Jalea regelui
1 Lui Ioab i s‑a dat de știre: „Iată, regele plânge și îl jelește pe Absalom!” 2 Și în ziua aceea biruința s‑a prefăcut în mâhnire pentru tot poporul, căci în ziua aceea poporul a auzit zicându‑se: „Regele este cuprins de jale din pricina fiului său!” 3 În aceeași zi, poporul a intrat pe furiș în cetate , asemenea celor cărora le este rușine că au dat dosul în luptă. 4 Regele își acoperise fața și striga cu glas tare:
„Fiul meu Absalom!
Absalom, fiul meu, fiul meu!”
5 Ioab s‑a dus la casa unde era regele și a zis: „Astăzi ai umplut de rușine fața tuturor slujitorilor tăi, care v‑au scăpat cu viață pe tine, pe fiii tăi, pe fiicele, pe nevestele și pe țiitoarele tale! 6 Iubindu‑i pe cei ce te urăsc și urându‑i pe cei ce te iubesc, dai astăzi de înțeles că pentru tine nu contează nici căpeteniile, nici slujitorii; îmi dau seama acum că, dacă ar trăi Absalom și noi toți am fi morți acum, lucrul acesta ți s‑ar părea drept. 7 Acum, ieși degrabă și vorbește după inima slujitorilor tăi! Jur pe DOMNUL că, dacă nu ieși să te arăți, unul nu va rămâne cu tine peste noapte; și aceasta va fi pentru tine o nenorocire mai rea decât toate nenorocirile care s‑au abătut asupra ta din tinerețe până acum.” 8 Atunci, regele s‑a ridicat și s‑a așezat la poartă. S‑a dat de știre întregului popor: „Iată, regele stă la poartă!” Și tot poporul a venit înaintea regelui.
David își recapătă domnia
Bărbații lui Israel fugiseră fiecare la cortul lui, 9 și în toate semințiile lui Israel tot poporul se certa zicând: „Regele ne‑a izbăvit din mâna vrăjmașilor noștri; el ne‑a scăpat din mâna filistenilor, și acum a trebuit să fugă din țară dinaintea lui Absalom. 10 Iar Absalom, pe care l‑am uns să domnească peste noi, a murit în bătălie. Așadar, de ce nu puneți o vorbă pentru întoarcerea regelui?”
11 Regele David le trimisese vorbă preoților Țadoc și Abiatar: „Așa să le spuneți bătrânilor lui Iuda: «De ce ați fi voi cei din urmă pentru întoarcerea regelui în casa lui? (Ce se spunea în tot Israelul ajunsese până la rege, până la casa lui.) 12 Voi sunteți frații mei, os din oasele mele și carne din carnea mea. De ce ați fi voi cei din urmă pentru aducerea regelui înapoi?» 13 Și lui Amasa spuneți‑i așa: «Oare nu ești tu os din oasele mele și carne din carnea mea? Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea față de mine dacă de acum înainte nu vei fi căpetenia oștirii în locul lui Ioab!»”
14 David a atras de partea lui inimile tuturor oamenilor lui Iuda; ca un singur om, ei i‑au trimis vorbă regelui: „Întoarceți‑vă, tu și toți slujitorii tăi!” 15 Regele s‑a întors și a ajuns până la Iordan. Și oamenii din Iuda s‑au dus la Ghilgal , ca să iasă înaintea regelui și să‑l ajute pe rege să treacă Iordanul.
Bunătatea lui David față de Șimei
16 Șimei , fiul lui Ghera, beniamitul, din Bahurim, s‑a grăbit să coboare în întâmpinarea regelui David alături de cei din Iuda. 17 Cu el erau o mie de oameni din Beniamin, precum și Țiba , slujitorul casei lui Saul, cu cei cincisprezece fii și cei douăzeci de robi ai săi. Ei s‑au dus în grabă la Iordan, în întâmpinarea regelui. 18 Au trecut vadul ca să ajute casa regelui la trecerea râului și să facă după dorința regelui. Când acesta se pregătea să treacă Iordanul, Șimei, fiul lui Ghera, s‑a aruncat înaintea lui. 19 El i‑a zis regelui: „Să nu‑mi țină domnul meu în seamă fărădelegea ; să nu‑și amintească ticăloșia săvârșită de robul tău în ziua când domnul meu, regele, ieșea din Ierusalim și să n‑o pună la inimă! 20 Robul tău își dă seama că a păcătuit. Dar, iată, vin astăzi, cel dintâi din toată casa lui Iosif , să cobor în întâmpinarea domnului meu, regele!” 21 Atunci, Abișai, fiul Țeruiei, a luat cuvântul și a zis: „Nu trebuie oare să moară Șimei pentru că l‑a blestemat pe unsul DOMNULUI?” 22 Dar David a zis: „Asta nu e treaba voastră, fiii Țeruiei! Cum de ați ajuns să fiți potrivnicii mei astăzi? Se cade să fie omorât astăzi un om în Israel? Oare nu mi‑e limpede că astăzi sunt rege peste Israel?” 23 Și regele i‑a zis lui Șimei: „Nu vei muri!” Regele s‑a jurat.
