Cuvântarea lui Pavel
1 Bărbați frați și părinți, ascultați‐mi acum apărarea către voi. 2 Și când au auzit că le vorbea în graiul evreiesc, au ținut și mai mult liniște; și a zis: 3 Eu sunt bărbat iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut mare în cetatea aceasta, învățat la picioarele lui Gamaliel după strășnicia legii părintești, fiind plin de râvnă pentru Dumnezeu după cum sunteți și voi toți astăzi. 4 Și am prigonit această Cale până la moarte, legând și dând prinși la închisoare bărbați și femei, 5 după cum îmi este martor și marele preot și toată bătrânimea, de la care am primit și scrisori către frați și m‐am dus la Damasc ca să aduc legați la Ierusalim și pe cei ce erau acolo, pentru ca să fie pedepsiți. 6 Și a fost așa: pe când mergeam eu și mă apropiam de Damasc, pe la amiază fără veste a strălucit din cer o mare lumină împrejurul meu. 7 Și am căzut în locul unde eram și am auzit un glas zicându‐mi: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești? 8 Iar eu am răspuns: Cine ești, Doamne? Și el mi‐a zis: Eu sunt Isus din Nazaret, pe care tu‐l prigonești. 9 Și cei ce erau cu mine au zărit într‐adevăr lumina dar n‐au auzit glasul celui ce‐mi vorbea. 10 Și am zis: Ce să fac, Doamne? Iar Domnul mi‐a zis: Scoală‐te și mergi la Damasc; și acolo ți se va vorbi despre toate ce‐ți sunt rânduite ca să faci. 11 Și fiindcă nu vedeam din pricina slavei acelei lumini, fiind dus de mână de cei ce erau cu mine, am venit la Damasc. 12 Și un oarecare Anania, bărbat evlavios după lege, cu mărturie bună de la toți iudeii care locuiesc acolo, 13 a venit la mine și stând aproape mi‐a zis: Frate Saule, capătă‐ți vederea. Și eu chiar în acel ceas m‐am uitat în sus la el. 14 Și el a zis: Dumnezeul părinților noștri te‐a ales ca să cunoști voia lui și să vezi pe Cel Drept și să auzi un glas din gura lui. 15 Căci vei fi martor pentru el la toți oamenii despre cele ce ai văzut și auzit. 16 Și acum ce zăbovești? Scoală‐te, botează‐te și spală‐ți păcatele tale, după ce vei chema numele lui. 17 Și a fost așa : când m‐am întors la Ierusalim și mă rugam în Templu, am fost într‐o răpire sufletească 18 și l‐am văzut zicându‐mi: Grăbește și ieși curând din Ierusalim; pentru că nu‐ți vor primi mărturia despre mine. 19 Și eu am zis: Doamne, ei înșiși știu că puneam în temniță și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în tine. 20 Și când se vărsa sângele lui Ștefan, martorul tău, eram și eu însumi de față și încuviințam împreună și păzeam veșmintele celor ce‐l omorau. 21 Și el mi‐a zis: Mergi, căci te voi trimite departe la Neamuri.
Pavel: cetățean roman
22 Și l‐au ascultat până la acest cuvânt și și‐au ridicat glasul zicând: Ia de pe pământ pe unul ca acesta; căci nu se cuvine să trăiască. 23 Și pe când strigau ei și își aruncau jos veșmintele și azvârleau țărână în văzduh, 24 căpitanul a poruncit să fie adus în cetățuie, zicând să‐l cerceteze cu loviri de bici, ca să afle pentru care pricină strigau așa împotriva lui. 25 Dar când l‐au întins pentru bicele de curele, Pavel a zis către sutașul care era de față: Vă este oare îngăduit să bateți cu bice pe un om roman și nejudecat? 26 Și când a auzit sutașul, s‐a dus la căpitan și i‐a spus zicând: Ce ai de gând să faci? Căci omul acesta este roman. 27 Și căpitanul a venit și i‐a zis: Spune‐mi, ești roman? Și el a zis: Da. 28 Și căpitanul a răspuns: Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetățenia aceasta. Și Pavel a zis: Iar eu sunt chiar născut roman . 29 Îndată deci s‐au dat la o parte de la el cei ce aveau să‐l cerceteze; și căpitanul s‐a temut când a cunoscut că este roman și că fusese legat.
Pavel înaintea Sinedriului
30 Dar a doua zi, vrând să cunoască ce este temeinic, pentru ce este învinuit de iudei, l‐a dezlegat și a poruncit ca să se adune mai marii preoților și tot sinedriul și a adus jos pe Pavel și l‐a pus înaintea lor.
