Păstorul cel bun
1 Adevărat, adevărat vă spun, cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, acela este un hoț și un tâlhar; 2 iar cine intră pe ușă este păstor al oilor. 3 Acestuia portarul îi deschide și oile aud glasul lui și el își cheamă oile sale pe nume și le duce afară. 4 Și după ce a scos afară pe toate ale sale, merge înaintea lor și oile îl urmează, căci cunosc glasul lui. 5 Dar nu vor urma pe un străin, ci vor fugi de el, căci nu cunosc glasul străinilor. 6 Isus le‐a spus această asemănare. Ei deci n‐au înțeles ce erau ce le vorbea.
Isus, ușa oilor
7 Isus deci le‐a zis iarăși: Adevărat, adevărat vă spun, eu sunt ușa oilor. 8 Toți câți au venit înainte de mine sunt hoți și tâlhari, dar oile n‐au ascultat de ei. 9 Eu sunt ușa; dacă va intra cineva prin mine, va fi mântuit și va intra și va ieși și va afla pășune. 10 Hoțul nu vine decât să fure și să înjunghie și să piardă; eu am venit ca ele să aibă viața și să aibă de prisos. 11 Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune viața pentru oi. 12 Iar cel tocmit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale sale, privește lupul venind și lasă oile și fuge și lupul le răpește și le împrăștie. 13 Fuge căci este tocmit și nu‐i pasă de oi. 14 Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe ale mele și ale mele mă cunosc, 15 cum mă cunoaște Tatăl și eu cunosc pe Tatăl; și îmi pun viața pentru oi. 16 Am și alte oi care nu sunt din staulul acesta: trebuie să le aduc și pe acelea și vor asculta de glasul meu și va fi o singură turmă, un singur păstor. 17 Pentru aceasta mă iubește Tatăl, fiindcă îmi pun viața ca iarăși s‐o iau. 18 Nimeni nu o ia de la mine, ci eu o pun de la mine însumi. Am putere ca s‐o pun și am putere ca iarăși s‐o iau. Această poruncă am primit‐o de la Tatăl meu. 19 Iarăși s‐a făcut dezbinare între iudei pentru cuvintele acestea. 20 Iar mulți dintre ei ziceau: Are drac și este nebun; de ce îl ascultați? 21 Alții ziceau: Cuvintele acestea nu sunt de îndrăcit; nu cumva poate deschide un drac ochii orbilor?
Isus la Sărbătoarea Înnoirii
22 Și era sărbătoarea sfințirii Templului în Ierusalim; era iarnă. 23 Și Isus se plimba în Templu în pridvorul lui Solomon. 24 Deci iudeii l‐au înconjurat și‐i ziceau: Până când ne scoți sufletul? Dacă ești tu Hristosul, spune‐ne pe față. 25 Isus le‐a răspuns: V‐am spus și nu credeți; lucrările pe care le fac eu în numele Tatălui meu, acestea mărturisesc despre mine. 26 Dar voi nu credeți căci nu sunteți din oile mele. 27 Oile mele ascultă de glasul meu și eu le cunosc și mă urmează. 28 Și eu le dau viață veșnică și în veac nu vor pieri și nimeni nu le va răpi din mâna mea. 29 Tatăl meu, care mi le‐a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui. 30 Eu și Tatăl una suntem. 31 Iudeii au ridicat iarăși pietre ca să‐l omoare cu pietre. 32 Isus le‐a răspuns: V‐am arătat multe lucrări bune de la Tatăl; pentru care din aceste lucrări mă omorâți cu pietre? 33 Iudeii i‐au răspuns: Nu te omorâm cu pietre pentru o lucrare bună, ci pentru hulă și pentru că tu, om fiind, te faci pe tine însuți Dumnezeu. 34 Isus le‐a răspuns: Nu este oare scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteți dumnezei? 35 Dacă a numit dumnezei pe aceia către care a fost Cuvântul lui Dumnezeu, (și scriptura nu poate fi desființată), 36 voi ziceți despre acela pe care Tatăl l‐a sfințit și l‐a trimis în lume: Tu hulești! pentru că am zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu? 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, nu mă credeți. 38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu mă credeți, credeți lucrările, ca să știți și să cunoașteți că Tatăl este în mine și eu în Tatăl. 39 Deci căutau iarăși să‐l prindă, dar el a scăpat din mâna lor.
