Legea și credința
1 O, galateni nechibzuiți! Cine v-a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? 2 Iată numai ce voiesc să știu de la voi: prin faptele Legii ați primit voi Duhul ori prin auzirea credinței? 3 Sunteți așa de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfârșiți prin firea pământească ? 4 În zadar ați suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar! 5 Cel ce vă dă Duhul și face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinței? 6 Tot așa și „Avraam a crezut pe Dumnezeu, și credința aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”. 7 Înțelegeți și voi dar că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credință. 8 Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credință, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine.” 9 Așa că cei ce se bizuiesc pe credință sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios. 10 Căci toți cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruiește în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă.” 11 Și că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci „cel neprihănit prin credință va trăi”. 12 Însă Legea nu se întemeiază pe credință, ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri va trăi prin ele.” 13 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat e oricine este atârnat pe lemn”, 14 pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit.
Făgăduința și Legea
15 Fraților (vorbesc în felul oamenilor), un testament , chiar al unui om, odată întărit, totuși nimeni nu-l desființează, nici nu-i mai adaugă ceva. 16 Acum, făgăduințele au fost făcute „lui Avraam și seminței lui”. Nu zice: „Și semințelor” (ca și cum ar fi vorba de mai multe), ci ca și cum ar fi vorba numai de una: „Și seminței tale”, adică Hristos . 17 Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desființat , așa ca făgăduința să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani. 18 Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduință; și Dumnezeu printr-o făgăduință a dat-o lui Avraam. 19 Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânța” , căreia Îi fusese făcută făgăduința; și a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor . 20 Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe când Dumnezeu este unul singur. 21 Atunci oare Legea este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viața, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. 22 Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduința să fie dată celor ce cred, prin credința în Isus Hristos. 23 Înainte de venirea credinței, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care trebuia să fie descoperită. 24 Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință. 25 După ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. 26 Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. 27 Toți care ați fost botezați pentru Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos. 28 Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus. 29 Și dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți „sămânța” lui Avraam, moștenitori prin făgăduință.
Dreptatea e prin credinţă
1 O, galateni fără minte, cine v-a fermecat să nu vă încredeţi în adevăr, voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos cel răstignit? 2 Atât vreau să ştiu de la voi: datorită faptelor Legii aţi primit voi Duhul sau pentru că aţi ascultat cuvântul credinţei? 3 Atât de fără de minte sunteţi? După ce aţi început în Duhul căutaţi acum desăvârşirea în trup ? 4 Aţi suferit atâtea degeaba? – dacă într-adevăr a fost degeaba! 5 Cel care vă dă Duhul şi face minuni între voi le face oare fiindcă împliniţi faptele Legii sau fiindcă ascultaţi cuvântul credinţei? 6 La fel şi Avraam: a crezut în Dumnezeu şi credinţa i-a fost socotită ca dreptate.
7 Să ştiţi dar, că cei care cred, aceia sunt fiii lui Avraam. 8 Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu prin credinţă va face drepte neamurile, i-a vestit mai dinainte lui Avraam: În tine vor fi binecuvântate toate neamurile. 9 Deci, cei care cred sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. 10 Însă toţi cei care se încred în faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: Blestemat este oricine nu stăruie în toate cele scrise în cartea Legii, ca să le împlinească . 11 Iar faptul că prin Lege nimeni nu devine drept înaintea lui Dumnezeu este clar, deoarece: cel drept va fi viu prin credinţă. 12 Legea însă nu se bazează pe credinţă, ci pe cuvintele: cel care face aceste lucruri va fi viu prin ele. 13 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se blestem pentru noi, deoarece este scris: Blestemat este orice om atârnat pe lemn , 14 pentru ca, prin Hristos Iisus, binecuvântarea vestită lui Avraam să vină la neamuri, să primim făgăduinţa Duhului prin credinţă.
Legea şi făgăduinţa
15 Fraţilor, vorbesc ca un om: până şi legământul dintre oameni, odată încheiat, nu mai poate fi anulat şi nu se mai poate adăuga nimic la el. 16 Iar făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi vlăstarului său. Nu zice: şi vlăstarelor , ca şi cum ar vorbi despre mai mulţi, ci doar despre unul singur: şi vlăstarului tău , care este Hristos. 17 Ce vreau să spun cu asta? Legea venită după patru sute treizeci de ani nu poate anula legământul încheiat mai dinainte de către Dumnezeu, aşa încât făgăduinţa să fie desfiinţată. 18 Dacă moştenirea vine prin Lege, nu mai vine prin făgăduinţă; iar lui Avraam Dumnezeu i-a dăruit-o prin făgăduinţă. 19 Atunci, pentru ce a fost dată Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor de Lege, până când avea să vină Vlăstarul căruia i s-a dat făgăduinţa. A fost dată prin îngeri în mâna unui mijlocitor. 20 Mijlocitorul nu este doar al unei singure părţi, Dumnezeu însă este Unul.
21 Este oare Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? În nici un fel! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr dreptatea ar veni prin Lege. 22 Scriptura însă le-a închis pe toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să se dea prin credinţa în Iisus Hristos, celor care cred. 23 Înainte de venirea credinţei noi eram păziţi sub Lege, închişi în vederea credinţei care avea să fie revelată. 24 Astfel Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos ca să fim îndreptăţiţi prin credinţă. 25 Iar după ce a venit credinţa nu mai suntem sub acest îndrumător.
Fiii lui Dumnezeu
26 Căci toţi, în Hristos Iisus, sunteţi fiii lui Dumnezeu prin credinţă, 27 pentru că cei care v-aţi botezat în Hristos, v-aţi îmbrăcat în Hristos. 28 Nu mai este nici iudeu nici grec, nu mai este nici rob nici liber, nu mai este nici bărbat nici femeie, pentru că voi toţi sunteţi una în Hristos Iisus. 29 Iar dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi vlăstarul lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei.