Darul limbilor și al prorociei
1 Urmăriți iubirea și râvniți la cele duhovnicești, dar mai ales să prorociți. 2 Pentru că cine vorbește în limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu înțelege; ci în duhul vorbește taine. 3 Dar cine prorocește vorbește oamenilor zidire și îndemn și mângâiere. 4 Cine vorbește în limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește biserica. 5 Doresc ca voi toți să vorbiți în limbi, dar mai mult să prorociți: și cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în limbi, afară numai dacă tălmăcește, ca biserica să capete zidire. 6 Și acum, fraților, dacă voi veni la voi vorbind în limbi, ce vă voi folosi, dacă nu vă voi vorbi sau în descoperire sau în cunoștință sau în prorocie sau în învățătură? 7 Chiar cele neînsuflețite când dau un sunet, fie fluier, fie harfă, dacă nu vor da sunetelor o deosebire, cum se va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau ce se cântă cu harfa? 8 Căci dacă și trâmbița va da un sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? 9 Așa și voi, prin limba voastră, dacă nu veți da un cuvânt lesne de înțeles, cum se va cunoaște ce se vorbește? Căci veți fi ca unii care vorbesc în vânt. 10 Sunt nu știu câte feluri de graiuri în lume și niciunul nu este fără înțeles. 11 Deci dacă nu știu înțelesul graiului, voi fi un barbar pentru cel ce vorbește și cel ce vorbește va fi un barbar pentru mine. 12 Astfel și voi, fiindcă sunteți râvnitori de daruri duhovnicești, căutați ca să aveți prisos pentru zidirea bisericii. 13 De aceea cine vorbește în limbă, să se roage ca să tălmăcească. 14 Căci dacă mă rog în limbă, duhul meu se roagă, iar mintea mea este neroditoare. 15 Ce este deci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea. 16 Fiindcă dacă binecuvântezi cu duhul, cum va zice Amin la mulțumirea ta cel ce ține locul celui de rând, fiindcă nu știe ce zici? 17 Căci tu în adevăr mulțumești bine, dar celălalt nu este zidit. 18 Mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți. 19 Dar în biserică vreau mai bine să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte în limbă. 20 Fraților , nu fiți copii la minte, ci fiți prunci în privința răutății, dar la minte fiți în plină vârstă. 21 În lege este scris : În alte limbi și prin buze străine voi vorbi poporului acestuia, și nici așa nu mă vor asculta, zice Domnul. 22 Încât limbile sunt ca semn, nu credincioșilor, ci necredincioșilor; iar prorocia este ca semn , nu pentru necredincioși, ci pentru credincioși. 23 Dacă deci biserica întreagă se va aduna în același loc și toți vorbesc în limbi și vor intra de cei de rând sau necredincioși, nu vor zice oare că sunteți nebuni? 24 Iar dacă toți vor proroci, și va intra vreun necredincios sau unul de rând, el este încredințat de toți, el este judecat de toți, 25 cele ascunse ale inimii sale se fac învederate; și așa va cădea pe fața lui și se va închina lui Dumnezeu, vestind : Cu adevărat Dumnezeu este între voi. 26 Ce este deci, fraților? Când veniți împreună, fiecare are un psalm, are o învățătură , are o descoperire, are o limbă, are o tălmăcire. Toate să fie spre zidire. 27 Dacă vorbește cineva în limbă, să fie doi sau cel mult câte trei și pe rând: și unul să tălmăcească. 28 Dar dacă nu este tâlmaci, să tacă în biserică și să‐și vorbească sieși și lui Dumnezeu. 29 Și prorocii să vorbească doi sau trei și ceilalți să judece. 30 Dar dacă se va face o descoperire altuia care stă jos, cel dintâi să tacă. 31 Căci puteți toți să prorociți câte unul, ca toți să se învețe și toți să fie îndemnați. 32 Și duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor. 33 Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii; ca în toate bisericile sfinților. 34 Femeile să tacă în biserici; căci nu li se dă voie să vorbească, ci să fie supuse, după cum zice și legea . 35 Iar dacă voiesc să învețe ceva să întrebe acasă pe bărbații lor; căci este rușine pentru o femeie să vorbească în biserică. 36 Ce? de la voi a ieșit Cuvântul lui Dumnezeu? sau numai la voi a ajuns el? 37 Dacă i se pare cuiva că este proroc sau duhovnicesc, să cunoască bine că cele ce vă scriu sunt o poruncă a Domnului. 38 Dar dacă nu știe cineva, să nu știe. 39 Astfel, frații mei, râvniți prorocirea și nu împiedicați vorbirea în limbi. 40 Dar toate să se facă cu bunăcuviință și cu rânduială.
Darul profeţiei
1 Căutaţi dragostea! Râvniţi după cele duhovniceşti, şi mai ales după darul profeţiei. 2 Pentru că acela care vorbeşte într-o limbă neînţeleasă, nu le vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu. Şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă spune taine, prin Duhul. 3 Dar cel care profeţeşte le spune oamenilor cuvinte de zidire, de încurajare şi de mângâiere. 4 Cel care vorbeşte într-o limbă neînţeleasă, se zideşte numai pe sine, dar cel care profeţeşte zideşte întreaga Biserică. 5 Eu vreau ca voi toţi să vorbiţi în limbi, dar mai ales să profeţiţi. Fiindcă cel ce profeţeşte este mai mare decât cel ce vorbeşte în limbi, doar dacă acesta nu este şi tălmăcitor, ca Biserica să primească cuvinte care o zidesc.