Bunătatea lui David față de Mefiboșet
24 Mefiboșet , fiul lui Saul, s‑a coborât și el în întâmpinarea regelui. Nu‑și îngrijise nici picioarele, nici barba și nu‑și spălase hainele din ziua când plecase regele până în ziua când s‑a întors în pace. 25 Când s‑a dus în întâmpinarea regelui la Ierusalim, regele i‑a zis: „De ce n‑ai venit cu mine, Mefiboșet?” 26 Și el a zis: „O, rege, domnul meu! Slujitorul meu m‑a înșelat. Robul tău zisese: «Pune‑mi șaua pe măgar, ca să încalec și să merg cu regele!» – căci robul tău este olog. 27 Și el l‑a ponegrit pe robul tău la domnul meu, regele. Dar domnul meu , regele, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă după cum vei găsi de cuviință! 28 În toată casa tatălui meu nu erau decât oameni vrednici de moarte înaintea domnului meu, regele; și totuși tu l‑ai pus pe robul tău printre cei ce mănâncă la masa ta. Aș mai putea pretinde eu vreun drept de la rege?” 29 Regele i‑a zis: „De ce atâta vorbă despre aceste lucruri? Am hotărât: «Tu și Țiba veți împărți ogoarele.»” 30 Mefiboșet i‑a zis regelui: „Poate să ia totul, numai să știu că domnul meu, regele, se întoarce în pace acasă.”
Mulțumirea lui David față de Barzilai
31 Barzilai , galaaditul, s‑a coborât din Roghelim și a trecut Iordanul împreună cu regele, ca să‑l petreacă până dincolo de Iordan. 32 Barzilai era foarte bătrân, în vârstă de optzeci de ani. El îngrijise de rege în timpul șederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat. 33 Regele i‑a zis lui Barzilai: „Vino cu mine, și mă voi îngriji de tine la Ierusalim!” 34 Dar Barzilai i‑a zis regelui: „Câți ani mai am oare de trăit, ca să mă sui cu regele la Ierusalim? 35 Eu sunt astăzi în vârstă de optzeci de ani . Mai pot eu face deosebire între ce este bun și ce este rău? Mai are robul tău vreun gust pentru mâncare și băutură? Pot eu să mai aud glasul cântăreților și al cântărețelor? De ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, regele? 36 Robul tău va trece puțin dincolo de Iordan cu regele. De altfel, de ce m‑ar răsplăti regele în felul acesta? 37 Îngăduie‑i robului tău să se întoarcă: să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele! Dar, iată, robul tău Chimham va merge mai departe cu domnul meu, regele; fă pentru el ce vei găsi de cuviință!” 38 Regele a zis: „Atunci să vină Chimham împreună cu mine, și voi face pentru el ce vei găsi de cuviință; tot ce vei dori din partea mea voi face pentru tine.” 39 După ce tot poporul a trecut Iordanul și după ce l‑a trecut și regele, regele l‑a sărutat pe Barzilai și l‑a binecuvântat. Și Barzilai s‑a întors acasă. 40 Regele s‑a îndreptat spre Ghilgal, și Chimham a mers împreună cu el. Tot poporul lui Iuda și jumătate din poporul lui Israel îl petrecuseră pe rege dincolo de Iordan .
