Sfătuirea împotriva lui Isus
1 Și a fost așa : când a sfârșit Isus toate cuvintele acestea, a zis ucenicilor săi: 2 Știți că peste două zile sunt Paștile și Fiul omului este dat ca să fie răstignit. 3 Atunci mai marii preoților și bătrânii poporului s‐au adunat în curtea marelui preot numit Caiafa, 4 și s‐au sfătuit împreună ca să pună mâna pe Isus prin viclenie și să‐l omoare. 5 Dar ziceau: Nu în sărbătoare, ca să nu se facă tulburare în popor.
Mirul turnat pe capul lui Isus
6 Iar pe când era Isus în Betania în casa lui Simon leprosul, 7 a venit la el o femeie având un alabastru cu mir foarte scump și l‐a turnat pe capul lui când ședea la masă. 8 Iar când au văzut ucenicii , s‐au mâhnit adânc zicând: La ce pierderea aceasta? 9 Căci acest mir se putea vinde cu mult și să se dea săracilor. 10 Dar Isus cunoscând, le‐a zis: Pentru ce faceți supărare femeii? Căci a făcut un lucru bun față de mine. 11 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți întotdeauna. 12 Căci ea turnând mirul acesta pe trupul meu, a făcut‐o spre înmormântarea mea. 13 Adevărat vă spun, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta în toată lumea, se va vorbi și despre ce a făcut femeia aceasta spre pomenirea ei.
Vânzarea lui Isus
14 Atunci unul din cei doisprezece, cel zis Iuda Iscarioteanul, s‐a dus la mai marii preoților și a zis: 15 Ce voiți să‐mi dați și eu vi‐l voi da prins? Iar ei i‐au cumpănit treizeci de arginți. 16 Și de atunci căuta vreme nimerită ca să‐l dea prins.
Descoperirea vânzătorului
17 Iar în cea dintâi zi a azimilor ucenicii au venit la Isus zicând: Unde voiești să‐ți gătim ca să mănânci Paștile? 18 Și el a zis: Mergeți în cetate la cutare și spuneți‐i: Învățătorul zice: Vremea mea este aproape; la tine fac Paștile cu ucenicii mei. 19 Și ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au gătit Paștile. 20 Iar când s‐a făcut seară , s‐a așezat la masă cu cei doisprezece ucenici. 21 Și pe când mâncau, el le‐a zis: Adevărat vă spun că unul din voi mă va da prins. 22 Și ei s‐au întristat foarte mult și au început să‐i zică fiecare: Nu cumva sunt eu, Doamne? 23 Iar el a răspuns și a zis: Cel ce a muiat cu mine mâna în blid, acesta mă va da prins. 24 Într‐adevăr Fiul omului se duce după cum este scris despre el, dar vai de omul acela prin care este dat prins Fiul omului: ar fi bine pentru el dacă nu s‐ar fi născut omul acela. 25 Și Iuda care l‐a dat prins a răspuns și a zis: Nu cumva sunt eu, Rabi? El îi zice: Tu ai zis.
Cina cea de taină
26 Și pe când mâncau ei, Isus a luat pâine și a binecuvântat și a frânt‐o și a dat ucenicilor și a zis: Luați, mâncați; acesta este trupul meu. 27 Și a luat un pahar și a mulțumit și le‐a dat zicând: Beți din el toți. 28 Căci acesta este sângele meu, al legământului celui nou , care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor. 29 Dar vă spun că de acum nu voi mai bea nicidecum din acest rod al viței până în ziua aceea când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui meu.
Isus înștiințează pe ucenicii săi
30 Și după ce au cântat lăudări, au ieșit la muntele Măslinilor. 31 Atunci Isus le zice: Voi toți veți avea în mine un prilej de poticnire în noaptea aceasta. Căci este scris: Voi bate păstorul și oile turmei se vor împrăștia. 32 Dar după ce voi fi sculat, voi merge înainte de voi în Galileea. 33 Iar Petru a răspuns și a zis: Dacă toți vor avea prilej de poticnire în tine, eu niciodată nu voi avea prilej de poticnire. 34 Isus i‐a zis: Adevărat îți spun că în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei tăgădui. 35 Petru îi zice: Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu tine, nicidecum nu te voi tăgădui. Și toți ucenicii au zis la fel.
