Isus este mai mare decât Moise
1 De aceea, frați sfinți, părtași ai chemării cerești, îndreptați‐vă luarea aminte la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, 2 care este credincios celui ce l‐a rânduit cum a fost și Moise în toată casa Lui. 3 Căci el a fost învrednicit de o slavă cu atât mai mare decât Moise, cu cât cel ce a zidit casa are mai multă cinste decât casa. 4 Căci orice casă este zidită de cineva, dar cel ce a zidit toate este Dumnezeu. 5 Și într‐adevăr, Moise a fost credincios în toată casa Lui ca slugă , ca mărturie a celor ce aveau să fie vorbite mai târziu. 6 Hristos însă este ca Fiu peste casa lui însuși, a cărui casă suntem noi, dacă vom ține tare până la sfârșit îndrăzneala și pricina de laudă a nădejdii.
Să nu ne împietrim inima
7 De aceea, după cum zice Duhul Sfânt: Astăzi , dacă veți auzi glasul lui, 8 nu vă învârtoșați inimile, ca în întărâtare, în ziua ispitirii în pustie, 9 unde părinții voștri m‐au ispitit prin încercare și au văzut lucrările mele patruzeci de ani. 10 De aceea m‐am mâniat pe neamul acesta și am zis: Ei totdeauna se rătăcesc cu inima și n‐au cunoscut căile mele! 11 Cum am jurat în mânia mea: De vor intra ei în odihna mea! 12 Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în cineva dintre voi o inimă rea de necredință ca să se depărteze de la Dumnezeul cel viu. 13 Ci îndemnați‐vă unii pe alții, în fiecare zi pâna se zice încă: „Astăzi!” ca să nu fie învârtoșat cineva dintre voi prin înșelăciunea păcatului. 14 Căci ne‐am făcut părtași lui Hristos, numai dacă vom ține tare până la sfârșit începutul încrederii. 15 Întrucât se zice: Astăzi dacă veți auzi glasul lui, nu vă învârtoșați inimile ca în întărâtare. 16 Căci cine sunt cei ce au întărâtat după ce au auzit? Ci oare nu toți cei ce ieșiseră din Egipt prin Moise? 17 Și pe cine s‐a mâniat el patruzeci de ani? Oare nu pe cei ce păcătuiseră, ale căror ciolane au căzut în pustie? 18 Și cărora s‐a jurat el că n‐au să intre în odihna lui, dacă nu celor ce n‐au ascultat? 19 Și vedem că n‐au putut să intre din pricina necredinței.
Iisus este mai presus de Moise
1 De aceea, fraţi sfinţi, părtaşi la chemarea cerească, gândiţi-vă cu luare aminte la Iisus, apostolul şi marele preot al mărturisirii noastre, 2 care I-a fost credincios lui Dumnezeu, cel ce L-a făcut apostol şi mare preot, aşa cum şi Moise a fost credincios în toată casa lui. 3 El a fost vrednic de o slavă mai mare decât slava lui Moise, după cum cel care a zidit o casă primeşte o cinste mai mare decât casa însăşi. 4 Căci orice casă are un ziditor, iar cel ce le zideşte pe toate este Dumnezeu. 5 Moise, în ceea ce-l priveşte, a fost credincios în toată casa lui Dumnezeu, dar numai ca slujitor, ca o mărturie pentru cele ce urmau să fie spuse mai târziu. 6 Hristos însă a fost slujitor peste casa Lui – ca Fiu, iar casa aceasta suntem noi, dacă ne păstrăm îndrăzneala şi nădejdea cu care ne lăudăm.
Îndemn la pocăinţă şi credincioşie
7 De aceea, aşa cum spune Duhul Sfânt:
Astăzi dacă auziţi glasul Lui,
8 nu vă împietriţi inimile, ca în ceasul răzvrătirii,
ca în ziua ispitirii din pustiu,
9 când părinţii voştri m-au ispitit,
când m-au pus la încercare
şi au văzut lucrările Mele
10 vreme de patruzeci de ani.
De aceea, m-am mâniat pe neamul acesta
şi am zis: „Mereu îşi rătăcesc inimile,
n-au cunoscut căile Mele!”
11 Aşa cum am jurat în mânia Mea:
„Nu vor intra în odihna Mea!”
12 Aveţi grijă, fraţilor, să nu fie nimeni între voi cu inimă vicleană şi necredincioasă, care să vă îndepărteze de Dumnezeul cel Viu, 13 ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, cât încă se mai spune „astăzi”, ca nimeni dintre voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului; 14 căci noi suntem părtaşi cu Hristos, dacă ne păstrăm nezdruncinată până la sfârşit încrederea de la început, 15 după cum se zice:
Astăzi dacă auziţi glasul Lui
nu vă împietriţi inimile ca atunci, la răzvrătire!
16 Şi cine au fost cei care au auzit şi totuşi s-au răzvrătit? Nu au fost ei toţi cei care au ieşit din Egipt conduşi de Moise? 17 Şi pe cine s-a mâniat El timp de patruzeci de ani, nu pe ei, care au păcătuit şi ale căror trupuri au căzut moarte în pustiu? 18 Şi cui s-a jurat El că nu vor intra în odihna Lui? Nu lor, celor care nu-L ascultaseră? 19 Vedem că n-au putut intra din cauza necredinţei lor.