41 Toți bărbații lui Israel au venit la rege și i‑au zis: „De ce te‑au răpit frații noștri, bărbații lui Iuda? De ce l‑au petrecut pe rege dincolo de Iordan, împreună cu cei din casa lui și cu oamenii lui?” 42 Toți bărbații lui Iuda le‑au răspuns bărbaților lui Israel: „Fiindcă regele este rudă cu noi. Dar de ce v‑ați mâniat pentru lucrul acesta? De mâncat, am mâncat oare pe cheltuiala regelui? De dat, ni s‑a dat oare ceva?” 43 Și bărbații lui Israel le‑au răspuns bărbaților lui Iuda: „Noi avem dreptul la zece părți din rege! De asemenea, față de voi, avem dreptul de întâi‑născut! De ce ne‑ați nesocotit? N‑am fost noi primii care am vorbit despre întoarcerea regelui nostru?” Dar bărbații lui Iuda au răspuns mai aspru decât bărbații lui Israel.
Jalea împăratului
1 Au venit și i-au spus lui Ioab: „Iată că împăratul plânge și se jelește din pricina lui Absalom.” 2 Și în ziua aceea biruința s-a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea poporul auzea zicându-se: „Împăratul este mâhnit din pricina fiului său.” 3 În aceeași zi poporul a intrat în cetate pe furiș, ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă. 4 Împăratul își acoperise fața și striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!” 5 Ioab a intrat în odaia unde era împăratul și a zis: „Tu acoperi azi de rușine fața tuturor slujitorilor tăi, care ți-au scăpat azi viața ție, fiilor tăi și fetelor tale, nevestelor tale și țiitoarelor tale. 6 Tu îi iubești pe cei ce te urăsc și îi urăști pe cei ce te iubesc, căci arăți azi că pentru tine nu sunt nici căpetenii, nici slujitori; și văd acum că, dacă ar trăi Absalom și noi toți am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ți-ar fi plăcut. 7 Scoală-te dar, ieși și vorbește după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieși să te arăți, nu va rămâne un om cu tine în noaptea aceasta, și aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decât toate nenorocirile care ți s-au întâmplat din tinerețe până acum.” 8 Atunci împăratul s-a sculat și a șezut la poartă. Au spus la tot poporul: „Iată că împăratul stă la poartă.” Și tot poporul a venit înaintea împăratului.
Întoarcerea împăratului la Ierusalim
Însă Israel fugise, fiecare în cortul lui. 9 Și în toate semințiile lui Israel tot poporul se certa zicând: „Împăratul ne-a izbăvit din mâna vrăjmașilor noștri; el ne-a scăpat din mâna filistenilor; și acum a trebuit să fugă din țară dinaintea lui Absalom. 10 Și Absalom, pe care-l unseserăm să domnească peste noi, a murit în bătălie. De ce nu puneți o vorbă pentru întoarcerea împăratului?” 11 La rândul său, împăratul David a trimis să le spună preoților Țadoc și Abiatar: „Vorbiți-le bătrânilor lui Iuda și spuneți-le: «Pentru ce ați fi voi cei din urmă pentru întoarcerea împăratului în casa lui? (Căci ce se spunea în tot Israelul ajunsese până la împărat.) 12 Voi sunteți frații mei, sunteți os din oasele mele și carne din carnea mea. Pentru ce ați fi voi cei din urmă pentru aducerea împăratului înapoi?» 13 Și lui Amasa spuneți-i așa: «Nu ești tu oare os din oasele mele și carne din carnea mea? Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oștirii în locul lui Ioab!»” 14 David a înmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singur om, și au trimis să-i spună împăratului: „Întoarce-te, tu și toți slujitorii tăi!” 15 Împăratul s-a întors și a ajuns până la Iordan. Și Iuda s-a dus la Ghilgal , ca să iasă înaintea împăratului și să-l facă să treacă Iordanul.
Bunătatea lui David față de Șimei
16 Șimei , fiul lui Ghera, beniamitul, care era din Bahurim, s-a grăbit să se coboare cu cei din Iuda înaintea împăratului David. 17 Avea cu el o mie de oameni din Beniamin și pe Țiba , mai-marele casei lui Saul, și pe cei cincisprezece fii și pe cei douăzeci de robi ai lui Țiba. Au trecut Iordanul în fața împăratului. 18 Luntrea pusă la îndemâna împăratului tocmai pornise ca să-i treacă și casa dincolo; și în clipa când era să treacă împăratul Iordanul, Șimei, fiul lui Ghera, s-a închinat înaintea lui. 19 Și i-a zis împăratului: „Să nu țină seama domnul meu de nelegiuirea mea , să uite că robul tău l-a ocărât în ziua când împăratul, domnul meu, ieșea din Ierusalim și să nu țină seama împăratul de lucrul acesta! 20 Căci robul tău mărturisește că a păcătuit. Și iată, vin astăzi, cel dintâi din toată casa lui Iosif , înaintea împăratului, domnul meu.” 21 Atunci Abișai, fiul Țeruiei, a luat cuvântul și a zis: „Nu trebuie oare să moară Șimei pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului?” 22 Dar David a zis: „Ce am eu cu voi, fiii Țeruiei, și pentru ce vă arătați astăzi potrivnicii mei? Astăzi să se omoare oare vreun om în Israel? Nu știu eu că împărățesc azi peste Israel?” 23 Și împăratul i-a zis lui Șimei: „Nu vei muri.” Împăratul i-a jurat că nu-l va omorî.
