PSALMUL 137
1 Pe malurile râurilor Babilonului
ședeam jos și plângeam
când ne aduceam aminte de Sion.
2 În sălciile din ținutul acela
ne atârnaserăm harfele,
3 căci acolo biruitorii noștri ne cereau cântări
și asupritorii noștri ne cereau bucurie, zicând:
„Cântați-ne câteva din cântările Sionului!”
4 Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalime,
să-și uite dreapta mea destoinicia ei!
6 Să mi se lipească limba de cerul gurii
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim
culmea bucuriei mele!
7 Adu-Ți aminte, Doamne, de copiii Edomului,
care, în ziua nenorocirii Ierusalimului,
ziceau: „Radeți-l,
radeți-l din temelii!”
8 Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii ,
ferice de cine-ți va întoarce la fel
răul pe care ni l-ai făcut!
9 Ferice de cine-i va apuca pe pruncii tăi
și-i va zdrobi de stâncă!