Puterea lui Isus
1 Într-una din acele zile, când învăța Isus norodul în Templu și propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoții cei mai de seamă și cărturarii, cu bătrânii, 2 și I-au zis: „Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri sau cine Ți-a dat puterea aceasta?” 3 Drept răspuns, El le-a zis: „Am să vă pun și Eu o întrebare. Spuneți-Mi: 4 Botezul lui Ioan venea din cer sau de la oameni?” 5 Dar ei cugetau astfel între ei: „Dacă răspundem: ‘Din cer’, va zice: ‘Atunci, de ce nu l-ați crezut?’ 6 Și dacă răspundem: ‘De la oameni’, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredințat că Ioan era un proroc.” 7 Atunci au răspuns că nu știu de unde venea botezul lui Ioan. 8 Și Isus le-a zis: „Nici Eu n-am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.”
Pilda vierilor
9 Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri și a plecat într-o altă țară pentru o vreme îndelungată. 10 La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 11 A mai trimis un alt rob; ei l-au bătut și pe acela, l-au batjocorit și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 12 A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit și pe acela și l-au scos afară. 13 Stăpânul viei a zis: ‘Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.’ 14 Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei și au zis: ‘Iată moștenitorul. Veniți să-l ucidem, ca moștenirea să fie a noastră.’ 15 Și l-au scos afară din vie și l-au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? 16 Va veni, va pierde pe vierii aceia, și via o va da altora.” Când au auzit ei cuvintele acestea, au zis: „Nicidecum!” 17 Dar Isus i-a privit drept în față și a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului’? 18 Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea și , pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” 19 Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
Birul Cezarului
20 Au început să pândească pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt neprihăniți, ca să-L prindă cu vorba și să-L dea pe mâna stăpânirii și pe mâna puterii dregătorului. 21 Iscoditorii aceștia L-au întrebat: „Învățătorule , știm că vorbești și înveți pe oameni drept și că nu cauți la fața oamenilor, ci-i înveți calea lui Dumnezeu în adevăr. 22 Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?” 23 Isus le-a priceput viclenia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? 24 Arătați-Mi un ban . Al cui chip și ale cui slove sunt scrise pe el?” „Ale Cezarului”, au răspuns ei. 25 Atunci, El le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” 26 Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
27 Unii din saduchei, care zic că nu este înviere, s-au apropiat și au întrebat pe Isus: 28 „Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise : ‘Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui și să ridice urmaș fratelui său.’ 29 Au fost dar șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără copii. 30 Pe nevasta lui, a luat-o al doilea; și a murit și el fără copii. 31 A luat-o și al treilea, și tot așa toți șapte; și au murit fără să lase copii. 32 La urma tuturor, a murit și femeia. 33 Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toți șapte au avut-o de nevastă.” 34 Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită, 35 dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea dintre cei morți nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita. 36 Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Și vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Dar că morții înviază, a arătat însuși Moise, în locul unde este vorba despre ‘Rug’, când numește pe Domnul: ‘Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’. 38 Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.” 39 Unii din cărturari au luat cuvântul și au zis: „Învățătorule, bine ai zis.” 40 Și nu mai îndrăzneau să-I mai pună nicio întrebare.
Al cui fiu este Hristosul?
41 Isus le-a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David? 42 Căci însuși David zice în cartea Psalmilor: ‘Domnul a zis Domnului meu: «Șezi la dreapta Mea 43 până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»’ 44 Deci David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?”
