1 Corinteni 2

1 Cât despre mine, fraților, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau o înțelepciune strălucită. 2 Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit. 3 Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos și plin de cutremur. 4 Și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, 5 pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

6 Totuși, ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârșiți este o înțelepciune , dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți. 7 Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu spre slava noastră mai înainte de veci 8 și pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9 Dar, după cum este scris, „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”. 10 Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. 11 Într-adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului în afară de duhul omului, care este în el? Tot așa , nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu. 12 Și noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. 13 Și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești. 14 Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește. 15 Omul duhovnicesc , dimpotrivă, poate să judece totul, și el însuși nu poate fi judecat de nimeni. 16 Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învățătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos.