1 Cântarea cântărilor, compusă de Solomon.
(Ea)
2 De m‑ar săruta cu sărutările gurii lui!
Dragostea ta este mai bună decât vinul,
3 plăcut este mirosul uleiurilor tale.
Numele tău este ca un mir turnat.
De aceea te iubesc fetele!
4 Trage‑mă după tine și hai să fugim !
Regele m‑a dus în odăile lui.
Să ne bucurăm și să ne veselim de tine;
să pomenim dragostea ta mai mult decât vinul!
Pe drept ești iubit.
5 Sunt neagră, dar sunt frumoasă,
fiice ale Ierusalimului,
cum sunt corturile Chedarului
și cum sunt covoarele lui Solomon.
6 Nu vă uitați că sunt așa de tuciurie,
căci m‑a ars soarele!
Fiii mamei mele s‑au mâniat pe mine
și m‑au pus păzitoare la vii.
Via mea însă n‑am păzit‑o.
7 Spune‑mi tu, iubitul sufletului meu,
pe unde‑ți paști turmele ,
unde te odihnești la amiază?
Căci de ce să umblu cu fața acoperită
pe la turmele prietenilor tăi?
(Corul)
8 Dacă nu știi,
tu, cea mai frumoasă dintre femei,
ieși pe urmele oilor
și paște‑ți iezii
lângă sălașurile păstorilor!
(El)
9 Cu armăsarii carelor lui Faraon
te asemăn, iubita mea.
10 Ce frumoși îți sunt obrajii cu giuvaiere,
gâtul tău cu șiraguri de mărgele!
11 Îți vom face deci lănțișoare de aur
cu mărgele de argint.
(Ea)
12 Cât stă regele la masa lui,
nardul meu își răspândește mireasma.
13 Iubitul meu este un săculeț de smirnă
care se odihnește între sânii mei.
14 Iubitul meu e un buchet de henna
din viile din En‑Ghedi.
(El)
15 Ce frumoasă ești, iubito!
Uite ce frumoasă ești,
ochii tăi sunt două porumbițe!
(Ea)
16 Ce frumos ești, iubitule,
ce plăcut ești!
Verdeața este patul nostru,
17 cedrii sunt grinzile caselor noastre
și chiparoșii ne sunt acoperiș.
1 Cântarea cântărilor, făcută de Solomon.
2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui!
Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,
3 mirodeniile tale au un miros plăcut.
Numele tău este ca o mireasmă vărsată.
De aceea te iubesc pe tine fetele.
4 Trage-mă după tine! Și haidem să alergăm !
Împăratul mă duce în odăile lui…
Ne vom veseli și ne vom bucura de tine;
vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul.
Pe drept ești iubit.
5 Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului,
cum sunt corturile Chedarului
și cum sunt covoarele lui Solomon.
6 Nu vă uitați că sunt așa de negricioasă,
căci m-a ars soarele.
Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine
și m-au pus păzitoare la vii.
Dar via frumuseții mele n-am păzit-o.
7 Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea,
unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază?
Căci de ce să umblu ca o rătăcită
pe la turmele tovarășilor tăi? –
8 Dacă nu știi, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei,
ieși pe urmele oilor
și paște-ți iezii lângă colibele păstorilor!
9 Cu iapa înhămată la carele lui Faraon
te asemăn eu pe tine, scumpa mea.
10 Ce frumoși îți sunt obrajii în mijlocul lănțișoarelor de la gât
și ce frumos îți este gâtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare!
11 Îți vom face deci lănțișoare de aur,
cu stropituri de argint. –
12 Cât stă împăratul la masa lui,
nardul meu își răspândește mirosul.
13 Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir
care se odihnește între țâțele mele.
14 Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniță
din viile din En-Ghedi. –
15 Ce frumoasă ești, iubito, uite ce frumoasă ești,
cu ochii tăi de porumbiță! –
16 Ce frumos ești, preaiubitule, ce plăcut ești!
Verdeața este patul nostru. –
17 Cedrii sunt grinzile caselor noastre,
și chiparoșii sunt pardoselile noastre. –