Învierea lui Isus Hristos
1 Iar în ziua întâi a săptămânii, Maria Magdalena de dimineață, pe când era încă întuneric, vine la mormânt și vede piatra ridicată de pe mormânt. 2 Aleargă deci și vine la Simon Petru și la celălalt ucenic pe care‐l iubea Isus și le zice: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l‐au pus. 3 Petru și celălalt ucenic au ieșit deci și veneau spre mormânt. 4 Și alergau amândoi împreună; și celălalt ucenic a alergat mai repede înaintea lui Petru și a venit cel dintâi la mormânt. 5 Și plecându‐se, vede fâșiile de pânză jos; totuși n‐a intrat înăuntru. 6 Deci vine Simon Petru urmându‐l și a intrat în mormânt. Și privește fâșiile de pânză jos. 7 Și ștergarul care era pe capul lui nu era jos cu fâșiile de pânză, ci la o parte înfășurat într‐un loc. 8 Atunci deci a intrat și celălalt ucenic, care a venit cel întâi la mormânt, și a văzut și a crezut. 9 Căci încă nu știau scriptura că el trebuie să învie dintre cei morți. 10 Ucenicii au plecat deci iarăși la ei acasă. 11 Dar Maria stătea afară la mormânt plângând. Și pe când plângea, s‐a plecat să se uite în mormânt 12 și zărește doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și altul la picioare, unde era pus trupul lui Isus. 13 Și ei îi zic: Femeie, de ce plângi? Ea le zice: Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde l‐au pus. 14 Când a zis aceasta, s‐a întors înapoi și zărește pe Isus stând și nu știa că este Isus. 15 Isus îi zice: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea, părându‐i‐se că este grădinarul, îi zice: Domnule, dacă l‐ai dus în altă parte, spune‐mi unde l‐ai pus și eu îl voi ridica. 16 Isus îi zice: Mario. Ea se întoarce și‐i zice în evreiește: Rabuni (adică Învățătorule)! 17 Isus îi zice: Nu mă atinge, căci încă nu m‐am suit la Tatăl meu: dar du‐te la frații mei și spune‐le: Mă sui la Tatăl meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru. 18 Maria Magdalena vine și vestește ucenicilor că a văzut pe Domnul și i‐a zis acestea.
Isus se arată ucenicilor
19 Fiind deci seară în ziua aceea, în ziua întâi a săptămânii și când erau încuiate ușile unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Isus a venit și a stat în mijloc și le zice: Pace vouă. 20 Și când a zis aceasta, le‐a arătat mâinile și coasta. Ucenicii s‐au bucurat deci când au văzut pe Domnul. 21 Isus le‐a zis deci iarăși: Pace vouă; cum m‐a trimis pe mine Tatăl vă trimit și eu pe voi. 22 Și când a zis aceasta, a suflat asupra lor și le zice: Luați Duh Sfânt. 23 Ale căror păcate le iertați, iertate le sunt; ale căror le țineți, ținute sunt.
Isus se arată și lui Toma
24 Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, numit Geamăn, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalți ucenici îi ziceau deci: Am văzut pe Domnul. Dar el le‐a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și nu voi pune degetul meu în locul cuielor și nu voi pune mâna mea în coasta lui, nu voi crede. 26 Și după opt zile iarăși erau înăuntru ucenicii lui și Toma cu ei. Vine Isus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă. 27 Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău aici și vezi mâinile mele și adu mâna ta și pune‐o în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios. 28 Toma a răspuns și i‐a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! 29 Isus îi zice: Pentru că m‐ai văzut ai crezut; fericiți cei ce n‐au văzut și totuși au crezut. 30 Și Isus deci a făcut multe alte semne înaintea ucenicilor săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Iar acestea sunt scrise ca să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viață în numele lui.
Învierea lui Iisus
1 În prima zi după sâmbătă Maria Magdalena a mers în zori, când era încă întuneric, şi a văzut piatra luată de pe mormânt. 2 A alergat deci şi s-a dus la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care îl iubea Iisus, şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus.” 3 Petru a ieşit cu celălalt ucenic şi s-au dus la mormânt. 4 Alergau amândoi, dar celălalt ucenic a alergat înainte, mai repede decât Petru, şi a ajuns cel dintâi la mormânt. 5 Şi când s-a aplecat a văzut giulgiurile pe jos, dar nu a intrat. 6 În urma lui a sosit şi Simon Petru şi a intrat în mormânt şi s-a uitat la giulgiurile puse jos. 7 Linţoliul care fusese pe capul lui Iisus nu era pus împreună cu giulgiurile, ci deoparte, înfăşurat într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt. Şi a văzut şi a crezut. 9 Pentru că nu ştiau încă Scriptura, că El trebuia să învie din morţi. 10 Ucenicii au plecat apoi acasă.
Iisus se arată Mariei Magdalena şi ucenicilor
11 Iar Maria stătea afară lângă mormânt şi plângea. Şi, pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt. 12 Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe, aşezaţi unul la cap şi celălalt la picioare, unde fusese aşezat trupul lui Iisus. 13 Ei i-au spus: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.” 14 Zicând acestea, s-a întors şi L-a văzut pe Iisus stând. Dar nu ştia că este Iisus. 15 Iisus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, I-a spus: „Domnule, dacă tu L-ai dus de aici, spune-mi unde L-ai pus şi Îl voi lua” 16 Iisus i-a zis: „Maria!” Ea L-a recunoscut şi I-a zis în evreieşte: „Rabbuni!”, care înseamnă: „Învăţătorule!” 17 Iisus i-a zis: „Nu Mă atinge , căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Dar mergi la fraţii Mei şi spune-le: Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” 18 Maria Magdalena a venit să le vestească ucenicilor: „L-am văzut pe Domnul şi mi-a spus aceasta.”
19 Când s-a făcut seară în ziua aceea, întâia după sâmbătă, iar uşile erau încuiate acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Iisus a venit, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” 20 Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. 21 Le-a zis iarăşi: „Pace vouă! Aşa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi.” 22 Şi, spunând acestea, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! 23 Cei cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar cei cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.”
24 Dar Toma, zis Geamănul, unul dintre cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Iisus. 25 Aşadar ceilalţi ucenici i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Însă el le-a spus: „Dacă nu voi vedea urma cuielor în mâinile Lui şi nu-mi voi pune mâna în coasta Lui, nu voi crede!” 26 După opt zile ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Iisus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi a zis: „Pace vouă!” 27 Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul aici şi vezi-mi mâinile şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios.” 28 Toma I-a răspuns şi a zis: „Domnul Meu şi Dumnezeul Meu!” 29 Iisus i-a spus: „Ai crezut pentru că M-ai văzut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!”
De ce a fost scrisă această carte
30 Şi multe alte semne a făcut Iisus în viaţa ucenicilor, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Dar acestea au fost scrise ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.