Cărturarii mustrați de Isus
45 Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: 46 „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi și să le facă lumea plecăciuni prin piețe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospețe 47 și casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”
Autoritatea lui Iisus şi botezul lui Ioan
1 Într-una din zile, pe când Iisus învăţa poporul în Templu, predicând vestea cea bună, au venit marii preoţi şi cărturarii împreună cu bătrânii 2 şi au spus: „Spune-ne cu ce autoritate faci acestea? Sau cine este cel care Ţi-a dat această autoritate?” 3 El le-a răspuns: „Vă voi întreba şi Eu un lucru. Spuneţi-Mi: 4 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” 5 Se sfătuiau, zicând: „Dacă spunem: Din cer, va spune: Atunci de ce nu l-aţi crezut? 6 Iar dacă spunem: De la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre fiindcă ei sunt convinşi că Ioan este profet.” 7 Şi au răspuns că nu ştiu de unde. 8 Iar Iisus le-a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”
Parabola viticultorilor
9 Atunci a început să spună mulţimii o parabolă: „Un om a sădit o vie, a dat-o în arendă unor lucrători şi a plecat în călătorie pentru mult timp. 10 La vremea cuvenită, a trimis un slujitor la lucrători ca să-i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l-au bătut, l-au trimis cu mâinile goale. 11 A mai trimis alt slujitor, dar ei, după ce l-au bătut şi batjocorit şi pe acela, l-au trimis cu mâinile goale. 12 Şi a mai trimis şi un al treilea, dar şi pe acesta l-au rănit şi l-au alungat. 13 Atunci stăpânul viei a spus: Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu iubit; poate pe el îl vor respecta. 14 Dar văzându-l, lucrătorii s-au sfătuit între ei: Iată moştenitorul! Să-l ucidem ca moştenirea să fie a noastră! 15 L-au scos din vie şi l-au ucis. Ce le va face deci stăpânul viei? 16 Va veni şi îi va ucide pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Ei, auzind, au spus: „Să nu se întâmple niciodată aşa ceva!” 17 Dar el, privindu-i ţintă, le-a zis: „Dar, atunci, ce înseamnă ce este scris:
Piatra pe care au aruncat-o zidarii,
aceasta a ajuns în capul unghiului?
18 Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit şi cel peste care va cădea va fi strivit.” 19 Cărturarii şi marii preoţi au încercat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, fiindcă înţeleseseră că pentru ei spusese parabola. Se temeau însă de popor.
Despre tributul cuvenit Cezarului
20 Şi, pândindu-L, au trimis iscoade care se prefăceau că sunt drepţi, ca să-L prindă cu vreun cuvânt şi să-L dea pe mâna stăpânirii şi a autorităţii guvernatorului. 21 L-au întrebat: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi cu dreptate şi că nu eşti părtinitor, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. 22 Ne este îngăduit să dăm tribut Cezarului, sau nu?” 23 Dându-şi seama de viclenia lor, El le-a zis: 24 „Arătaţi-mi un dinar. Ale cui sunt chipul şi inscripţia?” Ei au răspuns: „Ale Cezarului.” 25 Iisus le-a zis: „Atunci daţi Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu.” 26 Şi nu au putut să-L prindă cu vreun cuvânt în faţa poporului şi, uimiţi de răspunsul Său, au tăcut.
Confruntări şi capcane din partea conducătorilor iudei
27 Au venit apoi unii saduchei, care spun că nu există înviere, şi L-au întrebat: 28 „Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: dacă cineva este căsătorit şi moare fără copii, atunci fratele lui să-i ia soţia şi să ridice urmaşi fratelui său. 29 Erau deci şapte fraţi. Primul, după ce şi-a luat soţie, a murit fără copii. 30 Şi al doilea 31 şi al treilea au luat-o şi la fel toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit. 32 În cele din urmă a murit şi femeia. 33 Aşadar, a cui soţie va fi la înviere femeia? Căci toţi şapte au avut-o de soţie.” 34 Iisus le-a spus: „Fiii acestui veac se însoară şi se mărită, 35 dar cei aflaţi vrednici să ajungă în veacul acela şi la învierea din morţi nu se vor mai însura, nici nu se vor mărita, 36 pentru că nu mai pot muri, fiindcă sunt ca îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37 Iar că morţii învie, a arătat-o şi Moise la rug, când Îl numeşte pe Domnul Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. 38 Dar Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii, fiindcă toţi trăiesc pentru El.” 39 Unii dintre cărturari I-au răspuns: „Învăţătorule, bine ai vorbit!” 40 Şi nu mai îndrăzneau să-L întrebe nimic.
41 El le-a spus: „Cum de spun ei că Hristos este fiul lui David? 42 Pentru că însuşi David spune în cartea Psalmilor:
Domnul a spus Domnului meu:
Şezi la dreapta Mea
43 până ce-i voi pune pe duşmanii Tăi
aşternut sub picioarele Tale.
44 Aşadar David Îl numeşte Domn. Atunci cum este fiul lui?”
45 În timp ce poporul Îl asculta, le-a spus ucenicilor: 46 „Feriţi-vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi, să fie salutaţi în pieţe şi să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile de onoare la ospeţe. 47 Ei mănâncă avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Aceştia vor primi o pedeapsă mai mare.”