Pavel înaintea lui Agripa
1 Și Agripa a zis lui Pavel: Îți este îngăduit să vorbești pentru tine însuți. Atunci Pavel a întins mâna și se apăra: 2 În privința tuturor acelora de care sunt învinuit de iudei, împărate Agripa, mă socot pe mine însumi fericit că am să mă apăr astăzi înaintea ta. 3 Mai ales că tu ești cunoscător al tuturor obiceiulrilor și neînțelegerilor dintre iudei; de aceea te rog să mă asculți cu bunăvoință. 4 Deci viețuirea mea în tinerețe, care a fost de la început în neamul meu și în Ierusalim, o știu toți iudeii. 5 Pentru că ei mă cunosc de la început, dacă voiesc să mărturisească; căci eu am viețuit ca fariseu, potrivit cu cea mai strașnică sectă a credinței noastre. 6 Și acum stau aici să fiu judecat pentru nădejdea în făgăduința făcută de Dumnezeu către părinții noștri, 7 la care făgăduință nădăjduiesc să ajungă cele douăsprezece seminții ale noastre, slujind lui Dumnezeu cu stăruință noapte și zi. Și pentru această nădejde sunt învinuit de iudei, împărate! 8 Pentru ce se judecă de necrezut la voi că Dumnezeu scoală morții? 9 Deci eu m‐am gândit în mine însumi că trebuie să lucrez mult împotrivă față de numele lui Isus din Nazaret, 10 ceea ce am și făcut în Ierusalim și am încuiat în temnițe pe mulți dintre sfinți, după ce am luat împuternicirea de la mai marii preoților. Și când erau omorâți, mi‐am dat votul împotriva lor, 11 și pedepsindu‐i de multe ori prin toate sinagogile îi sileam să hulească și înfuriindu‐mă peste măsură împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile de afară. 12 În acestea pe când mă duceam la Damasc cu împuternicire și cu drept de lucrare de la mai marii preoților, 13 în miezul zilei, împărate, am văzut pe cale o lumină din cer, întrecând strălucirea soarelui, strălucind împrejurul meu și al celor ce călătoreau cu mine. 14 Și când am căzut noi toți jos la pământ, eu am auzit un glas zicând către mine în graiul evreiesc: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești? Greu îți este să dai cu piciorul împotriva țepușilor. 15 Și eu am zis: Cine ești, Doamne? Iar Domnul a zis: Eu sunt Isus, pe care tu‐l prigonești. 16 Dar scoală‐te și stai pe picioarele tale; căci pentru aceasta m‐am arătat ție, ca să fii rânduit slujitor și martor atât al celor ce ai văzut cât și al celor pentru care mă voi arăta ție, 17 scăpându‐te din acest popor și dintre Neamuri, la care te trimit, 18 ca să le deschizi ochii să se întoarcă de la întuneric la lumină și de la stăpânirea Satanei la Dumnezeu, ca să ia prin credința în mine iertarea păcatelor și un sorț între cei sfințiți. 19 De aceea, împărate Agripa, n‐am fost neascultător vedeniei cerești, 20 ci am vestit mai întâi atât celor din Damasc și celor din Ierusalim și în toată țara Iudeei cât și Neamurilor ca să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, făcând lucruri vrednice de pocăință. 21 Pentru aceasta iudeii m‐au apucat în Templu și încercau să mă omoare. 22 Deci având parte de ajutorul care este de la Dumnezeu, stau până în această zi, mărturisind și la mic și la mare, nezicând nimic decât cele ce au vorbit prorocii și Moise că au să fie; 23 că Hristosul are să fie supus la pătimire și că el cel dintâi din învierea morților are să vestească lumină atât poporului cât și Neamurilor. 24 Și pe când rostea acestea apărându‐se, Festus zice cu glas mare: Ești nebun, Pavele; știința ta multă te dă în nebunie. 25 Dar Pavel zice: Nu sunt nebun, prea alesule Festus, ci rostesc vorbe de adevăr și cuminție. 26 Căci împăratul știe de acestea către care și vorbesc cu îndrăzneală: pentru că sunt încredințat că niciuna din acestea nu este ascunsă de el, fiindcă aceasta nu s‐a petrecut într‐un colț. 27 Împărate Agripa, crezi tu în proroci? Știu că crezi! 28 Și Agripa a zis către Pavel: Cu puțin mă îndupleci ca să mă fac creștin. 29 Iar Pavel a zis : M‐aș ruga lui Dumnezeu, ca fie cu puțin, fie cu mult, nu numai tu, ci și toți care mă ascultă astăzi să fiți astfel cum sunt și eu, afară de aceste legături.
Nevinovăția lui Pavel recunoscută
30 Și împăratul s‐a sculat și dregătorul și Berenice și cei ce ședeau cu ei. 31 Și după ce s‐au dat la o parte, vorbeau unii cu alții zicând: omul acesta nu făptuiește nimic vrednic de moarte sau de legături. 32 Și Agripa a zis lui Festus: Omului acestuia putea să i se dea drumul, dacă n‐ar fi cerut să fie judecat de Cezarul.
