Sutașul Corneliu
1 Și în Cesarea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș în ceata de ostași numită Italiana, 2 cucernic și temător de Dumnezeu cu toată casa lui, care făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna. 3 El a văzut lămurit într‐o vedenie, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și zicându‐i: Cornelie. 4 Iar el uitându‐se țintă la el și speriat, a zis: Ce este, Doamne? Și el i‐a zis: Rugăciunile tale și milosteniile tale s‐au suit spre aducere aminte înaintea lui Dumnezeu. 5 Și acum trimite bărbați la Iope și adu pe Simon, care se numește și Petru. 6 El găzduiește la un oarecare Simon tăbăcarul , a cărui casă este lângă mare. 7 Iar după ce a plecat îngerul care‐i vorbea, el a strigat pe doi dintre casnicii săi și pe un ostaș cucernic dintre cei ce erau mereu pe lângă el 8 și istorisindu‐le toate, i‐a trimis la Iope.
Corneliu întors la Dumnezeu
9 Și a doua zi, pe când mergeau ei pe cale și se apropiau de cetate, Petru s‐a suit pe acoperiș, pe la ceasul al șaselea, ca să se roage. 10 Și a flămânzit și voia să mănânce; și pe când găteau ei, a venit peste el o răpire sufletească. 11 Și zărește cerul deschis și un vas pogorându‐se ca o pânză mare lăsată în jos, de patru capete, pe pământ, 12 în care erau toate cele cu patru picioare și târâtoare ale pământului și păsări ale cerului. 13 Și s‐a făcut un glas către el: Scoală‐te, Petre, înjunghie și mănâncă. 14 Iar Petru a zis: Cu niciun chip, Doamne; pentru că niciodată n‐am mâncat ceva spurcat și necurat. 15 Și iarăși a venit un glas a doua oară către el: Ce a curățit Dumnezeu, nu spurca tu. 16 Iar aceasta s‐a făcut până de trei ori și îndată vasul a fost ridicat în sus în cer. 17 Și pe când Petru nu se dumirea în sine ce să fie vedenia pe care a văzut‐o, iată bărbații trimiși de Corneliu, întrebând cu de‐amănuntul de casa lui Simon, au stat la poartă 18 și au strigat și au întrebat dacă Simon numit și Petru găzduiește aici. 19 Dar pe când Petru se gândea în sine despre vedenie, Duhul i‐a zis: Iată, te caută trei bărbați. 20 Deci scoală‐te , pogoară‐te și du‐te împreună cu ei fără să te îndoiești de ceva, pentru că eu i‐am trimis. 21 Și Petru s‐a pogorât la bărbați și a zis: Iată, eu sunt acela pe care‐l căutați; care este pricina pentru care sunteți aici? 22 Iar ei au zis: Corneliu sutașul, bărbat drept și temător de Dumnezeu și cu mărturie de la tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu printr‐un înger sfânt ca să trimită să te cheme la casa lui și să audă cuvinte de la tine. 23 I‐a chemat deci înăuntru și i‐a găzduit. Și a doua zi s‐a sculat și a ieșit cu ei, și unii dintre frații de la Iope au venit cu el. 24 Și a doua zi au intrat în Cesarea; iar Corneliu îi aștepta, după ce chemase pe rudele sale și pe prietenii săi de aproape. 25 Și când a fost să intre Petru, Corneliu i‐a ieșit înainte, i‐a căzut la picioare și s‐a închinat. 26 Dar Petru l‐a ridicat zicând: Scoală‐te ; și eu însumi sunt un om. 27 Și pe când vorbea cu el, a intrat și găsește pe mulți care se adunaseră. 28 Și a zis către ei: Voi știți că este neîngăduit unui bărbat iudeu să se lipească sau să vină la unul de alt neam; și totuși mie Dumnezeu mi‐a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29 Și de aceea am venit fără să fac împotrivire când au trimis după mine. Întreb deci: Pentru care cuvânt ați trimis după mine? 30 Și Corneliu a zis: Acum patru zile, până la ceasul acesta, mă rugam în al nouălea ceas în casa mea, și iată un bărbat în veșmânt strălucitor a stat înaintea mea. 31 Și a zis: Cornelie, rugăciunea ți‐a fost ascultată și milosteniile tale au fost aduse aminte înaintea lui Dumnezeu. 