Fuga lui David la Nob
1 David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec , care a alergat speriat înaintea lui și i-a zis: „Pentru ce ești singur și nu este nimeni cu tine?” 2 David i-a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă și mi-a zis: «Nimeni să nu știe nimic de pricina pentru care te trimit și de porunca pe care ți-am dat-o!» Am hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei. 3 Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini sau ce se va găsi!” 4 Preotul i-a răspuns lui David: „N-am pâine obișnuită la îndemână, ci numai pâine sfințită ; doar dacă oamenii tăi s-au ferit de împreunarea cu femei.” 5 David i-a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat și toți oamenii mei sunt curați; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfințită negreșit azi de acela care o va face.” 6 Atunci preotul i-a dat pâinea sfințită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte care fusese luată dinaintea Domnului ca să fie înlocuită cu pâine caldă în clipa când o luaseră pe cealaltă. 7 Chiar în ziua aceea se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un edomit, numit Doeg , căpetenia păstorilor lui Saul. 8 David i-a zis lui Ahimelec: „N-ai la îndemână o suliță sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică.” 9 Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, filisteanul, pe care l-ai omorât în Valea Terebinților; este învelită într-un covor, în dosul efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici!” Și David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o!”
David fuge la Gat, la împăratul Achiș
10 David s-a sculat și a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiș, împăratul Gatului. 11 Slujitorii lui Achiș i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul țării? Nu este el acela pentru care se cânta jucând:
«Saul și-a bătut miile lui,
iar David, zecile lui de mii»?”
12 David a pus la inimă aceste cuvinte și a avut o mare frică de Achiș, împăratul Gatului. 13 A făcut pe nebunul înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgârieturi pe ușile porților și lăsa să-i curgă balele pe barbă. 14 Achiș le-a zis slujitorilor săi: „Vedeți bine că omul acesta și-a pierdut mințile. Pentru ce mi-l aduceți? 15 Oare duc lipsă de nebuni, de mi-l aduceți pe acesta și mă faceți martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?”