Pavel înaintea regelui Agripa: apelul la Cezar
1 Agripa i-a spus lui Pavel: „Poţi să-ţi prezinţi apărarea!” Atunci Pavel a întins braţul şi a început să vorbească: 2 „Rege Agripa, mă socotesc fericit că pot să mă apăr astăzi înaintea ta cu privire la toate acuzaţiile iudeilor, 3 pentru că tu le cunoşti foarte bine toate obiceiurile şi certurile. De aceea, te rog, fii îngăduitor şi ascultă-mă! 4 Viaţa mea, încă din primele zile ale tinereţii mele, în neamul meu şi în Ierusalim, este cunoscută de toţi iudeii. 5 Ei mă ştiu de multă vreme, dacă vor să dea mărturie, căci am trăit ca fariseu în cea mai strictă grupare a religiei noastre. 6 Şi acum stau aici să fiu judecat pentru nădejdea făgăduinţei făcute de Dumnezeu părinţilor noştri, 7 pentru care cele douăsprezece seminţii ale noastre slujesc fără încetare, zi şi noapte, nădăjduind să ajungă la ea. Pentru această nădejde sunt eu acuzat de iudei, o, rege Agripa! 8 De ce vă gândiţi că e de necrezut ca Dumnezeu să învie morţii? 9 Şi eu, e adevărat, credeam că trebuie să fac multe împotriva Numelui lui Iisus din Nazaret 10 şi chiar am făcut în Ierusalim, când i-am închis în temniţă pe mulţi dintre sfinţi cu puterea primită de la marii preoţi, când mi-am dat şi eu încuviinţarea să fie ucişi. 11 I-am pedepsit adesea în toate sinagogile, îi sileam să blesteme şi, tot mai aprins de furie, îi urmăream până şi în cetăţile din afara ţării.
12 Aşa am ajuns să călătoresc chiar şi la Damasc cu putere şi scrisori de la marii preoţi, când, 13 la amiază, am văzut pe drum o lumină din cer mai strălucitoare decât a soarelui, o, rege, care a luminat împrejurul meu şi împrejurul tovarăşilor mei de drum. 14 Am căzut cu toţii la pământ iar eu am auzit un glas care îmi zicea în limba ebraică: Saule, Saule, pentru ce mă persecuţi? E greu, nu-i aşa, să loveşti cu piciorul în vârful unei ţepuşe! 15 Eu i-am răspuns: Cine eşti tu, Doamne? iar el mi-a zis: Eu sunt Iisus, pe care tu îl prigoneşti. 16 Dar, scoală-te şi stai în picioare; m-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor al meu aşa cum m-ai văzut acum şi cum mă vei mai vedea. 17 Te voi alege din mijlocul poporului tău şi te voi scăpa de neamurile la care te trimit 18 ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi prin credinţa în Mine.
19 Ca urmare, rege Agripa, nu am vrut să nu ascult de viziunea cerească, 20 ci le-am vestit să se pocăiască, să se întoarcă la Dumnezeu şi să facă fapte vrednice de pocăinţă, mai întâi celor din Damasc, apoi celor din Ierusalim şi celor din toată ţara Iudeii, ca şi neamurilor. 21 Din cauza aceasta iudeii m-au prins pe când eram în Templu şi au încercat să mă ucidă. 22 Dar, fiind ajutat de Dumnezeu până în ziua aceasta, am ajuns să stau ca martor înaintea celor mici şi a celor mari, fără să spun nimic altceva decât că ceea ce au spus profeţii şi Moise, se va împlini: 23 Hristosul avea să pătimească şi să învie cel dintâi dintre cei morţi şi să vestească lumină poporului şi neamurilor!”
24 Pe când Pavel se apăra astfel, Festus i-a zis cu glas puternic: „Pavel, ţi-ai ieşit din minţi! Învăţătura ta multă te duce la nebunie!” 25 Iar Pavel i-a spus: „Nu mi-am ieşit din minţi, preaputernice Festus, ci rostesc cuvinte adevărate şi cumpătate. 26 De fapt, regele cunoaşte lucrurile acestea şi de aceea am vorbit cu îndrăzneală înaintea lui, fiind convins că nimic nu îi este străin, pentru că nimic din toate acestea nu s-a întâmplat într-un colţ uitat de lume! 27 Crezi tu în profeţi, rege Agripa? Ştiu sigur că da!” 28 Iar Agripa i-a răspuns: „Încă puţin şi mă vei convinge să devin şi creştin!” 29 Iar Pavel i-a zis: „Puţin sau mult, oricum ar fi, eu mă rog lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fie aşa ca mine, dar fără lanţurile acestea!”
30 Atunci regele s-a ridicat, iar cu el şi guvernatorul. Tot aşa, Berenice şi toţi cei ce fuseseră aşezaţi împreună cu ei. 31 Pe când se îndepărtau, au început să discute unii cu alţii şi ziceau: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanţuri.” 32 Agripa i-a spus lui Festus: „I s-ar fi putut da drumul omului acestuia, dacă nu făcea apel la Cezar.”