Bocetul iudeului exilat
Alef
1 Eu sunt omul care a văzut suferința
sub nuiaua urgiei Lui.
2 El m‑a condus, m‑a mânat
în întuneric, și nu în lumină.
3 Da, împotriva mea, iar și iar,
Își întoarce mâna în fiecare zi.
Bet
4 Mi‑a prăpădit carnea și pielea
și mi‑a zdrobit oasele.
5 A făcut zid împrejurul meu
și m-a înconjurat cu otravă și durere.
6 M-a așezat în întuneric,
ca pe cei morți de mult.
Ghimel
7 M‑a înconjurat cu zid , ca să nu pot ieși;
m‑a pus în lanțuri grele.
8 Chiar dacă aș țipa și aș striga după ajutor,
El a închis calea rugăciunii mele.
9 Mi‑a îngrădit drumurile cu pietre cioplite
și mi‑a strâmbat cărările.
Dalet
10 Mă pândește ca un urs
și ca un leu în locuri dosnice.
11 M‑a abătut din drum, m‑a sfâșiat
și m‑a lăsat pradă disperării.
12 Și‑a încordat arcul, m‑a pus țintă
și mă ochește cu săgețile Lui.
He
13 Mi‑a înfipt în rărunchi
săgețile din tolba Lui.
14 Am ajuns de râsul tuturor popoarelor,
cântecul lor de fiecare zi.
15 M‑a săturat de amărăciune,
m‑a îmbătat cu pelin.
Vav
16 Mi‑a sfărâmat dinții în pietriș ,
m‑a călcat în cenușă.
17 Sufletul meu nu mai are parte de fericire
și am uitat cum e starea de bine.
18 Și zic : „S-a dus puterea mea de viață
și nu mai am nicio nădejde în DOMNUL.”
Zayin
19 Adu‑ți aminte de necazul și de pribegia mea,
de pelin și de otravă!
20 Sufletul meu își aduce aminte de Tine
și cugetă înăuntrul meu.
21 Iată ce mai gândesc în inima mea
și iată ce mă face să mai trag nădejde:
Het
22 Bunătățile DOMNULUI nu s‑au sfârșit
și îndurările Lui nu sunt la capăt,
23 ci se înnoiesc în fiecare dimineață.
Mare este credincioșia Ta!
24 „DOMNUL este partea mea ”, zice sufletul meu,
„de aceea nădăjduiesc în El.”
Tet
25 Bun este DOMNUL cu cei ce-L așteaptă ,
cu sufletul care‑L caută.
26 Bine este să aștepți în tăcere
ajutorul DOMNULUI.
27 Bine este pentru om
să poarte un jug în tinerețea lui.
Yod
28 Să stea singur și să tacă,
pentru că Domnul i l‑a pus pe grumaz;
29 să‑și plece fața în țărână,
căci poate mai este speranță;
30 să-și dea obrazul celui ce‑l lovește
și să se sature de ocară.
Kaf
31 Domnul nu leapădă
pe nimeni pentru totdeauna,
32 ci, dacă te-a întristat, îți arată milă
după îndurarea Lui cea mare,
33 căci El nu necăjește cu plăcere ,
nici nu-i mâhnește bucuros pe oameni.
Lamed
34 Când sunt striviți sub picioare
toți prinșii de război ai unei țări,
35 când sub ochii Celui Preaînalt
este nedreptățit cineva la judecată,
36 când în cazul unui om se strâmbă dreptatea,
nu vede Domnul oare?
Mem
37 Cine a spus și s‑a întâmplat ceva
fără ca Domnul să poruncească?
38 Nu ies din gura Celui Preaînalt
atât necazurile , cât și fericirea?
39 De ce să se plângă omul cât trăiește?
Să se plângă de păcatele lui!
Nun
40 Să luăm seama la purtarea noastră,
să ne cercetăm și să ne întoarcem la DOMNUL!
41 Să ne înălțăm și inima odată cu mâinile
spre Dumnezeul din cer.
42 Ne‑am răzvrătit , am fost îndărătnici,
iar Tu nu ne‑ai iertat!
Sameh
43 Te‑ai înfășurat în mânie și ne‑ai urmărit,
ai ucis și n‑ai avut milă.
44 Te‑ai învăluit într‑un nor,
prin care nu trece rugăciunea.
45 Ne-ai făcut un gunoi aruncat
în mijlocul popoarelor.
Pe
46 Toți vrăjmașii noștri
deschid gura împotriva noastră.
47 De groază și de groapă am avut parte,
de prăpăd și pustiire.
48 Râuri de lacrimi curg din ochii mei
din pricina pustiirii fiicei poporului meu.
Ayin
49 Îmi varsă ochii lacrimi ce nu se mai usucă,
nu mă pot opri din plâns,
50 până când DOMNUL din ceruri
va privi și va vedea.
51 Mă doare sufletul
la vederea fiicelor cetății mele.
Țade
52 Cei ce mă urăsc fără temei
m‑au vânat ca pe o pasăre.
53 M‑au aruncat de viu în groapă
și au aruncat cu pietre în mine.
54 Au năvălit apele peste capul meu
și mi‑am zis: „Sunt pierdut!”
Qof
55 Dar am chemat Numele Tău, DOAMNE,
din adâncimile gropii.