Ghetsimani
36 Atunci Isus vine cu ei la un loc îngrădit zis Ghetsimani și zice ucenicilor săi: Ședeți aici până mă voi duce acolo și mă voi ruga. 37 Și a luat cu sine pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să se întristeze și să se tulbure adânc. 38 Atunci le zice: Sufletul meu este foarte întristat , până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu mine. 39 Și a mers puțin mai înainte și a căzut pe fața sa și s‐a rugat zicând: Tatăl meu, dacă este cu putință, treacă de la mine paharul acesta; însă nu cum voiesc eu, ci cum voiești tu. 40 Și vine la ucenici și‐i află dormind și zice lui Petru: Așa, n‐ați fost în stare să vegheați un ceas cu mine? 41 Vegheați și rugați‐vă ca să nu intrați în ispită. Într‐adevăr duhul este fără preget dar carnea este neputincioasă. 42 Iarăși a mers a doua oară și se ruga zicând: Tatăl meu, dacă nu este cu putință să treacă acesta ca să nu‐l beau, facă‐se voia ta. 43 Și a venit iarăși și i‐a aflat dormind, căci ochii le erau îngreuiați. 44 Și i‐a lăsat iarăși și a mers și s‐a rugat a treia oară zicând același cuvânt. 45 Atunci vine la ucenici și le zice: Dormiți de acum și odihniți‐vă. Iată s‐a apropiat ceasul și Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor. 46 Sculați‐vă, să mergem; iată, s‐a apropiat cel ce mă dă prins.
Prinderea lui Isus
47 Și pe când vorbea el încă, iată Iuda, unul din cei doisprezece, și cu el gloată multă cu săbii și ciomege, a venit de la mai marii preoților și bătrânii poporului. 48 Iar cel ce‐l dădea prins le dăduse un semn zicând: Pe care‐l voi săruta, acela este, apucați‐l. 49 Și îndată s‐a apropiat de Isus și a zis: Bucură‐te, Rabi. Și l‐a sărutat mult. 50 Iar Isus i‐a zis: Prietene , pentru ce ai venit, fă. Atunci ei s‐au apropiat, au pus mâinile pe Isus și l‐au apucat. 51 Și iată, unul din cei ce erau cu Isus a întins mâna, și‐a tras sabia și a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea. 52 Atunci Isus îi zice: Întoarce sabia ta la locul ei, căci toți care iau sabie de sabie vor pieri. 53 Sau ți se pare că nu pot ruga pe Tatăl meu și‐mi va pune în rând chiar acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum vor fi împlinite scripturile, că așa trebuie să fie? 55 În acel ceas Isus a zis gloatelor: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege să mă prindeți? În fiecare zi ședeam în Templu învățând și nu m‐ați apucat. 56 Dar toate acestea s‐au făcut ca să fie împlinite scripturile prorocilor. Atunci toți ucenicii l‐au lăsat și au fugit.
Isus înaintea Sinedriului
57 Iar cei ce apucaseră pe Isus l‐au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați împreună cărturarii și bătrânii. 58 Dar Petru îl urma de departe până la curtea marelui preot și a intrat înăuntru și ședea cu slujitorii să vadă sfârșitul. 59 Iar mai marii preoților și bătrânii, tot sinedriul, căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să‐l omoare. 60 Și n‐au găsit, deși veniseră mulți martori mincinoși. În urmă au venit doi , 61 și au zis: Acesta a zis: Pot dărâma Templul lui Dumnezeu și în trei zile să‐l zidesc. 62 Și marele preot s‐a sculat și i‐a zis: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta? 63 Dar Isus tăcea. Și marele preot i‐a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. 64 Isus îi zice: Tu ai zis. Dar vă spun: de acum veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului. 65 Atunci marele preot și‐a sfâșiat veșmintele, zicând: A hulit. Ce mai avem trebuință de martori? Iată acum ați auzit hula. 66 Ce vi se pare? Ei au răspuns și au zis: Este vinovat de moarte. 67 Atunci l‐au scuipat în față și l‐au pălmuit, iar alții l‐au bătut, 68 zicând: Prorocește‐ne , Hristoase, cine este cel ce te‐a lovit?