32 Trimite deci la Iope și cheamă la tine pe Simon, care se numește și Petru; el găzduiește în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare. 33 Îndată deci am trimis la tine și bine ai făcut că ai venit. Acum deci noi toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu ca să ascultăm toate cele poruncite ție de Domnul. 34 Și Petru a deschis gura și a zis: Cu adevărat înțeleg că Dumnezeu nu caută la față, 35 ci în orice neam, cel ce se teme de el și lucrează dreptate îi este primit. 36 Cuvântul pe care l‐a trimis copiilor lui Israel, binevestind evanghelia păcii prin Isus Hristos (el este Domn al tuturor), 37 voi înșivă știți vorba aceea care s‐a făcut prin toată Iudeea, începând de la Galileea, după botezul pe care l‐a propovăduit Ioan; 38 pe Isus din Nazaret, cum Dumnezeu l‐a uns cu Duhul Sfânt și cu putere; care a umblat din loc în loc, făcând bine și tămăduind pe toți cei asupriți de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu el. 39 Și noi suntem martori pentru toate câte a făcut în țara iudeilor și în Ierusalim; pe care l‐au și omorât atârnându‐l pe lemn. 40 Pe el Dumnezeu l‐a sculat a treia zi și i‐a dat ca să se arate 41 nu la tot poporul, ci nouă martorilor care am fost aleși mai dinainte de Dumnezeu, care am mâncat și am băut împreună cu el după învierea lui dintre cei morți. 42 Și ne‐a poruncit să propovăduim poporului și să dăm mărturie că el este cel rânduit de Dumnezeu Judecător al viilor și al morților. 43 Pentru el mărturisesc toți prorocii că prin numele lui oricine care crede în el primește iertarea păcatelor. 44 Pe când vorbea încă Petru aceste vorbe, Duhul Sfânt a căzut peste toți care ascultau cuvântul. 45 Și credincioșii din tăierea împrejur, cei ce au venit cu Petru, s‐au uimit pentru că darul Sfântului Duh s‐a vărsat și peste Neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a răspuns: 47 Nu cumva poate cineva opri apa ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi? 48 Și a poruncit ca să fie botezați în numele lui Isus Hristos. Atunci l‐au rugat să rămână câteva zile.
Convertirea lui Corneliu: viziunile lui Corneliu şi Petru
1 Corneliu, un bărbat din Cezareea, centurion în legiunea Italica, 2 era un om credincios şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El îi ajuta pe mulţi din popor şi se ruga mereu lui Dumnezeu. 3 Într-o zi, pe la ora trei după-amiază, el a văzut clar, într-o viziune, cum un înger al lui Dumnezeu a intrat în casă şi l-a strigat „Corneliu!” 4 El l-a privit înmărmurit şi, cuprins de teamă, i-a zis: „Ce este, Doamne?” Îngerul i-a răspuns: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au înălţat înaintea lui Dumnezeu şi El a luat aminte la ele. 5 Trimite acum nişte bărbaţi în Iope şi cheamă-l pe Simon, zis şi Petru. 6 El stă în gazdă la Simon, tăbăcarul, care locuieşte lângă mare.” 7 După ce îngerul care îi vorbise a plecat, Corneliu a chemat doi slujitori de-ai săi şi un ostaş cucernic, care era de mult sub ordinele sale, 8 şi, după ce le-a povestit tot ce s-a întâmplat, i-a trimis la Iope.
9 A doua zi, pe la ora douăsprezece, pe când erau încă pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe terasa casei să se roage. 10 I s-a făcut însă foame şi a cerut ceva să mănânce. Pe când îi pregăteau ceva de mâncare, a căzut în extaz 11 şi a văzut cum cerul s-a deschis şi din el s-a coborât un vas ca o faţă de masă mare ţinută din cele patru colţuri, care s-a aşezat pe pământ. 12 În vas se aflau tot felul de animale şi de târâtoare de pe faţa pământului şi tot felul de păsări ale cerului. 13 Şi s-a auzit un glas care i-a zis: „Ridică-te, Petre, taie şi mănâncă!” 14 Dar Petru I-a zis: „Nu, Doamne, căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat!” 15 Însă glasul s-a auzit din nou şi i-a zis: „Să nu numeşti necurat ce a curăţit Dumnezeu!” 16 Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori şi, îndată după aceea, vasul s-a ridicat la cer.
