El a vestit o mare mântuire
1 De aceea trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne strecurăm pe lângă ele. 2 Căci dacă cuvântul vorbit prin îngeri a fost neclintit și orice abatere și neascultare a luat dreaptă răsplătire, 3 cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la o astfel de mare mântuire, care luându‐și începutul prin aceea că a fost vorbită de Domnul, a fost întărită față de noi de cei ce au auzit, 4 Dumnezeu de asemenea dând mărturie împreună cu ei prin semne și minuni și felurite puteri și prin împărțirile Duhului Sfânt după voia lui.
Dumnezeu i‐a supus totul
5 Căci nu îngerilor a supus el pământul locuit care are să vină și despre care vorbim. 6 Dar cineva a mărturisit undeva zicând: Ce este omul ca să‐ți aduci aminte de el? Sau fiul omului că te uiți cu luare aminte spre el? 7 L‐ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri, l‐ai încununat cu slavă și cinste și l‐ai pus peste lucrurile mâinilor tale. 8 Ai supus toate sub picioarele lui. Căci prin aceea că i‐a supus toate, n‐a lăsat nimic nesupus lui; acum însă nu vedem încă toate supuse lui. 9 Dar vedem pe Isus , care a fost făcut puțin mai prejos de îngeri, încununat cu slavă și cinste pentru patima morții, pentru ca prin harul lui Dumnezeu să guste moarte pentru fiecare. 10 Căci aceluia pentru care sunt toate și prin care sunt toate, fiindcă duce pe mulți fii la slavă, i se cuvenea să desăvârșească prin patimi pe începătorul mântuirii lor. 11 Căci și cel ce sfințește și cei ce sunt sfințiți, toți sunt dintr‐unul; din care pricină nu se rușinează să‐i numească frați, 12 zicând: Voi vesti numele tău fraților mei, în mijlocul adunării îți voi cânta laudă. 13 Și iarăși: Eu îmi voi pune încrederea în el. Și iarăși: Iată‐mă , eu și copiii pe care mi i‐a dat Dumnezeu. 14 Deci, fiindcă copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și el în chip asemănător a luat parte la ele, ca prin moarte să desființeze pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul, 15 și să izbăvească pe toți cei ce de frica morții erau ținuți toată viața în robie. 16 Căci negreșit nu de îngeri se îngrijește el, ci de sămânța lui Avraam se îngrijește. 17 De aceea trebuia ca în toate să fie făcut asemenea fraților, ca să fie un mare preot milos și credincios în cele către Dumnezeu, spre a ispăși păcatele poporului. 18 Căci în ceea ce a suferit, fiind el însuși ispitit, poate să ajute celor ce sunt ispitiți.
Iisus este mântuitorul lumii
1 De aceea, noi trebuie să fim cu şi mai mare luare aminte faţă de cele auzite, ca nu cumva să ne îndepărtăm. 2 Căci, după cum cuvântul rostit prin îngeri a fost întărit, aşa încât toate încălcările sau neascultările şi-au primit răsplată dreaptă, 3 cum vom scăpa noi, dacă nu ne pasă de o asemenea mântuire ca cea pe care am primit-o, vestită de Domnul la început şi întărită, apoi, de cei ce L-au auzit, 4 adeverită şi de Dumnezeu prin semne, minuni şi puteri felurite şi prin darurile Duhului Sfânt împărţite după voia Sa? 5 Căci nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare despre care vorbim. 6 Cineva dădea mărturie, într-un loc:
Ce este omul să-Ţi aminteşti de el,
ce este fiul omului ca să ţii seama de el?
7 l-ai pus pentru puţin timp mai prejos de îngeri,
l-ai încununat cu slavă şi cinste,
8 toate le-ai pus sub picioarele lui.
Iar atunci când i-a supus toate, nu a lăsat nimic deoparte, nesupus. Dar până astăzi, încă nu vedem că toate îi sunt supuse! 9 Totuşi, pe Iisus, cel care a fost mai prejos decât îngerii pentru puţină vreme, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, pentru că a suferit moartea, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toţi.
10 Se cuvenea, aşadar, ca El, cel prin care şi pentru care sunt toate, conducătorul mântuirii lor, cel ce duce mulţi fii la slavă, să fie desăvârşit prin suferinţă. 11 Fiindcă cel care sfinţeşte şi cei care sunt sfinţiţi sunt toţi dintr-unul. Din această pricină, El nu se ruşinează să-i numească fraţi 12 şi spune:
Voi vesti Numele Tău fraţilor mei,
în mijlocul adunării îţi voi cânta laudă.
13 Şi, mai departe:
Eu voi fi plin de încredere în El,
iar în alt loc:
Iată-mă, Eu şi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.
14 De aceea, aşa cum toţi copiii primesc trup şi sânge, la fel a primit şi El, ca prin moarte să-l nimicească pe cel ce are puterea morţii, pe Diavol. 15 Astfel, Iisus i-a eliberat pe toţi cei ce, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. 16 Căci este limpede că El nu a luat asupra Sa firea îngerilor, ci pe cea a lui Avraam. 17 De aceea, a trebuit ca El să se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să fie un mare preot îndurător şi credincios înaintea lui Dumnezeu, pentru ispăşirea păcatelor poporului. 18 Şi, astfel, El îi poate ajuta pe cei ispitiţi, prin faptul că El Însuşi a fost ispitit.