oilor. 8 Toți cei ce au venit înainte de Mine sunt hoți și tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei. 9 Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune. 10 Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug. 11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi. 12 Dar cel plătit, care nu este păstor și ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, și lupul le răpește și le împrăștie. 13 Cel plătit fuge, pentru că este plătit și nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine, 15 așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl și cum cunosc Eu pe Tatăl, și Eu Îmi dau viața pentru oile Mele. 16 Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, și va fi o turmă și un Păstor. 17 Tatăl Mă iubește, pentru că Îmi dau viața ca iarăși s-o iau. 18 Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.” 19 Din pricina acestor cuvinte, iarăși s-a făcut dezbinare între iudei. 20 Mulți dintre ei ziceau: „Are drac, este nebun. De ce-L ascultați?” 21 Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit. Poate un drac să deschidă ochii orbilor?”
Isus la Praznicul Înnoirii
22 În Ierusalim se prăznuia atunci Praznicul Înnoirii Templului. Era iarna. 23 Și Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon. 24 Iudeii L-au înconjurat și I-au zis: „Până când ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit.” 25 „V-am spus” , le-a răspuns Isus, „și nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26 Dar voi nu credeți, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteți din oile Mele. 27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. 28 Eu le dau viața veșnică, în veac nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. 30 Eu și Tatăl una suntem.” 31 Atunci, iudeii iarăși au luat pietre ca să-L ucidă. 32 Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune, care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncați cu pietre în Mine?” 33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă și pentru că Tu, care ești un om, Te faci Dumnezeu.” 34 Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: ‘Eu am zis: «Sunteți dumnezei»’? 35 Dacă Legea a numit dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, și Scriptura nu poate fi desființată, 36 cum ziceți voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfințit și M-a trimis în lume? Și aceasta, pentru că am zis: ‘Sunt Fiul lui Dumnezeu!’ 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți. 38 Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți măcar lucrările acestea, ca să ajungeți să cunoașteți și să știți că Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl.” 39 La auzul acestor vorbe, căutau iarăși să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.
Plecarea lui Isus în Pereea
40 Isus S-a dus iarăși dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Și a rămas acolo. 41 Mulți veneau la El și ziceau: „Ioan n-a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta era adevărat.” 42 Și mulți au crezut în El în locul acela.
Iisus, păstorul cel bun
1 „Adevărat, adevărat vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar. 2 Dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. 3 Acestuia îi deschide portarul, iar oile ascultă glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară. 4 Şi după ce le scoate afară, merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă îi cunosc glasul. 5 Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, fiindcă nu cunosc glasul străinilor.” 6 Iisus le-a spus această parabolă, dar ei nu au înţeles despre ce vorbea.
7 Atunci Iisus a zis din nou: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt poarta oilor. 8 Toţi cei care au venit înaintea Mea sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. 9 Eu sunt poarta: dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit: va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10 Hoţul nu vine decât să fure, să ucidă şi să nimicească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug. 11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. 12 Cel plătit, care nu este păstor, iar oile nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte, 13 pentru că acel păstor este plătit şi nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt Păstorul cel bun şi îmi cunosc oile şi ele Mă cunosc pe Mine, 15 aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine şi Eu Îl cunosc pe Tatăl; şi îmi dau viaţa pentru oi. 16 Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Iar ele vor asculta glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor. 17 De aceea Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Îmi dau viaţa ca să o iau din nou. 18 Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”
19 S-a iscat iarăşi dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte. 20 Mulţi dintre ei spuneau: „Este posedat şi nebun! De ce-L ascultaţi?” 21 Alţii spuneau: „Aceste cuvinte nu sunt ale unui demonizat. Poate oare un demon să deschidă ochii orbilor?”
Iisus este respins de iudei
22 Era atunci sărbătoarea Înnoirii în Ierusalim şi era iarnă. 23 Iisus mergea prin Templu, în pridvorul lui Solomon. 24 Iudeii L-au înconjurat şi Îi spuneau: „Până când ne mai chinuieşti sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-ne pe faţă!” 25 Iisus le-a răspuns: „V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu dau mărturie pentru Mine. 26 Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. 27 Oile Mele ascultă glasul Meu, Eu le cunosc şi ele Mă urmează. 28 Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veci şi nimeni nu le va răpi din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui. 30 Eu şi Tatăl una suntem.”
31 Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce în El. 32 Iisus le-a răspuns: „Multe lucrări bune v-am arătat de la Tatăl. Pentru care dintre ele vreţi să Mă ucideţi cu pietre?” 33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru blasfemie şi fiindcă Tu, om fiind, Te faci pe Tine Însuţi Dumnezeu.” 34 Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: sunteţi dumnezei ? 35 Dacă pe cei cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu i-a numit dumnezei – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – 36 Mie, cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, îmi spuneţi: Huleşti! pentru că am zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu!? 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. 38 Dar dacă le fac şi nu credeţi în Mine, credeţi în lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.” 39 Căutau iarăşi să Îl prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.
40 Şi s-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo. 41 Mulţi veneau la El şi spuneau: „Ioan nu a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat.” 42 Şi mulţi au crezut în El acolo.