Isus înaintea lui Pilat
1 Și toată mulțimea lor s‐a sculat și l‐au dus la Pilat. 2 Și au început să‐l învinuiască zicând: Pe acesta l‐am găsit sucind neamul nostru și oprind a da bir Cezarului și zicând că el este Hristosul, un împărat. 3 Iar Pilat l‐a întrebat zicând: Ești tu Împăratul iudeilor? Iar el i‐a răspuns și i‐a zis: Tu zici. 4 Iar Pilat a zis către mai marii preoților și gloate: Nu găsesc nicio vină în acest om. 5 Iar ei și mai mult stăruiau zicând: El întărâtă poporul, învățându‐i prin toată Iudeea și începând de la Galileea până aici.
Isus înaintea lui Irod
6 Iar când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul este galileean. 7 Și când a înțeles că este de sub stăpânirea lui Irod, l‐a trimis la Irod, care și el era în Ierusalim în aceste zile. 8 Iar Irod, când a văzut pe Isus, s‐a bucurat foarte mult căci de multă vreme dorea să‐l vadă, fiindcă auzise despre el și nădăjduia să vadă vreun semn făcut de el. 9 Și l‐a întrebat în multe cuvinte, dar el nu i‐a răspuns nimic. 10 Iar mai marii preoților și cărturarii stăteau de față învinuindu‐l foarte tare. 11 Și Irod cu ceata sa de ostași l‐au disprețuit și‐l luau în râs și îmbrăcându‐l cu un veșmânt strălucitor, l‐a trimis înapoi la Pilat. 12 Și în acea zi Irod și Pilat s‐au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în vrăjmășie între ei.
Hotărârea de moarte întărită
13 Iar Pilat a chemat la sine pe mai marii preoților și pe cei mari și poporul 14 și a zis către ei: Mi‐ați adus pe omul acesta ca pe unul care abate poporul și iată, cercetându‐l înaintea voastră, eu n‐am găsit în omul acesta nicio vină din câte spuneți împotriva lui. 15 Nu, și nici Irod; căci l‐a trimis înapoi la noi și iată nimic vrednic de moarte n‐a fost făptuit de el. 16 Deci eu îl voi pedepsi și‐i voi da drumul. 17 Și la sărbătoare trebuia să le dea drumul la unul. 18 Iar ei au strigat tare cu grămada, zicând: Ia pe acesta și dă drumul pentru noi lui Baraba. 19 El era aruncat în închisoare pentru o răscoală făcută în cetate și pentru un omor. 20 Iar Pilat le‐a vorbit iarăși, voind să dea drumul lui Isus. 21 Dar ei strigau zicând: Răstignește‐l, răstignește‐l. 22 Și a treia oară a zis către ei: Dar ce rău a făcut omul acesta? N‐am găsit nicio vină de moarte în el; deci îl voi pedepsi și‐i voi da drumul. 23 Iar ei stăruiau cerând cu glasuri mari ca el să fie răstignit. Și au fost mai tari glasurile lor. 24 Și Pilat a hotărât să li se facă cererea. 25 Și a dat drumul aceluia care era aruncat în închisoare pentru răscoală și omor, pe care‐l cereau, iar pe Isus l‐a dat în voia lor.
Răstignirea
26 Și când îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp și au pus crucea pe el ca s‐o ducă în urma lui Isus. 27 Și îl urma o mulțime mare de popor și de femei, care se băteau în piept și‐l plângeau cu lacrimi. 28 Iar Isus întorcându‐se către ele a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți de mine, ci plângeți de voi înșivă și de copiii voștri. 29 Pentru că iată vin zile în care vor zice: Ferice de cele sterpe și de pântecele care n‐au născut și de țâțele care n‐au alăptat. 30 Atunci vor începe să zică munților: Cădeți peste noi! și dealurilor: Ascundeți‐ne! 31 Pentru că dacă cu lemnul verde fac ei acestea, ce va fi cu cel uscat? 32 Și erau duși și alți doi făcători de rele ca să fie omorâți cu el. 33 Și când au venit la locul numit Căpățână, l‐au răstignit acolo pe el și pe făcătorii de rele, pe unul la dreapta și pe altul la stânga. 34 Iar Isus zicea: Tată, iartă‐i căci nu știu ce fac. Și împărțind între ei hainele lui, au aruncat sorți.
