Exodul 13

1 Domnul i-a vorbit lui Moise și i-a zis: 2 „Pune-Mi-l deoparte ca sfânt pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât și dintre dobitoace: este al Meu.” 3 Moise a zis poporului: „Aduceți-vă aminte de ziua aceasta, când ați ieșit din Egipt, din casa robiei, căci cu mână puternică v-a scos Domnul de acolo! Să nu mâncați pâine dospită. 4 Astăzi ieșiți, în luna spicelor . 5 Când te va duce Domnul în țara canaaniților, hitiților, amoriților, heviților și iebusiților, pe care le-a jurat părinților tăi că ți-o va da, țară unde curge lapte și miere, să ții următoarea slujbă în luna aceasta: 6 Timp de șapte zile să mănânci azime, și în ziua a șaptea să fie o sărbătoare în cinstea Domnului. 7 În timpul celor șapte zile să mâncați azime; să nu se vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea țării tale. 8 Să-i spui atunci fiului tău: «Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine când am ieșit din Egipt.» 9 Să-ți fie ca un semn pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochii tăi, pentru ca Legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. 10 Să ții porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an. 11 Când te va aduce Domnul în țara canaaniților, cum v-a jurat ție și părinților tăi, și când ți-o va da, 12 să I-l închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. 13 Să-l răscumperi cu un miel pe orice întâi născut al măgăriței, iar, dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să-l răscumperi, de asemenea, pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi. 14 Și când te va întreba fiul tău într-o zi: «Ce înseamnă lucrul acesta?», să-i răspunzi: «Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; 15 și, fiindcă Faraon se încăpățâna și nu voia să ne lase să plecăm, Domnul i-a omorât pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâii născuți ai oamenilor până la întâii născuți ai dobitoacelor. Iată de ce I-l aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească și îl răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei.» 16 Să-ți fie ca un semn pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochi, căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.”

17 După ce Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în țara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului văzând războiul și să se întoarcă în Egipt.” 18 Ci Dumnezeu a pus poporul să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Roșie. Copiii lui Israel au ieșit înarmați din țara Egiptului. 19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif îi pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu , să luați cu voi oasele mele de aici!” 20 Au plecat din Sucot și au tăbărât la Etam, la marginea pustiei. 21 Domnul mergea înaintea lor: ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, așa încât să meargă și ziua, și noaptea. 22 Stâlpul de nor nu se îndepărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc, în timpul nopții.