Pogorârea Duhului Sfânt
1 Și pe când se împlinea ziua Cincizecimii, erau toți împreună la un loc. 2 Și s‐a făcut fără veste din cer un sunet ca de vâjâitul unui vânt tare și a umplut toată casa unde ședeau. 3 Și li s‐au arătat limbi ca de foc despărțite și s‐au așezat peste fiecare dintre ei. 4 Și toți s‐au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să rostească. 5 Și erau iudei care ședeau vremelnic în Ierusalim, bărbați evlavioși din orice neam al celor ce sunt sub cer. 6 Și după ce s‐a făcut acest sunet, mulțimea s‐a strâns și s‐a tulburat pentru că fiecare îi auzea vorbind în graiul său însuși. 7 Și toți erau uimiți și se minunau zicând: Iată, oare nu sunt toți aceștia care vorbesc Galileeni? 8 Și cum auzim noi fiecare în graiul nostru în care am fost născuți, 9 Parți și Mezi și Elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și Capadocia, în Pont și Asia, 10 în Frigia și Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei și lângă Cirene și romanii care se află aici vremelnic, iudei și prozeliți, 11 Cretani și Arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile mari ale lui Dumnezeu? 12 Și toți erau uimiți și nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta? 13 Iar alții, bătându‐și joc, ziceau: Sunt plini de must.
Cuvântarea lui Petru
14 Dar Petru stând cu cei unsprezece și‐a ridicat glasul și le‐a rostit: Bărbați iudei și toți care locuiți în Ierusalim, să vă fie cunoscut aceasta și luați în urechi cuvintele mele. 15 Căci aceștia nu sunt beți, cum socotiți voi, căci este numai al treilea ceas din zi. 16 Ci aceasta este ce s‐a zis prin prorocul Ioel: 17 Și va fi așa : în zilele din urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul meu peste orice carne și fiii voștri și fiicele voastre vor proroci și tinerii voștri vor vedea vedenii și bătrânii voștri vor visa vise; 18 și anume voi turna peste robii mei și peste roabele mele în zilele acelea din Duhul meu și vor proroci. 19 Și voi da minuni, în cer sus și semne pe pământ jos, sânge și foc și abur de fum. 20 Soarele se va preface în întuneric și luna în sânge mai înainte de a veni ziua Domnului, cea mare și strălucită. 21 Și va fi așa : oricine care va chema numele Domnului va fi mântuit.
Cuvântarea lui Petru
22 Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea: pe Isus din Nazaret, bărbat dovedit de la Dumnezeu pentru voi cu puteri și minuni și semne pe care le‐a făcut Dumnezeu prin el în mijlocul vostru, după cum voi înșivă știți, 23 pe acesta, dat vouă , după sfatul rânduit și cunoștința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi l‐ați pironit prin mâna celor fărădelege și l‐ați omorât, 24 pe care Dumnezeu l‐a înviat după ce a dezlegat durerile morții, pentru că nu era cu putință ca el să fie ținut de ea. 25 Căci David zice despre el: Priveam pe Domnul totdeauna înaintea feței mele; pentru că este la dreapta mea ca să nu fiu clătinat. 26 De aceea inima mi s‐a veselit și limba mi s‐a bucurat; chiar și carnea mea își va pune cortul pe încredere 27 pentru că nu vei lăsa sufletul meu în Hades, nici nu vei da pe Cuviosul tău să vadă putrezirea. 28 Mi‐ai făcut cunoscut căile vieții, mă vei umple de veselie cu fața ta. 29 Bărbați frați, îmi este îngăduit să vă spun pe față despre patriarhul David, că a murit și a fost înmormântat și mormântul lui este între noi până în ziua aceasta. 30 Fiind deci proroc și știind că Dumnezeu i‐a jurat cu jurământ că din rodul coapsei lui va pune unul pe scaunul lui de domnie, 31 văzând aceasta mai dinainte, a vorbit despre învierea lui Hristos, că nici n‐a fost lăsat în Hades, nici carnea lui n‐a văzut putrezire. 32 Dumnezeu a înviat pe acest Isus, pentru care noi toți suntem martori. 33 Deci fiind înălțat prin dreapta lui Dumnezeu, după ce a primit făgăduința Duhului Sfânt de la Tatăl, a turnat ceea ce vedeți și auziți. 34 Căci David nu s‐a suit în ceruri, ci el însuși zice: Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta mea, 35 până voi pune pe vrăjmașii tăi așternut al picioarelor tale. 36 Să știe deci neclintit toată casa lui Israel că Dumnezeu a făcut și Domn și Hristos pe acest Isus pe care voi l‐ați răstignit.
