Trimiterea celor doisprezece
1 Și a chemat la sine pe cei doisprezece și le‐a dat putere și stăpânire peste toți dracii și să tămăduiască boli. 2 Și i‐a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe bolnavi. 3 Și le‐a zis: Nu luați nimic pe cale, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici argint; nici să n‐aveți două haine. 4 Și in orice casă veți intra, rămâneți acolo, și de acolo plecați. 5 Și câți nu vă primesc, când veți pleca din cetatea aceea, scuturați praful de pe picioarele voastre spre mărturie împotriva lor. 6 Iar ei au plecat și umblau din sat în sat vestind Evaghelia și tămăduind pretutindeni.
Irod nu știe ce să creadă despre Isus
7 Și Irod tetrarhul a auzit vorbind despre toate cele ce se făceau și era în nedumerire despre ce se spunea de unii că Ioan s‐a sculat dintre cei morți, 8 iar de alții că s‐a arătat Ilie; iar de alții că s‐a sculat un proroc oarecare din cei vechi. 9 Iar Irod a zis: Lui Ioan i‐am tăiat capul; dar cine este acesta despre care aud astfel de lucruri? Și căuta să‐l vadă.
Înmulțirea pâinilor
10 Și când s‐au întors apostolii, i‐au spus cele ce au făcut. Și el i‐a luat cu sine și s‐a dus la o parte la o cetate numită Betsaida. 11 Și gloatele când au aflat l‐au urmat și el i‐a primit bine și le vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu și vindeca pe cei ce aveau trebuință de tămăduire. 12 Iar ziua a început să se plece și cei doisprezece au venit la el și i‐au zis: Dă drumul gloatei ca să se ducă în satele și în locurile dimprejur și să poposească și să‐și găsească merinde, pentru că aici suntem într‐un loc pustiu. 13 Iar el le‐a zis: Dați‐le voi să mănânce. Iar ei au zis: N‐avem mai mult decât cinci pâini și doi pești, afară numai dacă ne‐am duce și am cumpăra de mâncare la tot poporul acesta. 14 Și erau ca la cinci mii de bărbați. Iar el a zis ucenicilor săi: Așezați‐i la masă în cete de câte cincizeci. 15 Și au făcut astfel și i‐au așezat pe toți la masă. 16 Iar el a luat cele cinci pâini și cei doi pești și s‐a uitat spre cer și le‐a binecuvântat și a frânt și a dat ucenicilor ca să dea la gloată. 17 Și toți au mâncat și s‐au săturat și s‐a luat ce le‐a rămas din fărâmituri, douăsprezece coșuri.
Mărturisirea lui Petru
18 Și a fost așa : când se ruga el singur, ucenicii erau cu el. Și i‐a întrebat zicând: Cine zic gloatele că sunt eu? 19 Iar ei au răspuns și au zis: Ioan Botezătorul. Iar alții zic : Ilie. Iar alții că s‐a sculat un proroc oarecare dintre cei vechi. 20 Și le‐a zis: Dar voi cine ziceți că sunt eu? Și Petru a răspuns și a zis: Hristosul lui Dumnezeu. 21 Și le‐a vorbit stăruitor și le ‐a poruncit să nu spună aceasta la nimeni, 22 zicând: Trebuie ca Fiul omului să sufere multe și să fie lepădat de bătrâni și de mai marii preoților și cărturari și să fie omorât și a treia zi să învie.
Cum să urmăm pe Isus
23 Și zicea tuturor: Dacă voiește cineva să vină după mine, să se lepede de sine însuși și să‐și ia crucea în fiecare zi și să mă urmeze. 24 Căci cine va voi să‐și mântuiască viața, o va pierde; dar cine își va pierde viața pentru mine, acela o va mântui. 25 Căci ce folosește unui om de câștigă lumea întreagă și se pierde pe sine însuși sau se păgubește? 26 Căci cine se va rușina de mine și de cuvintele mele, de acela se va rușina Fiul omului când va veni în slava sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. 27 Și vă spun cu adevărat: Sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta deloc moarte până vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.