Bunătatea lui David față de Mefiboșet
24 Mefiboșet , fiul lui Saul, s-a coborât și el înaintea împăratului. Nu-și îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-și spălase hainele din ziua când plecase împăratul până în ziua când se întorcea în pace. 25 Când s-a dus înaintea împăratului la Ierusalim, împăratul i-a zis: „Pentru ce n-ai venit cu mine, Mefiboșet?” 26 Și el a răspuns: „Împărate, domnul meu, slujitorul meu m-a înșelat, căci robul tău, care este olog, zisese: «Voi pune șaua pe măgar, voi încăleca pe el și voi merge cu împăratul.» 27 Și el l-a înnegrit pe robul tău la domnul meu, împăratul. Dar domnul meu , împăratul, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede! 28 Căci toți cei din casa tatălui meu au fost niște oameni vrednici de moarte înaintea împăratului, domnul meu, și totuși tu l-ai pus pe robul tău în rândul celor ce mănâncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu și ce am să-i cer eu împăratului?” 29 Împăratul i-a zis: „Ce mai vorbești atâta? Am spus: «Tu și Țiba veți împărți pământurile.»” 30 Și Mefiboșet i-a zis împăratului: „Să ia chiar totul, căci împăratul, domnul meu, se întoarce în pace acasă.”
Mulțumirea lui David față de Barzilai
31 Barzilai , galaaditul, s-a coborât din Roghelim și a trecut Iordanul împreună cu împăratul, ca să-l petreacă până dincolo de Iordan. 32 Barzilai era foarte bătrân, în vârstă de optzeci de ani. El îngrijise de împărat în timpul șederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat. 33 Împăratul i-a zis lui Barzilai: „Vino cu mine, și te voi hrăni la mine, în Ierusalim!” 34 Dar Barzilai i-a răspuns împăratului: „Câți ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim? 35 Eu sunt astăzi în vârstă de optzeci de ani . Pot eu să mai cunosc ce este bun și ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănâncă și bea? Pot eu să mai aud glasul cântăreților și al cântărețelor? Și pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, împăratul? 36 Robul tău va merge puțin dincolo de Iordan cu împăratul. De altfel, pentru ce mi-ar face împăratul această binefacere? 37 Să se întoarcă robul tău și să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele! Dar iată că robul tău Chimham va trece cu împăratul, domnul meu; fă ce vei crede pentru el!” 38 Împăratul a zis: „Chimham să treacă împreună cu mine, și voi face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori de la mine îți voi da.” 39 După ce tot poporul a trecut Iordanul și după ce l-a trecut și împăratul, împăratul l-a sărutat pe Barzilai și l-a binecuvântat. Și Barzilai s-a întors acasă. 40 Împăratul s-a îndreptat spre Ghilgal însoțit de Chimham. Tot poporul lui Iuda și jumătate din poporul lui Israel îl petrecuseră pe împărat dincolo de Iordan. 41 Dar toți bărbații lui Israel au venit la împărat și i-au zis: „Pentru ce te-au furat frații noștri, bărbații lui Iuda, și l-au trecut pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui și cu toți oamenii lui David?” 42 Toți bărbații lui Iuda le-au răspuns bărbaților lui Israel: „Fiindcă împăratul ne este rudă. Și ce ați găsit aici, ca să vă mâniați? Am trăit noi pe cheltuiala împăratului? Ne-a făcut el daruri?” 43 Și bărbații lui Israel le-au răspuns bărbaților lui Iuda: „Împăratul este de zece ori mai mult al nostru și chiar la David avem mai mult drept decât voi. Pentru ce ne-ați nesocotit? N-am fost noi cei dintâi care am spus să se întoarcă împăratul nostru?” Și bărbații lui Iuda au vorbit cu mai multă asprime decât bărbații lui Israel.