56 Tu mi‑ai auzit glasul:
„Nu‑Ți astupa urechea
la suspinele și strigătele mele!”
57 În ziua când Te‑am chemat, Te‑ai apropiat
și ai zis: „Nu te teme!”
Reș
58 Doamne, Tu ai luat apărarea sufletului meu,
mi‑ai răscumpărat viața!
59 Ai văzut, DOAMNE, apăsarea mea:
judecă-Mi Tu pricina !
60 Tu vezi toată dorința lor de răzbunare,
toate uneltirile lor împotriva mea.
Sin/Șin
61 DOAMNE, Tu auzi ocările lor
și toate planurile lor cu privire la mine,
62 cum șoptesc și clevetesc toată ziua
cei ce s-au ridicat împotriva mea.
63 Privește, am ajuns cântecul lor de batjocură
când stau jos sau când se scoală!
Tav
64 Plătește‑le , DOAMNE,
după faptele lor!
65 Dă-le o inimă fără simțire
și blestemul Tău să fie asupra lor!
66 Urmărește‑i cu mânie și nimicește-i
de sub cerurile DOMNULUI!
Suferințe și mângâieri
1 Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua urgiei Lui.
2 El m-a dus, m-a mânat în întuneric, și nu în lumină.
3 Numai împotriva mea Își întinde și Își întoarce mâna toată ziua.
4 Mi-a prăpădit carnea și pielea și mi-a zdrobit oasele.
5 A făcut zid împrejurul meu și m-a înconjurat cu otravă și durere.
6 Mă așază în întuneric, ca pe cei morți pentru totdeauna.
7 M-a înconjurat cu un zid ca să nu ies; m-a pus în lanțuri grele.
8 Să tot strig și să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primește rugăciunea.
9 Mi-a astupat calea cu pietre cioplite și mi-a strâmbat cărările.
10 Mă pândește ca un urs și ca un leu într-un loc ascuns.
11 Mi-a abătut căile și apoi s-a aruncat pe mine și m-a pustiit.
12 Și-a încordat arcul și m-a pus țintă săgeții Lui.
13 În rărunchi mi-a înfipt săgețile din tolba Lui.
14 Am ajuns de râsul poporului meu și toată ziua sunt pus în cântece de batjocură de ei.
15 M-a săturat de amărăciune, m-a îmbătat cu pelin.
16 Mi-a sfărâmat dinții cu pietre , m-a acoperit cu cenușă.
17 Mi-ai luat pacea și nu mai cunosc fericirea.
18 Și am zis: „S-a dus puterea mea de viață și nu mai am nicio nădejde în Domnul.”
19 Gândește-Te la necazul și la suferința mea, la pelin și la otravă!
20 Când își aduce aminte sufletul meu de ele, este mâhnit în mine.
21 Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde:
22 bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt,
23 ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!
24 „Domnul este partea mea de moștenire”, zice sufletul meu, „de aceea nădăjduiesc în El.”
25 Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută.
26 Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.
27 Este bine pentru om să poarte un jug în tinerețea lui;
28 să stea singur și să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz;
29 să-și umple gura cu țărână și să nu-și piardă nădejdea;
30 să-și dea obrazul celui ce-l lovește și să se sature de ocări.
31 Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna,
32 ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el, după îndurarea Lui cea mare,
33 căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu îi mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.
34 Când se calcă în picioare toți prinșii de război ai unei țări,
35 când se calcă dreptatea omenească în fața Celui Preaînalt,
36 când este nedreptățit un om în pricina lui, nu vede Domnul?
37 Cine a spus și s-a întâmplat ceva fără porunca Domnului?
38 Nu ies din gura Celui Preaînalt răul și binele?
39 De ce să se plângă omul cât trăiește? Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!
40 Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm și să ne întoarcem la Domnul.
41 Să ne înălțăm și inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer, zicând:
42 „Am păcătuit , am fost îndărătnici, și nu ne-ai iertat!
43 În mânia Ta, Te-ai ascuns și ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.
44 Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.
45 Ne-ai făcut de batjocură și de ocară printre popoare.
46 Toți vrăjmașii noștri deschid gura împotriva noastră.
47 De groază și de groapă am avut parte, de prăpăd și de pustiire.”
48 Șuvoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.
49 Mi se topește ochiul în lacrimi necurmat și fără răgaz,
50 până ce Domnul va privi din cer și va vedea.
51 Mă doare ochiul de plâns pentru toate fiicele cetății mele.
52 Cei ce mă urăsc fără temei m-au gonit ca pe o pasăre.
53 Voiau să-mi nimicească viața într-o groapă și au aruncat cu pietre în mine.
54 Mi-au năvălit apele peste cap și ziceam: „Sunt pierdut!”
55 Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.
56 Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ți astupa urechea la suspinele și strigătele mele!”
57 În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat și ai zis: „Nu te teme!”
58 Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viața.
59 Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate!
60 Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.
61 Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,
62 cuvântările potrivnicilor mei și planurile pe care le urzeau în fiecare zi împotriva mea.
63 Uită-Te când stau ei jos sau când se scoală! Eu sunt cântecul lor de batjocură.
64 Răsplătește-le , Doamne, după faptele mâinilor lor!
65 Împietrește-le inima și aruncă blestemul Tău împotriva lor!
66 Urmărește-i, în mânia Ta, și șterge-i de sub ceruri , Doamne!