Schimbarea la față
28 Și a fost așa : ca la opt zile după cuvintele acestea, a luat cu sine pe Petru și pe Ioan și pe Iacov și s‐a suit în munte ca să se roage. 29 Și pe când se ruga, chipul feței lui s‐a făcut altul și îmbrăcămintea lui albă, strălucind. 30 Și iată, vorbeau cu el doi bărbați, care erau Moise și Ilie, 31 care s‐au arătat în slavă și spuneau despre moartea sa pe care avea s‐o împlinească în Ierusalim. 32 Iar Petru și cei cu el erau îngreuiați de somn; iar când s‐au deșteptat bine, au văzut slava lui și pe cei doi bărbați care stăteau cu el. 33 Și a fost așa : pe când se despărțeau ei de el, Petru a zis lui Isus: Stăpâne, este bine să fim aici și să facem trei colibe, una ție și una lui Moise și una lui Ilie. Căci nu știa ce vorbește. 34 Și pe când zicea el acestea, s‐a făcut un nor și i‐a umbrit și s‐au înspăimântat când au intrat în nor. 35 Și s‐a făcut un glas din nor zicând: Acesta este Fiul meu, cel ales, ascultați de el. 36 Și când se făcea glasul, Isus s‐a aflat singur. Și ei au tăcut și n‐au spus în acele zile nimănui nimic din cele ce văzuseră.
Vindecarea unui îndrăcit
37 Și a fost așa : în ziua următoare când s‐au coborât de pe munte, l‐a întâmpinat gloată multă. 38 Și iată un bărbat din gloată a strigat zicând: Învățătorule, te rog, uită‐te spre fiul meu pentru că îl am numai pe el. 39 Și iată, un duh îl apucă și deodată strigă și‐l sfâșie cu spumă și abia se depărtează de la el după ce l‐a zdrobit. 40 Și m‐am rugat de ucenicii tăi ca să‐l scoată afară, dar n‐au putut. 41 Și Isus a răspuns și a zis: O neam necredincios și sucit, până când voi fi la voi și vă voi îngădui? Adu aici pe fiul tău. 42 Și pe când venea el încă, l‐a sfâșiat dracul și l‐a zguduit tare. Dar Isus a certat duhul necurat și a tămăduit pe băiat și l‐a dat înapoi tatălui său. 43 Și toți au rămas uimiți de mărimea lui Dumnezeu.
Isus vestește moartea și învierea Sa
Dar pe când toți se minunau de toate câte făcea, el a zis ucenicilor săi: 44 Puneți‐vă în urechi cuvintele acestea: căci Fiul omului are să fie dat în mâinile oamenilor. 45 Dar ei nu înțelegeau graiul acesta și era ascuns de ei, ca să nu‐l priceapă: și se temeau să‐l întrebe despre graiul acesta.
Cine este cel mai mare?
46 Și a intrat o gândire în ei, adică cine dintre ei ar fi mai mare. 47 Iar Isus, cunoscând gândirea inimii lor, a luat un copilaș și l‐a pus lângă sine 48 și le‐a zis: Oricine va primi pe acest copilaș în numele meu, mă primește pe mine și oricine mă va primi pe mine, primește pe cel ce m‐a trimis pe mine; căci cine este mai mic între voi toți, acela este mare. 49 Și Ioan a răspuns și a zis: Stăpâne, am văzut pe unul scoțând draci în numele tău și l‐am oprit, pentru că nu urmează cu noi. 50 Și Isus i‐a zis: Nu‐l opriți, căci cine nu este împotriva voastră este pentru voi.
„Foc din cer”
51 Și a fost așa : când erau pe împlinite zilele înălțării sale, și‐a îndreptat fața hotărât ca să meargă la Ierusalim. 52 Și a trimis soli înaintea feței sale. Și ei s‐au dus și au intrat într‐un sat de samariteni ca să gătească pentru el. 53 Și nu l‐au primit pentru că fața lui era îndreptată ca să meargă spre Ierusalim. 54 Și când au văzut aceasta ucenicii săi Iacov și Ioan, au zis: Doamne, voiești să zicem ca să se pogoare foc din cer și să‐i mistuiască precum a făcut și Ilie? 55 Iar el s‐a întors și i‐a certat și a zis: Nu știți ce fel de duh sunteți; căci Fiul omului n‐a venit să piardă suflete de oameni, ci să‐i mântuiască. 56 Și s‐au dus într‐alt sat.