Cei dintâi creștini
37 Iar când au auzit ei aceasta , au fost străpunși prin inimă și au zis către Petru și ceilalți apostoli: Ce să facem, bărbați frați? 38 Și Petru le‐a zis: Pocăiți‐vă și fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre și veți primi darul Sfântului Duh. 39 Căci pentru voi este făgăduința și pentru copiii voștri și pentru toți cei în depărtare, pe câți îi va chema la sine Domnul Dumnezeul nostru. 40 Și prin mai multe alte cuvinte mărturisea și‐i îndemna zicând: Scăpați‐vă de acest neam sucit. 41 Deci cei ce au primit cuvântul lui au fost botezați; și în ziua aceea s‐au adăugat la ei ca la trei mii de suflete. 42 Și stăruiau în învățătura apostolilor și în părtășie, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 43 Și fiecărui suflet i s‐a făcut teamă; și multe minuni și semne se făceau prin apostoli în Ierusalim și era teamă mare peste toți. 44 Și toți credincioșii erau la un loc și aveau toate de obște. 45 Și vindeau averile lor și bunurile și le împărțeau la toți, după cum avea cineva trebuință. 46 Și stăruiau în fiecare zi într‐un gând în Templu; și frângând pâine acasă, își luau hrana cu bucurie și nevinovăție de inimă, 47 lăudând pe Dumnezeu și având har la tot poporul. Iar Domnul adăuga împreună în fiecare zi pe cei ce erau mântuiți.
Coborârea Duhului Sfânt peste credincioşi
1 Când a venit ziua Cincizecimii erau adunaţi toţi în acelaşi loc. 2 Şi deodată, din cer s-a auzit un vuiet ca un vânt care suflă năprasnic şi a umplut toată casa unde erau adunaţi. 3 Şi s-au văzut limbi ca de foc împărţindu-se peste ei şi s-au aşezat câte una peste fiecare dintre ei. 4 S-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în diferite limbi, aşa cum le dădea Duhul să rostească.
5 În Ierusalim se aflau localnici iudei şi bărbaţi evlavioşi din toate popoarele de sub cer. 6 Când s-a auzit vuietul acela mulţimea s-a strâns tulburată pentru că fiecare îi auzea vorbind chiar în limba lui 7 şi au rămas uimiţi şi se mirau zicând: „Iată, nu sunt, oare, galileeni, toţi aceştia care vorbesc? 8 Şi atunci, cum de îi auzim noi, fiecare, vorbind în limba în care ne-am născut? 9 Parţi şi mezi, elamiţi şi locuitori ai Mesopotamiei, ai Iudeii şi ai Capadociei, din Pont şi din Asia, 10 din Frigia şi din Pamfilia, din Egipt şi din părţile Libiei dinspre Cirene, romani în trecere, 11 iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu.” 12 Se mirau cu toţii, plini de uimire, şi spuneau unii către alţii „Ce poate să însemne asta?” 13 Alţii însă îi batjocoreau zicând: „Sunt plini de must!”