Apărarea lui Pavel în Ierusalim
1 „Fraţi şi părinţi, iată apărarea mea faţă de voi, ascultaţi-mă!” 2 Când ei l-au auzit că vorbeşte în ebraică au făcut o linişte şi mai mare, iar Pavel le-a zis: 3 „Eu sunt iudeu, născut în Tarsul din Cilicia şi am învăţat la Ierusalim, la picioarele lui Gamaliel. Am fost instruit cu grijă în Legea părintească şi am fost plin de zel faţă de Dumnezeu, aşa cum sunteţi şi voi astăzi. 4 Am prigonit Calea aceasta până la moarte de om, i-am arestat şi i-am aruncat în temniţă pe credincioşi, bărbaţi şi femei – 5 marele preot şi toată adunarea bătrânilor pot să dea mărturie! Am luat de la ei scrisori către fraţii din Damasc, ca să merg şi să îi aduc pe ucenicii de acolo, legaţi la Ierusalim, să fie pedepsiţi.
6 Însă pe când călătoream şi mă apropiam de Damasc, pe la amiază a strălucit deodată împrejurul meu o lumină puternică din cer. 7 Am căzut la pământ şi am auzit un glas care îmi vorbea: Saule, Saule, de ce Mă persecuţi? 8 Eu i-am răspuns: Cine eşti, Doamne? iar El mi-a zis: Eu sunt Iisus Nazarineanul pe care tu îl persecuţi! 9 Cei care erau cu mine au văzut lumina dar nu au auzit glasul care îmi vorbea. 10 Iar eu i-am spus: Ce vrei să fac, Doamne? El mi-a răspuns: Ridică-te şi du-te în Damasc, pentru că acolo ţi se va spune tot ce ţi s-a hotărât să faci! 11 Cum nu mai puteam vedea din cauza strălucirii acelei lumini am mers în Damasc, condus de mână de către însoţitorii mei.
12 Şi Anania, un om evlavios după Lege şi vorbit de bine de toţi iudeii care trăiau acolo, 13 a venit, a stat lângă mine şi mi-a zis: Frate Saule, recapătă-ţi vederea! Chiar în clipa aceea mi-am recăpătat vederea şi l-am văzut! 14 Anania mi-a spus: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales mai dinainte să cunoşti voia Lui şi să-l vezi pe Cel Drept şi să auzi glasul gurii Lui, 15 pentru că îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor, cu privire la ceea ce ai văzut şi ai auzit. 16 Acum, de ce mai stai? Ridică-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând Numele Lui!
17 Când m-am întors la Ierusalim şi mă rugam în Templu, s-a făcut aşa, că am intrat într-o stare de extaz 18 şi l-am văzut că îmi spune: Repede, grăbeşte-te şi pleacă din Ierusalim, căci nu vor primi mărturia ta despre Mine. 19 Eu i-am zis: Doamne, ei ştiu că îi închideam în temniţă şi îi băteam pe cei care credeau în tine, prin sinagogi, 20 şi că, atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu în picioare acolo, încuviinţându-i şi păzind hainele celor care îl ucideau! 21 Dar El mi-a zis: Du-te, căci te voi trimite la neamuri, departe!”
22 Ei l-au ascultat până la vorba aceasta; atunci şi-au ridicat glasul şi au strigat: „Ia-l de pe faţa pământului, nu merită să trăiască un asemenea om!” 23 Strigau şi îşi vânturau hainele şi aruncau praf în aer.
Închiderea lui Pavel în fortăreaţă
24 Comandantul a poruncit să-l ducă în fortăreaţă şi să fie biciuit şi cercetat ca să afle din ce cauză strigau ei aşa împotriva lui. 25 Pe când îl legau pentru biciuire, Pavel i-a zis căpitanului, care era de faţă: „Vă este permis să bateţi un cetăţean roman care nu a fost condamnat?” 26 Căpitanul, auzind, a mers la comandant să-i dea de veste şi i-a zis: „Ce vrei să faci? Omul acesta este cetăţean roman!” 27 Căpitanul s-a întors şi i-a zis: „Spune-mi, eşti roman?” iar Pavel a zis: „Da!” 28 Comandantul i-a răspuns: „Eu am obţinut cetăţenia aceasta cu o mare sumă de bani.” Iar Pavel i-a zis: „Eu chiar m-am născut roman!” 29 Atunci, imediat, cei ce se pregăteau să-l interogheze s-au retras. Comandantul s-a temut când a aflat că Pavel este roman, pentru că îl legase.
30 A doua zi, vrând să cunoască adevărul, anume, de ce îl acuză iudeii, l-a dezlegat şi a poruncit să vină toţi preoţii de seamă şi tot sinedriul şi l-a adus pe Pavel să stea înaintea lor.