Cum să urmăm pe Isus
57 Și pe când mergeau pe cale, unul i‐a zis: Te voi urma oriunde vei merge. 58 Și Isus i‐a zis: Vulpile au vizuini și păsările cerului au locuințe, dar Fiul omului n‐are unde să‐și plece capul. 59 Și a zis către un altul: Urmează‐mă. Iar el a zis: Doamne, dă‐mi voie întâi să mă duc să îngrop pe tatăl meu. 60 Dar Isus i‐a zis: Lasă morții să‐și îngroape morții lor, iar tu du‐te și vestește în toate părțile Împărăția lui Dumnezeu. 61 Și un altul de asemenea a zis: Te voi urma, Doamne, dar întâi dă‐mi voie să‐mi iau rămas bun de la cei ce sunt în casa mea. 62 Dar Isus i‐a zis: Nimeni care și‐a pus mâna pe plug și se uită înapoi nu este potrivit pentru Împărăția lui Dumnezeu.
Trimiterea celor doisprezece
1 Chemându-i pe cei doisprezece, le-a dat putere şi autoritate asupra tuturor demonilor şi să vindece toate bolile. 2 I-a trimis să vestească Împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece. 3 Le-a spus: „Să nu luaţi nimic pe drum, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani şi nici să nu aveţi câte două haine. 4 În casa în care intraţi, să rămâneţi acolo până veţi pleca. 5 Şi unde nu vă vor primi, ieşiţi din cetatea aceea şi scuturaţi-vă praful de pe picioare ca mărturie împotriva lor.” 6 Iar ei, plecând, mergeau prin sate, ducând vestea cea bună şi vindecând pretutindeni.
7 A auzit şi Irod tetrarhul toate cele întâmplate şi era nedumerit pentru că unii spuneau că Ioan s-a sculat din morţi, 8 alţii că s-a arătat Ilie, iar alţii că a înviat un profet dintre cei vechi. 9 Irod a spus: „Lui Ioan eu i-am tăiat capul. Atunci cine este acesta despre care aud asemenea lucruri?” Şi căuta să-L vadă.
Înmulţirea pâinilor
10 După ce s-au întors, apostolii I-au povestit câte făcuseră. Şi, luându-I cu El, deoparte, a plecat într-o cetate numită Betsaida. 11 Dar mulţimile au aflat şi L-au urmat, iar El, primindu-le, le-a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu şi i-a vindecat pe cei care aveau nevoie de vindecare. 12 Ziua era pe sfârşite, iar cei doisprezece au venit să-I spună: „Lasă mulţimea să meargă prin satele şi cătunele din jur să se adăpostească şi să-şi găsească de mâncare, fiindcă aici suntem în loc pustiu.” 13 Iisus însă le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!” Ei I-au spus: „Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti; doar să mergem noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta.” 14 Pentru că erau cam cinci mii de bărbaţi. Dar El le-a spus ucenicilor Săi: „Puneţi-i să se aşeze în grupuri de câte cincizeci.” 15 Au făcut aşa şi s-au aşezat toţi. 16 Şi Iisus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi, ridicându-şi privirea spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le pună înaintea mulţimii. 17 Au mâncat toţi şi s-au săturat şi s-a strâns ce mai rămăsese: douăsprezece coşuri.
Mărturisirea lui Petru şi vestirea morţii şi învierii lui Iisus
18 Şi pe când Iisus se ruga deoparte, au venit ucenicii Săi, iar El i-a întrebat: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?” 19 I-au răspuns: „Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii că a înviat un profet dintre cei vechi.” 20 Iar El le-a spus: „Voi cine spuneţi că sunt Eu?” Şi a răspuns Petru: „Hristosul lui Dumnezeu.” 21 Dar El le-a poruncit cu asprime să nu spună nimănui despre aceasta, 22 zicându-le că Fiul Omului trebuie să pătimească multe, să fie respins de bătrâni, de marii preoţi şi de cărturari, să fie ucis şi a treia zi să învie. 23 Şi apoi a zis către toţi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. 24 Pentru că cine vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar cine îşi pierde viaţa pentru Mine, acela şi-o va salva. 25 Fiindcă la ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă dacă se pierde sau se ruinează pe sine? 26 Căci dacă se ruşinează cineva de Mine şi de cuvintele Mele, şi Fiul Omului se va ruşina de el când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. 27 Adevăr vă spun: sunt unii dintre cei care stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Schimbarea la faţă
28 La vreo opt zile după ce a spus acestea, Iisus i-a luat pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi a urcat pe munte să se roage. 29 Şi, pe când se ruga El, înfăţişarea feţei Sale s-a schimbat, iar haina Lui s-a făcut strălucitor de albă. 30 Şi, iată, doi bărbaţi vorbeau cu El – Moise şi Ilie – 31 care, arătându-se în slavă, vorbeau cu El despre moartea Lui, care trebuia să se împlinească la Ierusalim. 32 Petru şi cei care erau cu el erau toropiţi de somn. Şi când s-au trezit, au văzut slava Lui şi doi bărbaţi care stăteau cu El. 33 Şi pe când aceştia se despărţeau de Iisus, Petru I-a spus lui Iisus: „Învăţătorule, e bine că suntem aici. Să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”, dar nu ştia ce spune. 34 Pe când spunea aceasta, a venit un nor şi i-a acoperit în umbră, iar când au intrat în nor, ucenicii s-au speriat. 35 Şi din nor s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul Meu cel ales. De El să ascultaţi!” 36 Când s-a auzit glasul, Iisus a rămas singur. Iar ei au tăcut şi în zilele acelea n-au spus nimănui ce văzuseră.
