Unirea credinței
1 Vă îndemn deci eu , cel întemnițat în Domnul, ca să umblați într‐un chip vrednic de chemarea cu care ați fost chemați, 2 cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu‐vă unii pe alții în iubire, 3 sârguindu‐vă să păstrați unirea Duhului în legătura păcii. 4 Este un singur trup și un singur Duh, după cum ați și fost chemați pentru o singură nădejde a chemării voastre; 5 un singur Domn, o singură credință, un singur botez ; 6 un singur Dumnezeu și Tată al tuturor , care este peste toți și prin toți și în toți. 7 Iar fiecăruia dintre noi i s‐a dat harul după măsura darului lui Hristos. 8 De aceea zice: Suindu‐se la înălțime a adus roabă robimea și a dat daruri oamenilor. 9 (Iar acest: „S‐a suit”, ce este decât că s‐a și pogorât în părțile mai de jos ale pământului? 10 Cel ce s‐a pogorât este același care s‐a suit mai presus de toate cerurile ca să umple toate). 11 Și el însuși a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști , pe alții păstori și învățători , 12 spre desăvârșirea sfinților, pentru lucrul de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13 până când toți vom ajunge la unirea credinței și a cunoștinței depline a Fiului lui Dumnezeu, la un bărbat desăvârșit , la măsura de vârstă a plinătății lui Hristos, 14 ca să nu mai fim prunci , bătuți de valuri și duși încoace și încolo de orice vânt al învățăturii, prin înșelăciunea oamenilor, prin viclenia lor, în uneltirea rătăcirii; 15 ci, spunând adevărul în iubire, să creștem în toate până la el , care este capul, Hristos, 16 din care tot trupul bine împreunat și bine închegat împreună prin fiecare încheietură de provizie, face potrivit lucrării fiecărei părți, în măsura sa, creșterea trupului spre zidirea sa însuși în iubire.
Sfințenia creștină
17 Zic deci aceasta și mărturisesc în Domnul ca să nu mai umblați cum umblă Neamurile în deșertăciunea minții lor, 18 fiind întunecați în gândul lor, înstrăinați de viața lui Dumnezeu, prin neștiința care este în ei, prin învârtoșarea inimii lor, 19 ca unii care fiind lipsiți de simțire s‐au dat pe ei înșiși destrăbălării, ca să lucreze orice necurățenie. 20 Dar voi n‐ați învățat astfel pe Hristos, 21 dacă într‐adevăr l‐ați auzit și ați fost învățați în el, după cum este adevărul în Isus: 22 că ați lepădat în ce privește purtarea vieții de mai înainte pe omul cel vechi, care este supus putrezirii potrivit poftelor înșelăciunii, 23 și sunteți înoiți în duhul minții voastre, 24 și v‐ați îmbrăcat în omul cel nou, care este zidit după Dumnezeu în dreptatea și sfințenia adevărului. 25 De aceea, fiindcă ați lepădat minciuna, vorbiți adevărul fiecare cu aproapele său, pentru că suntem mădulare unii ai altora. 26 Mâniați‐vă și nu păcătuiți; să n‐apună soarele peste întărâtarea voastră, 27 nici nu dați loc diavolului. 28 Cel ce fura să nu mai fure: ci mai degrabă să muncească lucrând cu chiar mâinile sale ce este bine, ca să aibă să dea celui ce are trebuință. 29 Nici un cuvânt stricat să nu iasă din gura voastră, ci dacă este vreunul bun, pentru zidire, după trebuință, ca să dea har celor ce‐l aud. 30 Și nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. 31 Orice amărăciune și aprindere și mânie și strigare și defăimare să fie înlăturată de la voi împreună cu orice răutate. 32 Și fiți buni unii către alții, îndurători, iertători unii altora după cum și Dumnezeu v‐a iertat în Hristos.
Unitatea trupului Bisericii
1 Aşadar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, vă îndemn să vă purtaţi vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, 2 cu toată smerenia, blândeţea şi îndelungă răbdarea. Îngăduiţi-vă unii pe alţii cu dragoste 3 şi străduiţi-vă să păstraţi unitatea Duhului prin legătura păcii. 4 Este un singur trup şi un singur Duh, aşa cum una este nădejdea la care aţi fost chemaţi; 5 un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez, 6 un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toţi, prin toţi şi în toţi.
7 Însă fiecăruia dintre noi i-a fost dăruit harul după măsura darului lui Hristos. 8 De aceea spune:
Urcând pe înălţime a luat robi
şi a dat daruri oamenilor.
9 Dar ce altceva înseamnă a urcat dacă nu şi că a coborât în părţile cele mai de jos ale pământului? 10 Cel ce a coborât este şi Cel ce a urcat mai presus de toate cerurile, ca să umple totul. 11 Şi El i-a dat pe unii să fie apostoli, pe alţii profeţi, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători, 12 ca să îi pregătească pe sfinţi pentru lucrarea slujirii, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13 până când vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de om desăvârşit, la măsura staturii depline a lui Hristos. 14 El a făcut aceasta ca noi să nu mai fim copii, clătinaţi de valuri şi purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii prin viclenia oamenilor, prin îndemânarea lor de a aduce rătăcirea, 15 ci, dimpotrivă, spunând adevărul cu dragoste, să creştem în toate privinţele în El, cel care este capul, Hristos. 16 Din El, întregul trup, bine alcătuit şi legat prin încheieturile prin care este susţinut, creşte şi se zideşte în dragoste, făcându-şi fiecare în parte lucrarea.
Omul cel vechi şi omul cel nou
17 Prin urmare, vă spun şi mărturisesc în Domnul: nu mai trăiţi aşa cum trăiesc neamurile în deşertăciunea minţii lor. 18 Ele au mintea întunecată şi sunt înstrăinate de viaţa lui Dumnezeu, din cauza lipsei lor de cunoaştere, prin împietrirea inimii lor. 19 Ei au pierdut orice urmă de simţire şi săvârşesc cu lăcomie ceea ce este imoral şi pervers. 20 Însă nu aşa L-aţi cunoscut voi pe Hristos, 21 dacă, într-adevăr, L-aţi auzit şi aţi învăţat despre El, conform adevărului în Iisus. 22 Voi aţi fost învăţaţi ca, în privinţa purtării voastre din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică din cauza poftelor amăgitoare. 23 Aţi fost învăţaţi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre 24 şi să vă îmbrăcaţi cu omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia adevărului.
Principii pentru viaţa cea nouă
25 De aceea, părăsind minciuna, fiecare să spună aproapelui său adevărul, fiindcă facem parte din acelaşi trup. 26 Mâniaţi-vă, dar nu păcătuiţi! Să nu apună soarele peste mânia voastră 27 şi să nu-i daţi prilej diavolului. 28 Hoţul să nu mai fure, ci, dimpotrivă, să se ostenească lucrând cu mâinile lui ceea ce este bine, ca să dea celui ce are nevoie. 29 Nici un cuvânt rău să nu vă iasă din gură, ci doar cuvinte bune, ziditoare, după cum e nevoie, care dau har celor ce ascultă. 30 Nu Îl întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, în care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. 31 Îndepărtaţi orice amărăciune, furie, mânie, răstire şi insultă, şi orice fel de răutate. 32 Fiţi plini de bunătate şi blândeţe unul faţă de altul, iertându-vă unul pe altul, după cum şi Dumnezeu v-a iertat în Hristos.