6 Acum fraţilor, dacă eu aş veni la voi vorbind în limbi, ce folos aţi avea de la mine dacă nu v-aş spune fie vreo descoperire sau vreo taină, fie vreun cuvânt profetic sau un cuvânt de învăţătură? 7 Dacă lucrurile neînsufleţite care scot sunete – fie fluier, fie chitară – nu ar scoate sunete diferite, cum s-ar putea cunoaşte care este sunetul fluierului şi care este al chitarei? 8 Iar dacă trâmbiţa scoate un sunet neclar, cine se va pregăti de război? 9 Tot aşa şi voi, când vorbiţi o limbă, dacă nu scoateţi sunete uşor de înţeles, cum se va înţelege ce aţi spus? Şi veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt. 10 Sunt multe feluri de limbi în lume, dar nici una nu este lipsită de înţeles. 11 Deci dacă nu ştiu înţelesul cuvintelor, voi fi un străin pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un străin pentru mine. 12 Aşa şi voi, pentru că râvniţi lucrurile duhovniceşti, căutaţi să le dobândiţi spre zidirea Bisericii, ca să creşteţi în ele. 13 De aceea, cel ce vorbeşte într-o limbă, să se roage ca să aibă şi darul tălmăcirii. 14 Fiindcă dacă eu mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea este neroditoare. 15 Aşadar ce trebuie să fac? Trebuie să mă rog cu duhul, dar trebuie să mă rog şi cu mintea; trebuie să cânt cu duhul, dar trebuie să cânt şi cu mintea. 16 Dacă tu binecuvântezi cu duhul, cum va răspunde omul de rând „Amin” la rugăciunea ta de mulţumire? Pentru că el nu înţelege ce spui tu. 17 Într-adevăr, tu aduci mulţumire bine, dar celălalt nu este zidit. 18 Îi mulţumesc lui Dumnezeu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi. 19 Dar în Biserică vreau să spun cinci cuvinte pe înţeles, cu mintea mea, ca să îi învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă.
Buna rânduială în adunare
20 Fraţilor, nu fiţi copii la minte, ci fiţi copii când vine vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi. 21 În Lege stă scris:
În alte limbi
şi prin buzele altora
voi vorbi acestui popor
şi nici aşa nu Mă vor asculta!
zice Domnul. 22 Astfel, vorbirea în limbi este un semn nu pentru cei ce cred, ci pentru cei necredincioşi, iar profeţia nu este pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce cred. 23 Deci, dacă s-ar aduna Biserica întreagă în acelaşi loc şi toţi ar vorbi în limbi neînţelese şi ar intra oameni simpli sau necredincioşi, nu vor zice oare că sunteţi nebuni? 24 Iar dacă toţi ar profeţi şi ar intra un om necredincios sau un om simplu, el va fi dat pe faţă de toţi, va fi judecat de toţi. 25 Ascunzişurile inimii lui vor fi arătate şi astfel, căzând cu faţa la pământ, el se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi: Cu adevărat Dumnezeu este în voi!
26 Ce trebuie să facem, fraţilor? Când vă adunaţi, fie că cineva vine cu un psalm, cu un cuvânt de învăţătură, cu o descoperire, cu darul limbilor sau cu darul tălmăcirii, toate acestea să fie spre zidire! 27 Dacă sunt oameni care vorbesc în limbi, să fie câte doi sau cel mult trei. Să vorbească pe rând şi unul să tălmăcească! 28 Iar dacă nu are cine să tălmăcească, aceia să tacă în Biserică. Să-şi vorbească numai lor înşişi şi lui Dumnezeu. 29 Profeţii să vorbească numai doi sau trei, iar ceilalţi să judece. 30 Iar dacă i se va descoperi ceva unuia dintre cei care stau aşezaţi, cel care vorbea înainte să tacă. 31 Puteţi să profeţiţi toţi, dar pe rând, câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi. 32 Pentru că duhurile profeţilor se supun profeţilor, 33 fiindcă Dumnezeu nu este Dumnezeul dezordinii, ci al păcii. 34 Femeile să tacă în Biserici! Căci, după cum zice şi Legea, nu le este îngăduit să vorbească. 35 Dacă vor să înveţe ceva, să-şi întrebe soţii acasă, fiindcă este ruşinos ca femeile să vorbească în Biserică. 36 Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu? Sau doar la voi a ajuns?
37 Dacă cineva crede că este profet sau om duhovnicesc, să priceapă atunci că lucrurile pe care vi le scriu sunt porunca Domnului. 38 Iar dacă cineva nu vrea să ştie de ele, atunci să nu ştie! 39 Deci, fraţii mei, râvniţi să profeţiţi şi nu puneţi piedică vorbirii în limbi. 40 Dar toate să se întâmple cuviincios şi după rânduială.