Israeliții, în luptă cu canaaniții
1 Regele Aradului, un canaanit care locuia în Neghev, a auzit că Israel vine pe calea Atarim. El s‑a luptat cu fiii lui Israel și a luat prinși de război dintre ei. 2 Atunci , Israel I‑a făcut DOMNULUI o juruință și a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârșire cetățile.” 3 DOMNUL a auzit glasul lui Israel și i‑a dat pe canaaniți în mâinile lui. Israeliții i‑au nimicit cu desăvârșire pe ei și cetățile lor, și locul acela l‑au numit Horma.
Șerpii veninoși și șarpele de aramă
4 Au plecat de la muntele Hor pe calea spre Marea Roșie, ca să ocolească țara Edomului. Poporul și‑a pierdut răbdarea pe drum 5 și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise: „Pentru ce ne‑ați suit din Egipt: ca să murim în pustiu? Căci nu este pâine, nu este apă și ni s‑a scârbit sufletul de această hrană proastă!” 6 Atunci, DOMNUL a trimis împotriva poporului niște șerpi veninoși, care au mușcat poporul, așa încât au murit mulți oameni din Israel. 7 Poporul a venit la Moise și i‑a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva DOMNULUI și împotriva ta. Roagă‑te DOMNULUI ca să îndepărteze de la noi șerpii!” Moise s‑a rugat pentru popor. 8 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Fă un șarpe veninos și atârnă‑l de o prăjină; oricine este mușcat și privește spre el va trăi.” 9 Moise a făcut un șarpe de aramă și l‑a atârnat pe o prăjină; oricine era mușcat de șarpe și privea spre șarpele de aramă trăia.
Alte călătorii ale israeliților
10 Fiii lui Israel au plecat și au poposit la Obot. 11 Au plecat din Obot și au poposit la Iie‑Abarim, în pustiul din marginea Moabului, spre răsăritul soarelui. 12 De acolo au plecat și au poposit în valea Zered. 13 De acolo au plecat și au poposit dincolo de Arnon, care curge prin pustiu, ieșind din hotarele amoriților, căci Arnonul este hotarul Moabului, între Moab și amoriți.
14 De aceea se zice în Cartea Războaielor DOMNULUI:
„Vaheb în Sufa și vadurile Arnonului
15 și coastele vadurilor care se întind înspre Ar
povârnite spre hotarul lui Moab.”
16 De acolo s‑au dus spre Beer, fântâna despre care DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Strânge poporul și le voi da apă!” 17 Atunci, Israel a cântat cântarea aceasta:
„Țâșnește, fântână! Cântați în cinstea ei!
18 Fântâna pe care au săpat‑o mai‑marii,
pe care au adâncit‑o nobilii poporului,
cu sceptrul , cu toiegele lor!”
Din pustiul acesta s‑au dus spre Matana; 19 din Matana, spre Nahaliel; din Nahaliel, spre Bamot; 20 din Bamot, spre valea din câmpia Moabului, aproape de vârful Pisga, ce străjuiește ținutul sterp .
Luptele cu Sihon și Og
21 Israel a trimis soli la Sihon, regele amoriților, zicând: 22 „Lasă‑mă să trec prin țara ta; nu ne vom abate nici prin ogoare și vii și nu vom bea nici apă din fântâni; vom ține drumul regal, până vom trece de hotarele tale.” 23 Sihon nu i‑a îngăduit lui Israel să treacă prin hotarele sale, ci a strâns tot poporul și a ieșit înaintea lui Israel în pustiu. A venit la Iahaț și s‑a luptat cu Israel. 24 Israel l‑a trecut prin ascuțișul sabiei și a luat în stăpânire țara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul fiilor lui Amon, căci hotarul fiilor lui Amon era întărit. 25 Israel a luat toate cetățile acelea și s‑a așezat în toate cetățile amoriților, în Heșbon și în toate satele sale. 26 Căci Heșbonul era cetatea lui Sihon, regele amoriților. El se războise cu regele de mai înainte al Moabului și‑i luase toată țara până la Arnon. 27 De aceea zic poeții:
„Veniți la Heșbon! Zidiți‑l din nou!
Întăriți cetatea lui Sihon!
28 Căci un foc a ieșit din Heșbon,
o flacără din Chiriat‑Sihon,
și a mistuit Arul Moabului,
pe stăpânii înălțimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab!
Ești nimicit, popor al lui Chemoș !
El i‑a făcut pe fiii lui fugari,
și pe fetele lui i le‑a dat roabe
lui Sihon, regele amoriților.
30 Noi am aruncat cu săgețile asupra lor:
din Heșbon până la Dibon,
am pustiit până la Nofah,
care este lângă Medeba.”
31 Israel s‑a așezat astfel în țara amoriților. 32 Moise a trimis să iscodească Iazerul . Au luat satele lui și i‑au izgonit pe amoriții care erau în ele. 33 Apoi s‑au abătut din drum și s‑au suit pe calea Bașanului. Og , regele Bașanului, le‑a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să facă război cu ei la Edrei. 34 DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, împreună cu tot poporul și toată țara lui; să‑i faci cum i‑ai făcut lui Sihon, regele amoriților, care locuia la Heșbon.” 35 Și ei i‑au bătut pe el, pe fiii lui și tot poporul lui, nelăsând să scape niciunul măcar, și le‑au luat în stăpânire țara.