Tăgăduirea lui Petru
69 Iar Petru ședea afară în curte. Și o slujnică a venit la el zicând: Și tu erai cu Isus Galileeanul. 70 Iar el a tăgăduit înaintea tuturor zicând: Nu știu ce zici. 71 Și a ieșit la poartă și l‐a văzut alta și zice celor de acolo: Și acesta era cu Isus Nazarineanul. 72 Și iarăși a tăgăduit cu jurământ: Nu știu pe omul acesta. 73 Iar peste puțin, cei ce stăteau acolo au venit și au zis lui Petru: Cu adevărat și tu ești dintre ei căci și vorbirea ta te dă pe față. 74 Atunci a început să se blesteme și să jure: Nu știu pe omul acesta. Și îndată a cântat cocoșul. 75 Și Petru și‐a adus aminte de cuvântul lui Isus care zisese: Mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori mă vei tăgădui. Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
Complotul împotriva lui Iisus şi trădarea lui Iuda
1 După ce a isprăvit Iisus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi: 2 „Ştiţi că după două zile va fi Paştele şi Fiul Omului va fi dat ca să fie răstignit!” 3 Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii poporului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa 4 şi s-au sfătuit împreună cum să-L prindă pe Iisus cu vicleşug şi să-L omoare. 5 Dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se facă tulburare în popor.” 6 Când era Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul, 7 s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump şi, pe când stătea El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. 8 Ucenicilor le-a fost necaz când au văzut lucrul acesta şi au zis: „Ce rost are risipa aceasta? 9 Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump şi banii să se dea săracilor.” 10 Când a auzit Iisus, le-a zis: „De ce necăjiţi femeia? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. 11 Pentru că pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. 12 Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. 13 Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” 14 Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la marii preoţi 15 şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi. 16 Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea pe Iisus în mâinile lor. 17 În prima zi a Sărbătorii Azimelor, ucenicii au venit la Iisus şi I-au zis: „Unde vrei să-Ţi pregătim masa de Paşte?” 18 El le-a răspuns: „Duceţi-vă în cetate la cutare om şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Vremea Mea este aproape, voi sărbători Paştele cu ucenicii Mei în casa ta.” 19 Ucenicii au făcut cum le poruncise Iisus şi au pregătit Paştele.
Aflarea trădătorului
20 Seara, Iisus s-a aşezat la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. 21 Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.” 22 Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-i zică fiecare pe rând: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 El le-a răspuns: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. 24 Fiul Omului se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” 25 Atunci Iuda, cel care l-a trădat, I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” Iisus i-a răspuns „Tu ai zis!”
Instituirea Cinei Domnului
26 Pe când mâncau ei, Iisus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.” 27 Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit, le-a dat paharul zicând: „Beţi toţi din el, 28 fiindcă acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor. 29 Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.” 30 După ce au cântat au ieşit pe Muntele Măslinilor.
31 Atunci Iisus le-a zis: „În noaptea aceasta, toţi vă veţi poticni din pricina Mea, după cum este scris:
Voi bate Păstorul
şi oile turmei vor fi risipite.
32 Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” 33 Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Chiar dacă toţi s-ar poticni, eu niciodată nu mă voi poticni.” 34 „Adevărat îţi spun” i-a zis Iisus „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” 35 Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Şi toţi ucenicii spuneau acelaşi lucru.
