Cum a propovăduit Pavel
1 Căci voi înșivă știți, fraților, că intrarea noastră la voi n‐a fost în zadar. 2 Ci, deși am suferit mai înainte și am fost înfruntați rușinos în Filipi , după cum știți, am luat îndrăzneală în Dumnezeul nostru să vorbim către voi evanghelia lui Dumnezeu cu multă luptă. 3 Căci îndemnarea noastră nu este din rătăcire, nici din necurățenie, nici în înșelăciune; 4 ci, după cum am fost găsiți buni de Dumnezeu ca să ni se încredințeze evanghelia, tot așa vorbim, nu plăcând oamenilor ci lui Dumnezeu, care ne cearcă inimile. 5 Căci niciodată n‐am întrebuințat cuvânt de lingușire, după cum știți, nici cu ascunziș de lăcomie de bani, Dumnezeu este martor, 6 nici căutând slavă de la oameni, nici de la voi, nici de la alții, deși putem să fim cu greutate ca apostoli ai lui Hristos. 7 Ci am fost blânzi în mijlocul vostru, cum dezmiardă o doică pe copiii ei. 8 Astfel, plini de iubire pentru voi, eram bucuroși să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre chiar, pentru că vă făcuserăți iubiți nouă. 9 Căci vă aduceți aminte, fraților, de osteneala noastră și de munca noastră: noapte și zi lucrând spre a nu îngreuia pe cineva dintre voi, v‐am propovăduit evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi sunteți martori și Dumnezeu de asemenea , cu câtă sfințenie și dreptate și neprihănire am fost către voi care credeți, 11 după cum știți, îndemnându‐vă și povățuind pe fiecare dintre voi ca un tată pe copiii săi, și mărturisindu‐vă 12 să umblați în chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la împărăția și slava sa.
Sufierințele tesalonicenilor
13 Și pentru aceasta și noi mulțumim lui Dumnezeu neîncetat că atunci când ați primit cuvântul auzit de la noi, care este al lui Dumnezeu, ați primit nu un cuvânt al oamenilor, ci, după cum este cu adevărat, Cuvântul lui Dumnezeu, care și lucrează în voi care credeți. 14 Căci voi, fraților, v‐ați făcut următori ai bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea în Hristos Isus: pentru că ați suferit și voi aceleași de la cei de un neam cu voi, ca și ei de la iudei, 15 care au omorât și pe Domnul Isus, și pe prorocii lor, și pe noi ne‐au prigonit și nu sunt plăcuți lui Dumnezeu și sunt protivnici tuturor oamenilor, 16 oprindu‐ne să vorbim Neamurilor ca să fie mântuite, pentru că să umple totdeauna măsura păcatelor lor. Dar mânia a dat peste ei până la capăt.
Trimiterea lui Timotei
17 Dar noi, fraților, fiind lipsiți de voi pentru o vreme de un ceas, cu fața , nu cu inima, ne‐am silit și mai mult cu mult dor ca să vă vedem fața. 18 De aceea am voit să venim la voi, eu Pavel, și o dată și de două ori; și ne‐a împiedicat Satana . 19 Căci care este nădejdea noastră sau bucuria sau cununa laudei? Oare nu chiar voi înaintea Domnului nostru Isus la venirea lui? 20 Căci voi sunteți slava și bucuria noastră.
Misiunea lui Pavel la Tesalonic
1 Voi ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică. 2 Aşa cum ştiţi, după ce am suferit şi am fost batjocoriţi mai înainte la Filipi, am prins curaj în Dumnezeul nostru să vă vestim evanghelia lui Dumnezeu, deşi aveam multe greutăţi. 3 Căci îndemnul nostru nu venea dintr-o rătăcire, nici dintr-un gând necinstit sau din viclenie, 4 ci, după cum am fost găsiţi vrednici de Dumnezeu să ne fie încredinţată evanghelia, aşa vorbim, nu ca să le fim pe plac oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne încearcă inimile. 5 Şi, după cum ştiţi, niciodată nu am folosit cuvinte linguşitoare, nici nu am avut motive de lăcomie, Dumnezeu ne e martor, 6 nici nu am căutat să fim slăviţi de oameni, nici de voi, nici de alţii, 7 deşi, ca apostoli ai lui Hristos, puteam să o facem. Noi însă ne-am purtat cu blândeţe în mijlocul vostru, aşa cum se îngrijeşte o doică de copiii ei. 8 Atât de apropiaţi eram de voi, încât ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar vieţile noastre, fiindcă ne deveniserăţi cu-adevărat dragi. 9 Vă amintiţi, fraţilor, de munca şi de truda noastră: lucram zi şi noapte, ca să nu devenim o povară pentru nici unul dintre voi şi vă vesteam evanghelia lui Dumnezeu. 10 Voi sunteţi martori şi Dumnezeu, de asemenea, că ne-am purtat cu sfinţenie, cu dreptate şi fără greşeală faţă de voi, care credeţi. 11 Ştiţi că ne-am purtat cu fiecare dintre voi ca un tată faţă de copiii lui, 12 îndemnându-vă, încurajându-vă şi dând mărturie ca să vă purtaţi vrednic de Dumnezeu, cel care vă cheamă la Împărăţia şi la slava Sa.
13 De aceea îi mulţumim fără încetare lui Dumnezeu fiindcă, primind cuvântul pe care l-aţi auzit de la noi, nu l-aţi primit ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt care lucrează în voi, cei care credeţi. 14 Căci voi, fraţilor, v-aţi purtat asemenea celor din Bisericile care sunt în Iudeea în Hristos Iisus, pentru că aţi pătimit din partea celor de acelaşi neam cu voi, ceea ce au suferit şi ei din partea iudeilor, 15 care L-au dat morţii pe Iisus Domnul la fel ca pe profeţi şi care ne-au persecutat şi pe noi. Ei nu îi sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt împotriva oamenilor, 16 împiedicându-ne să le vorbim neamurilor ca să fie mântuite. Ei au umplut, astfel, măsura păcatelor lor. Şi, la urmă, a venit asupra lor mânia lui Dumnezeu.
17 Dar noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi de voi pentru o vreme – însă am rămas cu inima la voi – am căutat şi mai mult să vă vedem faţă în faţă, cu şi mai mare dor. 18 De aceea am vrut să venim la voi – eu, Pavel, o dată, chiar de două ori – dar Satana ne-a împiedicat. 19 Care este nădejdea sau bucuria sau cununa noastră de laudă în faţa Domnului nostru Iisus Hristos la venirea Lui, dacă nu voi? 20 Căci voi sunteţi slava şi bucuria noastră.