Plecarea lui Isus în Perea
40 Și a plecat iarăși dincolo de Iordan în Iocul unde era Ioan când boteza întâiași dată și a rămas acolo. 41 Și mulți au venit la el și ziceau: Ioan n‐a făcut niciun semn, dar toate câte a spus Ioan despre acesta erau adevărate. 42 Și mulți au crezut în el acolo.
Iisus, păstorul cel bun
1 „Adevărat, adevărat vă spun: Cine nu intră în staulul oilor pe poartă, ci sare prin altă parte, acela este un hoţ şi un tâlhar. 2 Dar cel care intră pe poartă este păstorul oilor. 3 Acestuia îi deschide portarul, iar oile ascultă glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le duce afară. 4 Şi după ce le scoate afară, merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă îi cunosc glasul. 5 Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, fiindcă nu cunosc glasul străinilor.” 6 Iisus le-a spus această parabolă, dar ei nu au înţeles despre ce vorbea.
7 Atunci Iisus a zis din nou: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt poarta oilor. 8 Toţi cei care au venit înaintea Mea sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. 9 Eu sunt poarta: dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit: va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10 Hoţul nu vine decât să fure, să ucidă şi să nimicească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug. 11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. 12 Cel plătit, care nu este păstor, iar oile nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le risipeşte, 13 pentru că acel păstor este plătit şi nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt Păstorul cel bun şi îmi cunosc oile şi ele Mă cunosc pe Mine, 15 aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine şi Eu Îl cunosc pe Tatăl; şi îmi dau viaţa pentru oi. 16 Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc. Iar ele vor asculta glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor. 17 De aceea Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Îmi dau viaţa ca să o iau din nou. 18 Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”
19 S-a iscat iarăşi dezbinare între iudei din cauza acestor cuvinte. 20 Mulţi dintre ei spuneau: „Este posedat şi nebun! De ce-L ascultaţi?” 21 Alţii spuneau: „Aceste cuvinte nu sunt ale unui demonizat. Poate oare un demon să deschidă ochii orbilor?”
Iisus este respins de iudei
22 Era atunci sărbătoarea Înnoirii în Ierusalim şi era iarnă. 23 Iisus mergea prin Templu, în pridvorul lui Solomon. 24 Iudeii L-au înconjurat şi Îi spuneau: „Până când ne mai chinuieşti sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-ne pe faţă!” 25 Iisus le-a răspuns: „V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu dau mărturie pentru Mine. 26 Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. 27 Oile Mele ascultă glasul Meu, Eu le cunosc şi ele Mă urmează. 28 Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veci şi nimeni nu le va răpi din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui. 30 Eu şi Tatăl una suntem.”
31 Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce în El. 32 Iisus le-a răspuns: „Multe lucrări bune v-am arătat de la Tatăl. Pentru care dintre ele vreţi să Mă ucideţi cu pietre?” 33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în Tine, ci pentru blasfemie şi fiindcă Tu, om fiind, Te faci pe Tine Însuţi Dumnezeu.” 34 Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: sunteţi dumnezei ? 35 Dacă pe cei cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu i-a numit dumnezei – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – 36 Mie, cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, îmi spuneţi: Huleşti! pentru că am zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu!? 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. 38 Dar dacă le fac şi nu credeţi în Mine, credeţi în lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.” 39 Căutau iarăşi să Îl prindă, dar El a scăpat din mâinile lor.
40 Şi s-a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo. 41 Mulţi veneau la El şi spuneau: „Ioan nu a făcut nici un semn, dar tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat.” 42 Şi mulţi au crezut în El acolo.