Iisus pe Muntele Măslinilor
36 Atunci Iisus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani şi a zis ucenicilor: „Şedeţi aici până Mă voi duce acolo să Mă rog.” 37 L-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedeu şi a început să se întristeze şi să se mâhnească foarte tare. 38 Iisus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi cu Mine.” 39 Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” 40 Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: „Cum, nici măcar un ceas n-aţi putut să vegheaţi împreună cu Mine? 41 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de zel, dar trupul este neputincios.” 42 S-a depărtat a doua oară şi s-a rugat zicând: „Părintele Meu, dacă paharul acesta nu poate fi îndepărtat de Mine, fără să-l beau, facă-se voia Ta!” 43 S-a întors iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. 44 I-a lăsat din nou, s-a depărtat şi s-a rugat a treia oară zicând aceleaşi cuvinte. 45 Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! Iată că a venit ceasul ca Fiul Omului să fie dat în mâinile păcătoşilor. 46 Sculaţi-vă, să mergem! Iată, cel care Mă vinde este aproape!”
Arestarea lui Iisus
47 Pe când vorbea El încă, iată că a venit Iuda, unul din cei doisprezece, cu o mulţime mare, cu săbii şi ciomege, trimişi de marii preoţi şi de bătrânii poporului. 48 Iar vânzătorul le dăduse acest semn: „Cel pe care-L voi săruta, Acela este; prindeţi-L!” 49 Îndată, Iuda s-a apropiat de Iisus şi I-a zis: „Bucură-Te, învăţătorule!” Şi L-a sărutat. 50 Iisus i-a zis: „Prietene, ce ai venit să faci?” Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Iisus şi L-au prins. 51 Şi unul dintre cei ce erau cu Iisus a întins mâna, a scos sabia, l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea. 52 Atunci Iisus i-a zis: „Pune-ţi sabia la loc, fiindcă toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. 53 Crezi că n-aş putea să-L rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune imediat la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar altfel cum se vor împlini Scripturile care zic că aşa trebuie să se întâmple?” 55 În clipa aceea, Iisus a zis mulţimii: „Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi ciomege, ca să Mă prindeţi. În toate zilele stăteam în mijlocul vostru şi învăţam poporul în Templu şi n-aţi pus mâna pe Mine. 56 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeţilor.” Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
Iisus înaintea Sinedriului
57 Cei ce L-au prins pe Iisus, L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. 58 Petru L-a urmat de departe până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru şi a şezut jos cu aprozii, ca să vadă cum se va termina. 59 Marii preoţi, bătrânii şi tot Sinedriul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-L poată omorî. 60 Dar n-au găsit nici una, cu toate că s-au înfăţişat mulţi martori mincinoşi. La urmă au venit doi 61 şi au spus: „Acesta a zis: Eu pot să stric Templul lui Dumnezeu şi să-l zidesc iarăşi în trei zile.” 62 Marele preot s-a sculat în picioare şi I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?” 63 Iisus tăcea. Şi marele preot a luat cuvântul şi I-a zis: „Te pun să juri pe Dumnezeu cel Viu dacă Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu.” 64 „Tu ai spus!” i-a răspuns Iisus. „Ba mai mult vă spun că de acum încolo Îl veţi vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.” 65 Atunci marele preot şi-a rupt hainele şi a zis: „Blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori? Iată, acum aţi auzit blasfemia Lui. 66 Ce credeţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat să fie pedepsit cu moartea.” 67 Atunci L-au scuipat în faţă, L-au bătut cu pumnii şi L-au pălmuit, 68 zicând: „Hristoase, profeţeşte-ne: cine Te-a lovit?”
Petru se leapădă de Iisus
69 Petru şedea afară în curte. Şi a venit la el o slujnică şi i-a zis: „Şi tu erai cu Iisus Galileanul!” 70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor şi i-a zis: „Nu ştiu ce vorbeşti.” 71 Când a ieşit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică şi le-a zis celor de acolo: „Şi acesta era cu Iisus din Nazaret.” 72 El s-a lepădat iarăşi, cu jurământ, şi a zis: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” 73 Peste puţin, cei ce stăteau acolo s-au apropiat şi i-au zis lui Petru: „Nu încape îndoială că şi tu eşti unul din oamenii aceia, fiindcă şi vorba te dă de gol.” 74 Atunci el a început să se blesteme şi să se jure zicând: „Nu-l cunosc pe omul acesta!” Şi îndată a cântat cocoşul. 75 Atunci Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Iisus: „Înainte să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi, ieşind afară, a plâns cu amar.