Urare
1 Pavel, apostol al lui Hristos Isus prin voia lui Dumnezeu și Timotei fratele, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint cu toți sfinții care sunt în toată Ahaia: 2 Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și Domnul Isus Hristos.
Mângâierile apostolului
3 Binecuvântat este Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, 4 care ne mângâie în tot necazul nostru, ca prin mângâierea cu care suntem mângâiați noi înșine de Dumnezeu să putem mângâia pe cei ce sunt în orice necaz. 5 Pentru că după cum suferințele lui Hristos prisosesc asupra noastră, tot așa prisosește și mângâierea noastră prin Hristos. 6 Și fie că suntem în necaz, este pentru mângâierea și mântuirea voastră; fie că suntem mângâiați, este pentru mângâierea voastră, care lucrează în suferirea cu răbdarea a acelorași suferinți pe care le suferim și noi. 7 Și nădejdea noastră pentru voi este tare, știind că , după cum sunteți părtași ai suferințelor, astfel sunteți și ai mângâierii. 8 Căci nu voim să nu știți, fraților, de necazul nostru care ni s‐a făcut în Asia, că am fost îngreuiați foarte mult, peste puterea noastră, încât deznădăjduisem și de viață. 9 Dar chiar aveam în noi înșine hotărârea morții, ca să nu ne încredem în noi înșine, ci în Dumnezeu care scoală morții: 10 care ne‐a scăpat dintr‐o moarte așa de mare și ne scapă: în care nădăjduim că ne va mai scăpa încă, 11 ajutând și voi împreună cu cererea voastră pentru noi ca pentru darul de har făcut nouă prin multe fețe, să se aducă mulțumiri de mulți pentru noi.
Mărturia cugetului apostolului
12 Căci lăudarea noastră este aceasta: mărturia cugetului nostru că ne‐am purtat în lume și mai ales către voi în sfințenie și curățenie de la Dumnezeu, nu în înțelepciune firească, ci în harul lui Dumnezeu. 13 Căci nu vă scriem altele decât cele ce citiți sau și recunoașteți și am nădejde că veți recunoaște până la urmă, 14 după cum ne‐ați și recunoscut în parte, că noi suntem pricina voastră de laudă, după cum și voi sunteți a noastră în ziua Domnului nostru Isus. 15 Și în această deplină încredere voiam să vin mai întâi la voi ca să aveți un al doilea har, 16 și să trec pe la voi în Macedonia, și iarăși din Macedonia să vin la voi și să fiu petrecut de voi în Iudeea. 17 Deci când am voit aceasta, nu cumva am lucrat cu ușurință? Sau oare ceea ce vreau, vreau potrivit cărnii ca să fie la mine Da da și Nu nu? 18 Dar Dumnezeu este credincios că cuvântul nostru către voi nu este Da și Nu. 19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit între voi prin noi, prin mine și Silvan și Timotei, n‐a fost Da și Nu, ci în el este Da. 20 Căci oricâte făgăduințe ale lui Dumnezeu ar fi, în el sunt Da; de aceea și prin el Aminul este spre slava lui Dumnezeu prin noi. 21 Iar cel ce ne întărește împreună cu voi în Hristos și ne‐a uns este Dumnezeu, 22 care ne‐a și pecetluit și ne‐a dat arvuna Duhului în inimile noastre.
Pricina amânării venirii
23 Eu însă chem pe Dumnezeu martor peste sufletul meu că pentru ca să vă cruț n‐am mai venit la Corint. 24 Nu că avem stăpânire peste credința voastră, ci suntem ajutători ai bucuriei voastre; căci voi stați în credință.
Salutări
1 Pavel, apostol al lui Hristos Iisus prin voinţa lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care se află în Corint şi către toţi sfinţii care se află în toată Ahaia: 2 har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos.
Rugăciune de mulţumire
3 Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul tuturor mângâierilor, 4 care ne mângâie în orice suferinţă a noastră, ca şi noi să-i putem mângâia pe cei care se află în orice suferinţă prin mângâierea cu care am fost mângâiaţi şi noi de Dumnezeu. 5 Căci după cum sunt din belşug pătimirile lui Hristos pentru noi, la fel, prin Hristos, este din belşug şi mângâierea noastră. 6 Aşadar, când suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; când suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea care vă face să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care le îndurăm şi noi. 7 Şi nădejdea noastră în ceea ce vă priveşte este neclintită, ştiind că, după cum sunteţi părtaşi la pătimirile noastre, tot aşa sunteţi şi la mângâieri.
8 Fiindcă, fraţilor, vrem să ştiţi şi voi prin ce necaz am trecut în Asia, un necaz de care am fost copleşiţi peste măsură şi peste puterile noastre, încât ne pierduserăm nădejdea de a mai trăi. 9 Am crezut chiar că suntem condamnaţi la moarte, ca să nu ne încredem în noi înşine, ci în Dumnezeu, cel care învie morţii. 10 El ne-a scăpat de o astfel de moarte şi ne va scăpa, şi noi avem această nădejde că ne va scăpa din nou, 11 fiind ajutaţi prin rugăciunea voastră pentru noi, astfel încât prin darul dobândit de mai mulţi oameni, mulţi să aducă mulţumiri pentru noi.
Amânarea vizitei
12 Căci aceasta este mândria noastră: mărturia cugetului nostru că ne-am purtat, în lume şi mai ales faţă de voi, cu sinceritatea şi nevinovăţia lui Dumnezeu, nu cu înţelepciunea omenească, ci cu harul lui Dumnezeu. 13 Căci nu vă scriem altceva decât ceea ce citiţi şi cunoaşteţi. Şi sper că până la sfârşit veţi înţelege, 14 după cum aţi înţeles deja, că mândria voastră suntem noi, iar voi sunteţi mândria noastră în ziua Domnului nostru Iisus.
15 Cu această încredinţare voiam să vin mai întâi la voi, ca să primiţi un al doilea har. 16 De la voi să trec în Macedonia, apoi, din nou, din Macedonia să mă întorc la voi, iar voi să mă ajutaţi să plec în Iudeea. 17 Aşadar, plănuind acest lucru m-am purtat oare cu uşurătate? Sau ceea ce vreau, vreau oare după trup, astfel încât în mine să fie în acelaşi timp şi da şi nu? 18 Martor este Dumnezeu că faţă de voi cuvântul nostru nu este şi „da” şi „nu”. 19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, cel pe care noi L-am vestit printre voi – eu, Silvan şi Timotei – nu a fost şi „da” şi „nu”, ci în el, nu a fost decât „da!” 20 Şi toate făgăduinţele lui Dumnezeu au devenit în El „da”. Şi de aceea, prin El, îi înălţăm lui Dumnezeu „aminul” nostru pentru slava sa. 21 Iar Dumnezeu este cel care ne întăreşte şi pe noi şi pe voi în Hristos. El ne-a uns, 22 ne-a pecetluit şi ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre.
23 Îl chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu că nu am mai venit la Corint fiindcă am vrut să vă cruţ. 24 Nu că am fi noi stăpâni pe credinţa voastră, ci lucrăm împreună pentru bucuria voastră, fiindcă aţi rămas tari în credinţă.