Batjocurile
35 Și poporul stătea privind. Și mai marii îl luau în râs zicând: Pe alții a mântuit; să se mântuiască pe sine însuși, dacă acesta este Hristosul lui Dumnezeu, alesul lui. 36 Și ostașii de asemenea îl batjocoreau venind la el și aducându‐i oțet 37 și zicând: Dacă ești tu Împăratul iudeilor, mântuiește‐te pe tine însuți. 38 Și era și deasupra lui o scriere cu slove grecești, latinești și evreiești: ACESTA ESTE ÎMPĂRATUL IUDEILOR. 39 Iar unul dintre făcătorii de rele care erau pironiți îl hulea zicând: Nu ești tu oare Hristosul? Mântuiește‐te pe tine însuți și pe noi. 40 Iar celălalt răspunzând și cercetându‐l a zis: Oare nu te temi tu de Dumnezeu, pentru că ești în aceeași osândă? 41 Și noi cu dreptul, căci luăm cele vrednice de cele ce am făptuit, dar acesta n‐a făptuit nimic necuvenit. 42 Și zicea: Isuse, adu‐ți aminte de mine când vei veni în împărăția ta. 43 Și el i‐a zis: Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu mine în Rai.
Moartea lui Isus
44 Și era acum ca la al șaselea ceas și s‐a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea. 45 Căci soarele s‐a întunecat și perdeaua Templului a fost sfâșiată prin mijloc. 46 Și Isus a strigat cu glas mare și a zis: Tată , în mâinile tale îmi încredințez duhul meu. Și zicând aceasta și‐a dat duhul. 47 Și când a văzut sutașul ce s‐a făcut, slăvea pe Dumnezeu, zicând: Într‐adevăr omul acesta era drept. 48 Și toate gloatele, venite împreună la această priveliște, după ce au privit cele făcute, se întorceau îndărăt bătându‐și piepturile. 49 Și toți cunoscuții lui și femeile care urmau împreună cu el din Galileea, stăteau departe, ca să vadă acestea.
Îngroparea lui Isus.
50 Și iată un bărbat cu numele Iosif, fiind sfetnic, bărbat bun și drept, 51 (el nu se învoise cu hotărârea și cu fapta lor), bărbat din Arimatea, o cetate a iudeilor , care aștepta Împărăția lui Dumnezeu. 52 Acesta a venit la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 53 Și l‐a luat jos și l‐a înfășurat în pânză de in și l‐a pus într‐un mormânt săpat în piatră unde nu mai fusese pus nimeni. 54 Și era ziua Pregătirii și Sabatul începea în amurg. 55 Și femeile care veniseră cu el din Galileea urmau și au privit mormântul și cum a fost pus trupul lui. 56 Și s‐au întors îndărăt și au pregătit miresme și mir. Și în Sabat s‐au odihnit după poruncă.
Iisus înaintea lui Pilat şi a lui Irod
1 Şi, ridicându-se toată mulţimea, L-au dus la Pilat 2 şi au început să-L acuze: „L-am găsit pe acesta răzvrătind poporul nostru, oprind de la plata birului pentru Cezar şi spunând că El este Hristos regele.” 3 Pilat l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” El a răspuns: „Tu însuţi spui.” 4 Pilat a spus atunci marilor preoţi şi mulţimii: „Nu-I găsesc nici o vină acestui om.” 5 Dar ei stăruiau: „El răscoală poporul, învăţând în toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici.”
6 Când a auzit aceasta, Pilat a întrebat dacă omul este galilean 7 şi, când a aflat că este sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla la Ierusalim în zilele acelea. 8 Irod s-a bucurat mult când L-a văzut pe Iisus, pe care dorise să-L vadă de mult timp, fiindcă auzise despre El şi spera să vadă vreun semn făcut de acesta. 9 Şi L-a întrebat multe, dar Iisus nu i-a răspuns nimic. 10 De faţă erau marii preoţi şi cărturarii care Îl învinuiau întruna. 11 Irod, împreună cu soldaţii săi, după ce şi-a bătut joc şi a râs de El, L-a îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi L-a trimis la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci înainte se duşmăneau.
