Dărnicia macedonenilor
1 Și vă facem cunoscut, fraților, harul lui Dumnezeu care a fost dat în bisericile Macedoniei, 2 că în multă încercare de necaz prisosul bucuriei lor și sărăcia lor adâncă a prisosit spre bogăția dărniciei lor. 3 Mărturisesc că au dat după puterea lor și peste puterea lor de bunăvoie, 4 cerându‐ne cu multă stăruință harul acesta și părtășia la slujba față de sfinți. 5 Și aceasta nu numai cum am nădăjduit, ci mai întăi pe ei înșiși s‐au dat Domnului și nouă prin voia lui Dumnezeu. 6 Încât noi am îndemnat pe Tit ca, după cum a început mai înainte, așa să și săvârșească între voi și harul acesta. 7 Ci după cum prisosiți în orice prin credință și prin cuvânt și prin cunoștință și prin orice sârguință și prin iubirea voastră către noi, să prisosiți și în acest har. 8 Nu zic ca o poruncă, ci punând la încercare prin sârguința altora și curăția iubirii voastre. 9 Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos , că deși era bogat, totuși s‐a făcut sărac pentru voi, ca voi prin sărăcia lui să fiți îmbogățiți. 10 Și îmi dau o părere în aceasta; căci aceasta este de folos pentru voi, ca unii care cei dintâi ați început de acum un an, nu numai să faceți, ci să și voiți. 11 Sfârșiți dar acum și facerea; ca după cum a fost bunăvoința de a voi, astfel să fie și de a sfârși după putința voastră. 12 Căci dacă este bunăvoință, este bineprimit după cât are cineva nu după cât n‐are. 13 Căci nu zic aceasta pentru ca alții să fie ușurați, iar voi împovărați, 14 ci în vremea de acum ca să fiți deopotrivă, prisosul vostru să fie pentru lipsa lor, ca și prisosul lor să fie pentru lipsa voastră, ca să fie o potrivire; 15 după cum este scris: Cine a strâns mult n‐a avut de prisos și cine a strâns puțin n‐a avut lipsă.
A doua trimitere a lui Tit
16 Dar mulțumită fie lui Dumnezeu care dă aceeași sârguință în inima lui Tit pentru voi. 17 Căci a primit într‐adevăr îndemnul nostru și fiind mai sârguitor a plecat de bunăvoie la voi. 18 Și noi am trimis împreună cu el pe fratele a cărui laudă în evanghelie este prin toate bisericile; 19 dar nu numai așa, ci și a fost ales de biserici ca tovarăș al nostru de călătorie în harul acesta care este slujit de noi spre slava Domnului însuși și ca dovadă de bunăvoința noastră, 20 ferindu‐ne ca să nu ne facă cineva mustrări în această dărnicie slujită de noi; 21 căci ne gândim la cele bune nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor. 22 Am trimis dar împreună cu ei pe fratele nostru, pe care l‐am încercat de multe ori în multe ca fiind sârguitor, dar acum este mult mai sârguitor prin multa încredere ce are în voi. 23 Fie că e vorba de Tit, el este părtașul meu și împreună lucrător cu mine față de voi; fie că e vorba despre frații noștri, ei sunt trimiși ai bisericilor, ei sunt slava lui Hristos. 24 Deci arătați‐le în fața bisericilor dovada iubirii voastre și a laudei noastre pentru voi.
Dărnicia creştinilor din Macedonia
1 Fraţilor, vă facem cunoscut harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile din Macedonia. 2 Căci în mijlocul marii suferinţe cu care au fost încercaţi, belşugul bucuriei şi sărăcia lor grea au prisosit prin bogăţia dărniciei lor. 3 Eu dau mărturie că au dat de bunăvoie după puterile lor, ba chiar peste puterile lor 4 şi ne-au cerut cu multe rugăminţi harul de a lua parte la ajutorarea sfinţilor. 5 Şi nu aşa cum speram noi, ci mai întâi s-au dăruit pe ei înşişi Domnului şi apoi nouă, prin voinţa lui Dumnezeu, 6 aşa încât l-am rugat pe Tit să ducă la capăt şi printre voi această strângere de ajutoare pe care o începuse. 7 Dar, aşa cum prisosiţi în toate, în credinţă şi în cuvânt, în cunoaştere şi zel şi în dragostea pe care aţi primit-o de la noi, să prisosiţi şi în această binefacere.
8 Nu spun aceasta ca pe o poruncă, ci, prin exemplul râvnei altora, vreau să pun la încercare adevărul iubirii voastre. 9 Căci voi cunoaşteţi harul Domnului nostru Iisus Hristos care, deşi era bogat, s-a făcut sărac, astfel încât prin sărăcia Lui voi să deveniţi bogaţi. 10 În această privinţă vă dau un sfat: această binefacere vă este folositoare vouă care, încă de anul trecut, aţi dorit să faceţi ceva şi aţi şi făcut. 11 Acum, din ceea ce aveţi, duceţi la bun sfârşit această lucrare, pentru ca împlinirea ei să fie pe măsura voinţei voastre pline de râvnă. 12 Fiindcă dacă există bunăvoinţă, darul este primit, potrivit cu ceea ce are cineva, nu cu ceea ce nu are. 13 Nu trebuie să li se aducă uşurare altora prin strâmtorarea voastră, ci să fie un echilibru: 14 belşugul vostru de acum să umple sărăcia lor, ca şi belşugul lor să fie pentru sărăcia voastră, să fie un echilibru, 15 după cum este scris:
Celui care a strâns mult nu i-a prisosit,
iar cel care a strâns puţin nu a dus lipsă.
Tit şi însoţitorii săi
16 Să-I mulţumim lui Dumnezeu, cel care a pus acelaşi zel pentru voi în inima lui Tit, 17 căci el nu numai că a primit îndemnul nostru, dar, fiind şi mai plin de râvnă, a plecat la voi de bunăvoie. 18 Împreună cu el l-am trimis şi pe fratele care este lăudat în toate Bisericile datorită evangheliei, 19 ba, mai mult, a fost şi ales de către Biserici ca însoţitorul nostru de călătorie în această lucrare de binefacere înfăptuită de noi pentru însăşi slava Domnului şi pentru a vă arăta înflăcărarea noastră. 20 Prin aceasta ne ferim ca cineva să ne vorbească de rău pentru strângerea de daruri pe care am făcut-o, 21 deoarece căutăm să facem ceea ce este bine nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. 22 L-am trimis cu ei şi pe fratele pe care l-am pus la încercare în multe împrejurări, de multe ori, şi a fost plin de zel. Acum însă este şi mai plin de râvnă, prin marea lui încredere pe care o are în voi. 23 Astfel, fie pentru Tit, însoţitorul şi colaboratorul meu pe lângă voi, fie pentru fraţii noştri, apostolii Bisericii şi slava lui Hristos, 24 arătaţi înaintea Bisericilor dovada iubirii voastre şi motivul pentru care suntem mândri de voi.