Vindecarea unui tânăr posedat de demon
37 În ziua următoare, după ce au coborât de pe munte, L-a întâmpinat o mulţime mare. 38 Şi, iată, un om din mulţime I-a strigat: „Învăţătorule, Te rog, uită-Te la fiul meu, pentru că e singurul meu copil 39 şi, iată, un duh îl apucă şi începe să strige şi să-l zguduie, cu spume la gură, şi cu greu îl lasă, zdrobindu-l. 40 I-am rugat pe ucenicii Tăi să-l alunge, dar n-au putut.” 41 Şi Iisus a răspuns: „Neam necredincios şi rătăcit, până când voi mai fi cu voi şi cât vă voi mai răbda? Adu-l aici pe fiul tău.” 42 Pe când se apropia, demonul l-a aruncat la pământ şi l-a zguduit. Iisus a certat duhul necurat, l-a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui său. 43 Şi toţi au fost uluiţi de măreţia lui Dumnezeu.
A doua vestire a morţii şi învierii
Pe când toată lumea se minuna de tot ce făcea, le-a spus ucenicilor Săi: 44 „Ţineţi minte cuvintele acestea: Fiul Omului urmează să fie dat în mâinile oamenilor.” 45 Dar ei nu înţelegeau cuvântul acesta pentru că era ascuns pentru ei ca să nu-L priceapă, şi se temeau să-L întrebe.
Despre mărire
46 Şi s-a iscat o ceartă: care dintre ei ar fi mai mare. 47 Iisus, cunoscând gândul din inimile lor, a luat un copil, l-a pus să stea lângă El 48 şi le-a spus: „Cine primeşte acest copil în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte şi cine Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis; fiindcă cel mai mic dintre voi toţi, acela este mare.”
49 Atunci, Ioan I-a zis: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care alunga demoni în Numele Tău şi l-am oprit fiindcă nu Te urmează împreună cu noi.” 50 Dar Iisus le-a spus: „Nu-l opriţi, pentru că cine nu este împotriva voastră este cu voi.”
Urcarea spre Ierusalim şi refuzul samaritenilor
51 Când s-au împlinit zilele înălţării Sale, Iisus a plecat cu hotărâre spre Ierusalim 52 şi a trimis soli înaintea Sa. Pe drum au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească un loc pentru El. 53 Însă nu L-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalim. 54 Când au văzut aşa, ucenicii Iacov şi Ioan I-au spus: „Doamne, vrei să cerem să coboare foc din cer şi să-i nimicească?” 55 Dar Iisus, întorcându-se, i-a mustrat. 56 Şi au mers în alt sat.
Cerinţele urmării lui Iisus
57 Pe drum, în timp ce mergeau, cineva I-a spus: „Te voi urma oriunde Te vei duce.” 58 Iisus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, păsările cerurilor au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-şi sprijine capul.” 59 Iar altuia i-a spus: „Urmează-Mă!” Şi acela I-a zis: „Doamne, îngăduie-mi să merg să-l îngrop pe tatăl meu.” 60 Însă El i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, tu mergi să vesteşti Împărăţia lui Dumnezeu.” 61 Altcineva I-a zis: „Te voi urma, Doamne, dar mai întâi îngăduie-mi să-mi iau rămas bun de la familia mea.” 62 Dar Iisus i-a zis: „Cine pune mâna pe plug şi priveşte înapoi nu e vrednic de Împărăţia lui Dumnezeu.”