Condamnarea lui Iisus
13 Pilat i-a chemat pe marii preoţi, pe comandanţi şi poporul 14 şi le-a spus: „L-aţi adus la mine pe omul acesta ca pe unul care răzvrăteşte poporul, dar iată că eu, judecându-L în faţa voastră, n-am găsit la El nici o vină din câte îi aduceţi. 15 Şi nici Irod, care ni L-a trimis înapoi, n-a găsit. Iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte. 16 Aşadar, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera.” 18 Dar mulţimea a început să strige într-un glas: „La moarte cu El! Eliberează-ni-l pe Baraba!” 19 Baraba era închis pentru o răscoală pe care o stârnise în cetate şi pentru un omor. 20 Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-L elibereze pe Iisus. 21 Dar ei strigau: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” 22 Pilat le-a spus a treia oară: „Dar ce rău a făcut acesta? Nu-I găsesc nici o vină de moarte. Îl voi pedepsi, deci, şi-L voi elibera.” 23 Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte puternice să-L răstignească. Iar strigătele lor au biruit. 24 Atunci Pilat a hotărât să le împlinească cererea. 25 L-a eliberat deci pe cel care fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi pentru crimă, cel pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a lăsat în voia lor.
Răstignirea lui Iisus
26 Pe când Îl duceau, l-au luat pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spate, ca să o ducă în urma lui Iisus. 27 Şi era urmat de multă lume şi de femei care Îl plângeau şi Îl jeleau. 28 Iar Iisus s-a întors spre ele şi le-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu plângeţi pentru Mine, ci plângeţi pentru voi şi pentru copiii voştri, 29 pentru că, iată, vin zile în care se va spune: Fericite sunt femeile cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat.
30 Atunci vor începe să zică munţilor:
Prăvăliţi-vă peste noi!
Şi stâncilor:
Acoperiţi-ne!
31 Pentru că dacă ei fac aşa cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?”
32 Împreună cu El duceau şi doi răufăcători ca să-i dea la moarte. 33 Când au ajuns la locul numit al Căpăţânii, L-au răstignit împreună cu cei doi răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga. 34 Iisus zicea: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac.” Apoi, şi-au împărţit hainele Lui, trăgându-le la sorţi. 35 Mulţimea stătea şi privea. Căpeteniile îşi băteau joc de El, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze şi pe Sine dacă este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!” 36 Ostaşii îşi băteau joc de El şi, apropiindu-se I-au dat oţet 37 zicându-I: „Dacă Tu eşti regele iudeilor, salvează-Te!” 38 Deasupra Lui era o inscripţie pe care scria: „Acesta este regele iudeilor.”
39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi Îl batjocorea, zicând: „Nu eşti Tu oare Hristosul? Salvează-Te pe Tine şi pe noi!” 40 Dar celălalt i-a răspuns şi l-a certat: „Nu te temi măcar de Dumnezeu, tu, care ai aceeaşi osândă? 41 Noi suntem pedepsiţi pe drept, pentru că ne-am luat partea pe care o meritam, dar El n-a făcut nici un rău.” 42 Apoi a zis: „Iisuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în Împărăţia ta.” 43 Iar El i-a răspuns: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis.”
Iisus moare pe cruce
44 Era pe la ceasul al şaselea când s-a lăsat întuneric peste tot pământul, 45 soarele s-a întunecat, iar vălul de la Templu s-a rupt în două. 46 Iisus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale îmi încredinţez duhul!” Şi zicând acestea, şi-a dat duhul. 47 Când a văzut ce s-a întâmplat, centurionul l-a preamărit pe Dumnezeu, zicând: „Într-adevăr, omul acesta era drept.” 48 Iar mulţimea celor care veniseră să privească, văzând ce s-a întâmplat, se întorcea bătându-şi pieptul. 49 Cunoscuţii Lui şi femeile care Îl urmaseră din Galileea stăteau deoparte şi priveau la toate acestea.
Înmormântarea lui Iisus
50 Şi iată, era un om, pe nume Iosif, care făcea parte din Sfat, om bun şi drept, 51 care nu se învoise cu înţelegerea şi hotărârea lor. El era din Arimateea, o cetate din Iudeea şi aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. 52 A mers la Pilat şi i-a cerut trupul lui Iisus. 53 L-a coborât de pe cruce, l-a înfăşurat într-un giulgiu de in şi l-a pus într-un mormânt de piatră în care nu mai fusese pus nimeni. 54 Era ziua pregătirii şi se apropia sâmbăta. 55 Femeile care Îl urmaseră şi care veniseră cu Iisus din Galileea au văzut mormântul şi cum i-a fost pus trupul. 56 Apoi s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri, iar sâmbătă s-au odihnit după Lege.