Petru vesteşte învierea lui Iisus
14 Atunci Petru, stând în picioare împreună cu cei unsprezece, le-a zis cu glas tare: „Iudei şi voi, locuitori ai Ierusalimului, să ştiţi toţi! Ascultaţi-mi cuvintele! 15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare, căci este numai ceasul al treilea, 16 ci aceasta este ceea ce s-a spus prin profetul Ioel:
17 Aşa va fi în zilele din urmă, spune Dumnezeu,voi turna din Duhul Meu peste toţi oamenii,iar fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţişi tinerii voştri vor avea viziuni ,iar bătrânii voştri vor visa visuri.18 Chiar şi peste robii şi roabele Melevoi turna din Duhul Meu în zilele aceleaşi ei vor profeţi.19 Voi face minuni sus, în cer,şi semne jos, pe pământ,sânge şi foc şi un vârtej de fum.20 Soarele se va preface în întuneric,iar luna în sângeînainte să vină ziua Domnului, cea mare şi slăvită.21 Şi oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.22 Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin lucrări pline de putere, minuni şi semne pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, 23 pe El, cel dat vouă potrivit planului dinainte rânduit şi preştiinţei lui Dumnezeu, l-aţi omorât prin mâinile celor nelegiuiţi, pironindu-l pe cruce; 24 însă Dumnezeu, l-a înviat dezlegând legăturile morţii, întrucât nu era cu putinţă să fie ţinut sub puterea ei. 25 Despre El zice David:
Îl văd mereu pe Domnul înaintea mea,căci El stă la dreapta mea, ca să nu mă clatin.26 De aceea mi s-a bucurat inima şi mi s-a înveselit limbaşi chiar şi trupul meu va aştepta cu nădejde,27 fiindcă nu vei părăsi sufletul meu în sălaşul celor morţi, nici nu-l vei lăsa pe Sfântul Tău să vadă putrezirea.28 Mi-ai făcut cunoscute cărările vieţiişi mă vei umple de bucurie cu faţa Ta.29 Fraţilor, îngăduiţi-mi să spun cu îndrăzneală că patriarhul David a murit şi a fost îngropat, iar mormântul lui este aici, la noi, până în zilele noastre. 30 Dar David, fiind profet şi ştiind că Dumnezeu i-a jurat cu legământ că pe tronul lui va pune unul din urmaşii săi, 31 a văzut mai dinainte învierea lui Hristos şi despre ea a vorbit el când a zis că
nu a fost părăsit în sălaşul celor morţişi nici trupul Său nu va vedea putrezirea.32 Pe acest Iisus l-a înviat Dumnezeu şi noi toţi suntem martorii Lui. 33 Aşadar, după ce a fost înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl Duhul Sfânt care fusese făgăduit, pe acesta El l-a revărsat după cum vedeţi şi auziţi. 34 Căci nu David s-a înălţat la ceruri, când zice:
Domnul a zis Domnului meu,Şezi la dreapta Mea35 până îi voi pune pe vrăjmaşii Tăiaşternut sub picioarele Tale.36 Să ştie, aşadar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu l-a făcut Domn şi Hristos pe acest Iisus pe care voi l-aţi răstignit.”
37 Ascultându-l, inima le-a fost adânc mişcată şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” 38 Petru le-a răspuns: „Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Iisus Hristos spre iertarea păcatelor şi veţi primi darul Duhului Sfânt. 39 Făgăduinţa aceasta este pentru voi şi pentru copiii voştri şi pentru toţi cei de departe, pentru toţi cei pe care îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” 40 Şi le mărturisea şi îi îndemna cu multe alte cuvinte, spunându-le: „Salvaţi-vă din mijlocul acestor oameni vicleni!” 41 Aşadar, cei ce au primit cuvântul Lui au fost botezaţi şi s-au adăugat în ziua aceea aproape trei mii de suflete.
Viaţa primilor creştini
42 Şi stăruiau în învăţătura apostolilor, în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciune.
43 Toţi erau cuprinşi de teamă pentru că prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. 44 Şi toţi cei care crezuseră erau împreună şi aveau totul în comun, 45 îşi vindeau bunurile şi averile şi împărţeau tot după nevoia fiecăruia. 46 În fiecare zi stăruiau într-un cuget în Templu şi, frângând pâinea acasă, luau masa cu bucurie şi cu inimă curată, 47 lăudându-l pe Dumnezeu şi fiind bine văzuţi de tot poporul. Iar Domnul sporea zi de zi numărul celor mântuiţi.