Iacov, la Laban
1 Iacov a pornit la drum și s-a dus în țara celor ce locuiesc la Răsărit. 2 S-a uitat înainte și iată că pe câmp era o fântână, și lângă ea erau trei turme de oi care se odihneau, căci la fântâna aceasta obișnuiau ciobanii să-și adape turmele. Și piatra de pe gura fântânii era mare. 3 Toate turmele se strângeau acolo; ciobanii prăvăleau piatra de pe gura fântânii, adăpau turmele și apoi puneau piatra iarăși la loc pe gura fântânii. 4 Iacov le-a zis păstorilor: „Fraților, de unde sunteți?” „Din Haran”, au răspuns ei. 5 El le-a zis: „Îl cunoașteți pe Laban, fiul lui Nahor?” „Îl cunoaștem”, i-au răspuns ei. 6 El le-a zis: „Este sănătos?” „Sănătos”, au răspuns ei. Și tocmai atunci venea Rahela, fata lui, cu oile. 7 El le-a zis: „Iată, soarele este încă sus și-i prea devreme ca să strângeți vitele: adăpați oile, apoi duceți-vă și pașteți-le iarăși!” 8 Ei i-au răspuns: „Nu putem până nu se vor strânge toate turmele; atunci se prăvălește piatra de pe gura fântânii și vom adăpa oile.” 9 Pe când le vorbea el încă, vine Rahela cu oile tatălui său, căci ea le păzea. 10 Când a văzut-o Iacov pe Rahela, fata lui Laban, fratele mamei sale, și turma lui Laban, fratele mamei sale, s-a apropiat, a prăvălit piatra de pe gura fântânii și a adăpat turma lui Laban, fratele mamei sale. 11 Apoi Iacov a sărutat-o pe Rahela și a început să plângă tare. 12 Iacov i-a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei, că este fiul Rebecăi. Și ea a dat fuga de i-a spus tatălui său. 13 Cum a auzit Laban de Iacov, fiul surorii sale, i-a alergat înainte, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și l-a adus în casă. Iacov i-a istorisit lui Laban toate cele întâmplate. 14 Și Laban i-a zis: „Cu adevărat , tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!” Iacov a stat la Laban o lună.
Lea și Rahela
15 Apoi Laban i-a zis lui Iacov: „Fiindcă ești rudă cu mine, să-mi slujești oare degeaba? Spune-mi, ce simbrie vrei?” 16 Laban însă avea două fete: cea mai mare se numea Lea și cea mai mică, Rahela. 17 Lea avea ochii slabi, dar Rahela era frumoasă la statură și mândră la față. 18 Iacov o iubea pe Rahela și a zis: „Îți voi sluji șapte ani pentru Rahela, fata ta cea mai mică.” 19 Și Laban a răspuns: „Mai bine să ți-o dau ție decât să i-o dau altuia. Rămâi la mine!” 20 Astfel, Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela; și anii aceștia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea. 21 În urmă, Iacov i-a zis lui Laban: „Dă-mi nevasta, căci mi s-a împlinit sorocul să intru la ea!” 22 Laban i-a adunat pe toți oamenii locului și a făcut un ospăț . 23 Seara, a luat-o pe fiica sa Lea și a adus-o la Iacov, care s-a culcat cu ea. 24 Și Laban i-a dat-o ca roabă fetei sale Lea pe roaba sa Zilpa. 25 A doua zi dimineață, iată că era Lea. Atunci Iacov i-a zis lui Laban: „Ce mi-ai făcut? Nu ți-am slujit oare pentru Rahela? Pentru ce m-ai înșelat?” 26 Laban a răspuns: „În locul acesta nu-i obicei să se dea cea mai tânără înaintea celei mai mari. 27 Isprăvește săptămâna cu aceasta, și ți-o vom da și pe cealaltă pentru slujba pe care o vei mai face la mine alți șapte ani!” 28 Iacov a făcut așa și a isprăvit săptămâna cu Lea; apoi Laban i-a dat-o de nevastă pe fiica sa Rahela. 29 Și Laban i-a dat-o ca roabă fetei sale Rahela pe roaba sa Bilha. 30 Iacov a intrat și la Rahela, pe care o iubea mai mult decât pe Lea, și a mai slujit la Laban alți șapte ani.
Copiii făcuți lui Iacov de Lea
31 Domnul a văzut că Lea nu era iubită și a făcut-o să aibă copii, pe când Rahela era stearpă. 32 Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Ruben (Vedeți fiu) ; căci a zis ea: „Domnul a văzut mâhnirea mea, și acum bărbatul meu are să mă iubească negreșit”. 33 A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu; și a zis: „Domnul a auzit că nu eram iubită și mi l-a dat și pe acesta.” De aceea i-a pus numele Simeon (Ascultare) . 34 Iar a rămas însărcinată și a născut un fiu; și a zis: „De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii.” De aceea i-a pus numele Levi (Alipire) . 35 A rămas iarăși însărcinată și a născut un fiu; și a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe Domnul.” De aceea i-a pus numele Iuda (Lăudat fie Domnul!) . Și a încetat să mai nască.