Venirea Domnului
1 Vă scriu acum, preaiubiților, această a doua epistolă și în amândouă vă deștept mintea voastră curată spre a vă aduce aminte, 2 ca să vă amintiți de cuvintele vorbite mai înainte de sfinții proroci și de porunca Domnului și Mântuitorului prin apostolii voștri: 3 cunoscând mai întâi aceasta, că în zilele de pe urmă vor veni batjocoritori cu batjocură, umblând potrivit cu înseși poftele lor 4 și zicând: Unde este făgăduința venirii lui? Căci de când au adormit părinții, toate rămân cum erau de la începutul facerii lumii. 5 Căci ei uită aceasta cu voia, că de demult au fost ceruri și un pământ închegat din apă și prin apă, prin Cuvântul lui Dumnezeu, 6 prin care lumea care era atunci a pierit potopită cu apă. 7 Dar cerurile care sunt acum și pământul au fost păstrate prin același cuvânt pentru foc , fiind ținute pentru ziua judecății și pieirii oamenilor necucernici. 8 Și nu uitați acest lucru, preaiubiților, că o singură zi la Domnul este ca o mie de ani și o mie de ani ca o singură zi. 9 Domnul nu întârzie cu făgăduința, după cum socotesc unii că este întârziere: ci rabdă îndelung pentru voi, nevrând să piară vreunii, ci toți să vină la pocăință. 10 Dar ziua Domnului va veni ca un hoț și în ziua aceea cerurile vor trece cu mare vâjâit, iar stihiile aprinse vor fi desfăcute și pământul și lucrurile care sunt în el vor fi arse de tot.
Îndemn la sfințenie
11 Fiindcă toate acestea deci au să fie desfăcute, ce fel trebuie să fiți voi în purtări sfinte și în cucernicii, 12 așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, din pricina căreia cerurile fiind aprinse, vor fi desfăcute și stihiile se vor topi arzând. 13 Dar noi, potrivit făgăduinței lui, așteptăm ceruri noi și pământ nou în care locuiește dreptatea. 14 Pentru aceea, preaiubiților, fiindcă așteptați acestea, sârguiți‐vă ca să fiți aflați în pace, nepătați și fără vină înaintea lui 15 și socotiți că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, după cum v‐a scris și preaiubitul nostru frate Pavel, potrivit înțelepciunii date lui, 16 ca și în toate epistolele lui , când vorbește în ele despre acestea, în care unele sunt greu de înțeles, pe care cei neștiutori și neîntăriți le întortochează ca și pe celelalte scripturi, spre pieirea lor înșiși. 17 Voi deci, preaiubiților, fiindcă știți acestea mai dinainte, păziți‐vă ca nu cumva, lăsându‐vă duși de rătăcirea celor fărădelege, să cădeți din statornicia voastră. 18 Ci creșteți în harul și cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. A lui să fie slava și acum și în ziua veșniciei! Amin.
Făgăduinţa venirii Domnului şi sfârşitul istoriei
1 Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă am dorit ca, apelând la memoria voastră, să vă trezesc gândirea limpede 2 şi să vă amintesc cuvintele spuse mai dinainte de sfinţii profeţi şi porunca Domnului şi Mântuitorului dată prin apostolii voştri. 3 Să ştiţi, mai întâi, că în zilele din urmă vor veni batjocoritori care vor trăi după poftele lor 4 şi care vor zice în derâdere: „Unde e făgăduinţa venirii Lui? Pentru că, de când au adormit strămoşii, toate au rămas aşa cum erau la începutul Creaţiei!” 5 Ei uită însă, cu bună ştiinţă, că prin cuvântul lui Dumnezeu au fost făcute cerurile şi un pământ a fost întemeiat din apă şi prin apă, 6 şi că lumea de atunci a pierit tot prin apă, înghiţită de potop. 7 Iar cerurile şi pământul de acum sunt puse deoparte prin acelaşi cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a nimicirii celor netemători de Dumnezeu. 8 Dar nu uitaţi un lucru, preaiubiţilor: înaintea Domnului o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi. 9 Domnul nu întârzie să-şi ţină făgăduinţa, deşi unii cred că întârzie, ci are îndelungă răbdare spre binele vostru, nedorind ca cineva să piară, ci toţi să ajungă la pocăinţă. 10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ, când cerurile vor dispărea într-un vuiet puternic, stihiile arzând în foc se vor distruge şi pământul cu toate cele de pe el nu va mai fi. 11 Astfel, dacă toate acestea vor fi distruse ce fel de oameni trebuie să fiţi voi, cu viaţă sfântă şi cu evlavie, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerul se va mistui în foc şi stihiile, arzând, se vor topi! 13 Dar noi, după făgăduinţa lui, aşteptăm un cer nou şi un pământ nou, în care va locui dreptatea. 14 De aceea, preaiubiţilor, aşteptând aceste lucruri, străduiţi-vă să fiţi găsiţi de El în pace, fără pată şi fără vină. 15 Iar îndelunga răbdare a Domnului nostru consideraţi-o mântuire, după cum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel, potrivit cu înţelepciunea care i-a fost dată, 16 când vorbeşte despre acestea în toate epistolele lui. În ele sunt unele lucruri mai greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre propria lor pierzare.
Sfaturi finale; încheiere
17 Aşadar, preaiubiţilor, ştiind mai dinainte toate acestea, păziţi-vă, ca să nu fiţi târâţi şi voi în rătăcirea acestor nelegiuiţi şi să vă pierdeţi statornicia, 18 ci creşteţi în harul şi cunoştinţa Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. A lui să fie slava şi acum şi în ziua veşniciei! Amin.