Israeliții, în luptă cu canaaniții
1 Împăratul Aradului, un canaanit care locuia la miazăzi, a auzit că Israel vine pe drumul Atarim. El s-a luptat împotriva lui Israel și a luat mai mulți prinși de război. 2 Atunci Israel I-a făcut Domnului o juruință și a zis: „Dacă vei da poporul acesta în mâinile mele, îi voi nimici cu desăvârșire cetățile.” 3 Domnul a auzit glasul lui Israel și i-a dat pe canaaniți în mâinile lui. Israeliții i-au nimicit cu desăvârșire pe ei și cetățile lor; și locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină) .
Șerpii înfocați
4 Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roșie, ca să ocolească țara Edomului. Poporul și-a pierdut răbdarea pe drum 5 și a vorbit împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise: „Pentru ce ne-ați scos din Egipt ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă și ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.” 6 Atunci Domnul a trimis împotriva poporului niște șerpi înfocați, care au mușcat poporul, așa încât au murit mulți oameni în Israel. 7 Poporul a venit la Moise și a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului și împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să îndepărteze de la noi acești șerpi!” Moise s-a rugat pentru popor. 8 Domnul i-a zis lui Moise: „Fă-ți un șarpe înfocat și spânzură-l de o prăjină; oricine este mușcat și va privi spre el va trăi.” 9 Moise a făcut un șarpe de aramă și l-a pus într-o prăjină; și oricine era mușcat de un șarpe și privea spre șarpele de aramă trăia.
Alte călătorii ale israeliților
10 Copiii lui Israel au plecat și au tăbărât la Obot. 11 Au plecat din Obot și au tăbărât la Iie-Abarim, în pustia din fața Moabului, spre răsăritul soarelui. 12 De acolo au plecat și au tăbărât în valea Zered. 13 De acolo au plecat și au tăbărât dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieșind din ținutul amoriților, căci Arnonul face hotarul Moabului, între Moab și amoriți.
14 De aceea se zice în Cartea Războaielor Domnului:
„Vaheb în Sufa,
șuvoaiele Arnonului
15 și scurgerile șuvoaielor
care se întind înspre Ar și se ating cu hotarul lui Moab.”
16 De acolo s-au dus la Beer (Fântână) . La această fântână, Domnul i-a zis lui Moise: „Strânge poporul, și îi voi da apă!”
17 Atunci a cântat Israel cântarea aceasta:
„Țâșnește, fântână! Cântați în cinstea ei!
18 Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile,
pe care au săpat-o mai-marii poporului
cu toiagul de cârmuire , cu toiegele lor!”
Din pustia aceasta s-au dus la Matana; 19 din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot; 20 din Bamot, la valea din câmpia Moabului, în vârful muntelui Pisga, care caută spre pustie.
Sihon și Og
21 Israel a trimis soli la Sihon, împăratul amoriților, ca să-i spună: 22 „Lasă-mă să trec prin țara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii și nu vom bea apă din fântâni; vom ține Drumul Împărătesc până vom trece de ținutul tău.” 23 Sihon nu i-a îngăduit lui Israel să treacă prin ținutul lui. Sihon a strâns tot poporul și a ieșit înaintea lui Israel în pustie. A venit la Iahaț și s-a luptat împotriva lui Israel. 24 Israel l-a bătut cu ascuțișul sabiei și i-a cucerit țara de la Arnon până la Iaboc, până la hotarul copiilor lui Amon, căci hotarul copiilor lui Amon era întărit. 25 Israel a luat toate cetățile acelea și s-a așezat în toate cetățile amoriților, în Hesbon și în toate satele de prin împrejurimi. 26 Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul amoriților. El pornise cu război împotriva împăratului de dinainte al Moabului și-i luase toată țara până la Arnon.
27 De aceea zic poeții:
„Veniți la Hesbon!
Să se zidească din nou și să se întărească cetatea lui Sihon.
28 Căci a ieșit un foc din Hesbon,
o flacără din cetatea lui Sihon,
și a mistuit Ar-Moabul,
pe locuitorii înălțimilor Arnonului.
29 Vai de tine, Moab!
Ești pierdut, popor al lui Chemoș !
El i-a făcut pe fiii lui fugari,
și pe fetele lui i le-a dat roabe
lui Sihon, împăratul amoriților.
30 Noi am aruncat cu săgețile asupra lor:
din Hesbon până la Dibon totul este nimicit;
am pustiit până la Nofah,
care se întinde până la Medeba.”
31 Israel s-a așezat astfel în țara amoriților. 32 Moise a trimis să iscodească Iaezerul . Au luat satele care țineau de el și i-au izgonit pe amoriții care erau în ele. 33 Au schimbat apoi drumul și s-au suit pe drumul care duce la Basan. Og , împăratul Basanului, le-a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor, la Edrei. 34 Domnul i-a zis lui Moise: „Nu te teme de el, căci îl dau în mâinile tale, pe el și tot poporul lui și toată țara lui; să-i faci cum i-ai făcut lui Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon.” 35 Și ei l-au bătut, pe el și pe fiii lui și tot poporul lui, de n-au lăsat să scape unul măcar; și au pus mâna pe țara lui.