Moartea lui Ioan Botezătorul
1 În vremea aceea Irod tetrarhul a auzit vestea despre Isus 2 și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s‐a sculat dintre cei morți și de aceea lucrează puterile în el. 3 Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase și‐l pusese în temniță pentru Irodiada, nevasta lui Filip, fratele său. 4 Căci Ioan îi zicea: Nu ți se cuvine s‐o ai pe ea. 5 Și voind să‐l omoare, se temea de gloată pentru că îl socoteau ca pe un proroc. 6 Dar când a fost ziua nașterii lui Irod, fiica Irodiadei a jucat în mijlocul tuturora și a plăcut lui Irod. 7 De aici a făgăduit cu jurământ să‐i dea orice ar cere. 8 Iar ea, împinsă de mamă‐sa: Dă‐mi, zice, aici pe blid capul lui Ioan Botezătorul. 9 Și împăratul s‐a întristat, dar pentru jurăminte și pentru cei ce ședeau împreună cu el la masă a poruncit să i‐l dea. 10 Și a trimis și a tăiat capul lui Ioan în temniță. 11 Și capul lui a fost adus pe blid și a fost dat fetei și ea l‐a dus mamei sale. 12 Și ucenicii lui au venit și au luat trupul mort și l‐au înmormântat și au venit și au dat de știre lui Isus.
Înmulțirea pâinilor
13 Și când a auzit Isus, s‐a depărtat de acolo într‐o corabie într‐un loc pustiu la o parte. Și când au auzit gloatele, l‐au urmat pe jos din cetăți. 14 Și a ieșit și a văzut gloată multă și i s‐a făcut milă de ei și a tămăduit pe bolnavii lor. 15 Și când s‐a făcut seară, ucenicii s‐au apropiat de el zicând: Locul este pustiu și ceasul a trecut acum; dă drumul gloatelor ca să se ducă în sate să‐și cumpere de mâncare. 16 Dar Isus le‐a zis: N‐au trebuință să se ducă; dați‐le voi să mănânce. 17 Și ei îi zic: N‐avem aici decât cinci pâini și doi pești. 18 Și le‐a zis: Aduceți‐mi‐i aici. 19 Și a poruncit ca gloatele să șadă pe iarbă: și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și uitându‐se spre cer a binecuvântat și a frânt și a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii gloatelor. 20 Și toți au mâncat și s‐au săturat și au strâns prisosul de fărâmituri douăsprezece coșuri pline. 21 Și cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și copii.
Umblarea pe mare
22 Și îndată a silit pe ucenicii săi să intre în corabie și să treacă înaintea lui de cealaltă parte până va da drumul gloatelor. 23 Și după ce a dat drumul gloatelor, s‐a suit în munte la o parte ca să se roage. Și când s‐a făcut seară , era singur acolo. 24 Iar corabia era acum în mijlocul mării, muncindu‐se de valuri deoarece vântul era potrivnic. 25 Și la a patra strajă din noapte a venit la ei umblând pe mare. 26 Și când l‐au văzut ucenicii umblând pe mare, s‐au înspăimântat, zicând: Este o nălucă. Și de frică au strigat. 27 Dar Isus îndată le‐a vorbit zicând: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți. 28 Și Petru i‐a răspuns și a zis: Doamne, dacă ești tu, poruncește să vin la tine pe ape. 29 Și el a zis: Vino. Și Petru s‐a pogorât din corabie și umbla pe ape ca să vină la Isus. 30 Dar când a văzut că vântul era tare, s‐a temut și începând să se afunde, a strigat zicând: Doamne, scapă‐mă. 31 Și îndată Isus a întins mâna, l‐a apucat, și‐i zice: Puțin credinciosule, pentru ce te‐ai îndoit? 32 Și când s‐au suit în corabie, a stat vântul. 33 Și cei din corabie au venit și s‐au închinat înaintea lui zicând: Adevărat ești Fiul lui Dumnezeu. 34 Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35 Și când l‐au cunoscut oamenii locului aceluia, au trimis în tot ținutul acela și i‐au adus pe toți cei bolnavi; 36 și‐l rugau ca numai să‐i atingă ciucurii veșmântului. Și toți câți s‐au atins, au fost scăpați cu desăvârșire.
Moartea lui Ioan Botezătorul
1 În vremea aceea, tetrarhul Irod, a auzit vorbindu-se despre Iisus 2 şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.” 3 Irod îl arestase pe Ioan, îl legase şi-l aruncase în închisoare din cauza Irodiadei, soţia fratelui său Filip. 4 Pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de soţie.” 5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de popor, fiindcă poporul îl privea pe Ioan ca pe un profet. 6 Dar, când se serba ziua de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea oaspeţilor şi l-a încântat pe Irod. 7 De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice îi va cere. 8 Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici pe o tipsie capul lui Ioan Botezătorul!” 9 Regele s-a întristat. Dar din cauza jurămintelor sale, şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10 Şi a trimis să i se taie capul lui Ioan în închisoare. 11 Apoi capul a fost adus pe o tipsie şi dat fetei, care i l-a dus mamei sale. 12 Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de I-au dat de ştire lui Iisus.
Prima înmulţire a pâinilor
13 Iisus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Mulţimile, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos. 14 Când a ieşit din corabie, Iisus a văzut o mulţime mare, I s-a făcut milă de ea şi i-a vindecat pe cei bolnavi. 15 Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi vremea iată că a trecut. Dă drumul mulţimilor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.” 16 „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Iisus, „daţi-le voi să mănânce.” 17 Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.” 18 Şi El le-a spus: „Aduceţi-i aici la Mine.” 19 Apoi a poruncit mulţimilor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit mulţimilor. 20 Toţi au mâncat şi s-au săturat şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărâmiturile rămase. 21 Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.
Iisus umblă pe apă
22 Imediat după aceea, Iisus i-a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul mulţimilor. 23 După ce a dat drumul mulţimilor, s-a suit pe munte să se roage, singur deoparte. Se înnoptase şi El era singur acolo. 24 În timpul acesta, corabia era izbită tare de valuri, în largul mării, la mai multe stadii de ţărm, fiindcă vântul era împotrivă. 25 Când se îngâna ziua cu noaptea, Iisus a venit la ei umblând pe mare. 26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi au ţipat de teamă. 27 Iisus le-a zis imediat: „Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!” 28 „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” 29 „Vino!” i-a zis Iisus. Petru a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Iisus. 30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” 31 Îndată, Iisus a întins mâna, L-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” 32 Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33 Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Iisus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” 34 După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului. 35 Oamenii din locul acela, care-L cunoşteau pe Iisus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El toţi bolnavii. 36 Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi cei care s-au atins s-au vindecat.