17 Cum stătea Petru nedumerit de înţelesul pe care îl avea viziunea, iată, oamenii trimişi de Corneliu ajunseseră la poartă şi întrebau care este casa lui Simon. 18 Ei strigau şi întrebau dacă acolo este găzduit Simon, zis şi Petru. 19 Petru era tot cu gândul la viziune, când Duhul Sfânt I-a zis: „Vezi că te caută trei oameni. 20 Scoală-te, coboară şi du-te cu ei fără grijă, căci Eu i-am trimis!” 21 Atunci Petru s-a coborât la oamenii aceia şi le-a zis: „Iată, eu sunt cel pe care îl căutaţi. Pentru ce aţi venit?” 22 Ei i-au răspuns: „Centurionul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu, cum dă mărturie tot poporul iudeilor, a fost îndrumat de un înger sfânt să te cheme în casa lui ca să asculte cuvintele tale.” 23 Petru i-a chemat înăuntru şi i-a găzduit.
A doua zi au plecat împreună şi au venit cu ei şi nişte fraţi din Iope. 24 În ziua următoare au ajuns în Cezareea. Corneliu îşi chemase toate rudele şi prietenii cei mai buni şi îl aşteptau. 25 Când a intrat Petru, Corneliu, care-i ieşise în întâmpinare, a căzut la picioarele lui şi i s-a închinat. 26 Petru însă l-a ridicat şi i-a zis: „Scoală-te, căci nu sunt decât un om.” 27 Stând de vorbă, au intrat în casă şi au găsit acolo toată acea mulţime adunată. 28 El le-a zis: „Ştiţi că iudeilor nu le este permis să aibă legături cu cei de alt neam sau să intre în casa lor, dar Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să spun despre nimeni că este necurat sau spurcat. 29 De aceea, când m-aţi chemat, am venit fără şovăială. Vă întreb, dar, pentru ce m-aţi chemat?” 30 Şi Corneliu i-a zis: „Cu patru zile în urmă, chiar acum se împlinesc, pe la ora trei după-amiază, mă rugam acasă la mine. Şi iată, am văzut un bărbat stând în faţa mea, în haine strălucitoare. 31 El mi-a zis: Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată şi milosteniile tale au ajuns înaintea lui Dumnezeu şi El şi-a adus aminte de ele. 32 Trimite deci la Iope şi cheamă-l pe Simon, numit şi Petru – care stă în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare. 33 De aceea am trimis după tine şi bine ai făcut că ai venit. Şi acum ne-am adunat cu toţii înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul.”
Predica lui Petru acasă la Corneliu
34 Petru a început să le vorbească astfel: „Într-adevăr, înţeleg că Dumnezeu nu face deosebire între oameni, 35 ci primeşte pe oricine se teme de El şi trăieşte în dreptate, din orice popor ar fi. 36 El a trimis cuvântul Său fiilor lui Israel, vestind pacea prin Iisus Hristos, care este Domnul tuturor. 37 Ştiţi vestea care s-a răspândit prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul vestit de Ioan: 38 Iisus din Nazaret, uns de Dumnezeu prin Duhul Sfânt cu putere, pentru că Dumnezeu era cu El, umbla făcând bine şi îi vindeca pe toţi cei asupriţi de diavol. 39 Noi suntem martorii tuturor faptelor făcute de El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei l-au omorât, atârnându-l pe lemn, 40 dar Dumnezeu l-a înviat a treia zi şi i-a dat să se arate, 41 nu întregului popor, ci martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, adică nouă, celor care am mâncat şi am băut împreună cu El, după învierea Lui din morţi. 42 El ne-a poruncit să vestim poporului şi să mărturisim că El este Cel hotărât de Dumnezeu să fie judecătorul celor vii şi al celor morţi. 43 Toţi profeţii dau mărturie despre El, că prin Numele Lui se dă iertarea păcatelor tuturor celor ce cred în El.”
Şi Neamurile primesc Duhul Sfânt
44 Pe când Petru le spunea aceste lucruri, s-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei care ascultau cuvântul. 45 Şi credincioşii dintre evrei care veniseră cu Petru s-au mirat că darul Duhului Sfânt se revarsă şi peste neamuri, 46 căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărindu-l pe Dumnezeu. Atunci Petru a spus: 47 „Poate fi oprită apa ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt la fel ca şi noi?” 48 A poruncit, astfel, să fie botezaţi în Numele lui Iisus Hristos. Apoi l-au rugat să mai rămână câteva zile cu ei.