Evrei 2

1 De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim îndepărtați de ele. 2 Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice abatere și orice neascultare și-au primit o dreaptă răsplătire, 3 cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care , după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, 4 în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni și cu darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia Sa?

5 Într-adevăr, nu unor îngeri le-a supus El lumea viitoare despre care vorbim. 6 Ba încă cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce este omul, ca să-Ți aduci aminte de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi? 7 L-ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă și cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale, 8 toate le-ai supus sub picioarele lui.” Într-adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse. 9 Dar pe Acela care a fost făcut „pentru puțină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă și cu cinste” din pricina morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți. 10 Se cuvenea, într-adevăr , ca Acela pentru care și prin care sunt toate și care voia să-i ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșească , prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii lor. 11 Căci Cel ce sfințește și cei ce sunt sfințiți sunt dintr-unul. De aceea Lui nu-I este rușine să-i numească frați, 12 când zice: „Voi vesti Numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta lauda în mijlocul adunării.” 13 Și iarăși: „Îmi voi pune încrederea în El.” Și în alt loc: „Iată-Mă , Eu și copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!” 14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca , prin moarte, să-l nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe Diavolul, 15 și să-i izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții , erau supuși robiei toată viața lor. 16 Căci, negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam. 17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare-preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. 18 Și , prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.