Vindecarea unui lepros
1 Și după ce s‐a pogorât de pe munte, l‐au urmat gloate multe. 2 Și iată, un lepros s‐a apropiat de el și i s‐a închinat zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești. 3 Și Isus a întins mâna și l‐a atins, zicând: Voiesc, fii curățit. Și îndată lepra lui a fost curățită. 4 Și Isus îi zice: Vezi să nu spui la nimeni, ci mergi, arată‐te preotului și adu darul pe care l‐a rânduit Moise, spre mărturie lor.
Vindecarea robului unui sutaș
5 Și când a intrat în Capernaum, s‐a apropiat de el un sutaș, rugându‐l 6 și zicând: Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog, chinuindu‐se cumplit. 7 Și îi zice: Voi veni și‐l voi însănătoși. 8 Și sutașul a răspuns și a zis: Doamne, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperișul meu, ci zi numai cu un cuvânt și sluga mea se va tămădui. 9 Căci și eu sunt un om sub stăpânire, având sub mine însumi ostași, și zic acestuia: Du‐te. Și se duce. Și altuia: Vino. Și vine. Și robului meu: Fă aceasta. Și face. 10 Și când a auzit Isus, s‐a mirat și a zis celor ce‐l urmau: Adevărat vă spun: n‐am găsit nici în Israel atâta credință. 11 Dar vă spun că mulți vor veni de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam și Isaac și Iacov în Împărăția Cerurilor, 12 iar fiii împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 13 Și Isus a zis sutașului: Du‐te, fie‐ți cum ai crezut. Și sluga s‐a tămăduit în ceasul acela.
Vindecarea soacrei lui Petru și a mai multor bolnavi
14 Și când a venit Isus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând acolo și prinsă de friguri. 15 Și i‐a atins mâna și au lăsat‐o frigurile. Și ea s‐a sculat și‐i slujea. 16 Și când s‐a făcut seară , i‐au adus mulți îndrăciți și a scos afară duhurile prin cuvânt și a tămăduit pe toți care erau bolnavi, 17 ca să împlinească ce s‐a zis prin Isaia prorocul, care zice: El însușii a luat slăbiciunile noastre și a purtat bolile noastre.
Cum să urmăm pe Isus
18 Și când a văzut Isus gloate multe împrejurul său a poruncit să treacă dincolo. 19 Și unul, un cărturar, s‐a apropiat și i‐a zis: Învățătorule, te voi urma oriunde vei merge. 20 Și Isus îi zice: Vulpile au vizuini și păsările cerului au locuințe, dar Fiul omului n‐are unde să‐și plece capul. 21 Și un altul dintre ucenici i‐a zis: Doamne, dă‐mi voie mai întâi să mă duc și să îngrop pe tatăl meu. 22 Dar Isus îi zice: Urmează‐mă și lasă morții să‐și îngroape pe morții lor.
Potolirea furtunii
23 Și când a intrat în corabie, ucenicii lui l‐au urmat. 24 Și iată s‐a făcut o furtună cumplită pe mare, încât corabia se acoperea de valuri: iar el dormea. 25 Și s‐au apropiat de el și l‐au deșteptat, zicând: Doamne, scapă‐ne; pierim! 26 Și el le zice: De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Atunci s‐a sculat , a certat vânturile și marea și s‐a făcut o liniște mare. 27 Și oamenii s‐au mirat zicând: Ce fel de om este acesta, că și vânturile și marea îl ascultă?
Doi îndrăciți sunt tămăduiți
28 Și când a venit el dincolo, în ținutul Gadarenilor, l‐au întâmpinat doi îndrăciți, ieșind din morminte, foarte înfuriați, încât nimeni nu putea trece pe calea aceea. 29 Și iată, au strigat zicând: Ce avem noi cu tine, Isuse, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici ca să ne chinuiești mai înainte de vreme? 30 Și departe de ei era o turmă de porci mulți, păscând. 31 Și dracii îl rugau zicând: Dacă ne scoți afară, trimite‐ne în turma de porci. 32 Și el le‐a zis: Mergeți. Iar ei au ieșit și s‐au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s‐a repezit de pe râpă în mare și a pierit în ape. 33 Iar cei ce îi pășteau au fugit și s‐au dus în cetate și au spus toate și cele întâmplate cu îndrăciții. 34 Și iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Și când l‐au văzut, l‐au rugat să treacă din hotarele lor.
Vindecarea unui lepros
1 Când a coborât Iisus de pe munte, o mare mulţime a mers după El. 2 Un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă vindeci!” 3 Iisus a întins mâna, s-a atins de el şi a zis: „Da, vreau! Fii vindecat!” Imediat a fost vindecat de lepră. 4 Apoi Iisus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui, ci du-te şi arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie înaintea lor.”
Vindecarea slujitorului unui centurion
5 Pe când intra Iisus în Capernaum, s-a apropiat de El un centurion şi L-a rugat 6 zicându-i: „Doamne, slujitorul meu zace în casă paralizat şi se chinuie cumplit.” 7 Iisus i-a zis: „Vin să-l vindec!” 8 „Doamne” a răspuns centurionul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. Spune doar o vorbă şi slujitorul meu se va vindeca. 9 Şi eu sunt sub stăpânire şi am în subordine ostaşi şi dacă-i zic unuia: Du-te! – se duce, iar altuia: Vino! – vine, şi slujitorului meu: Fă cutare lucru! – îl face.” 10 Când a auzit Iisus aceste vorbe, s-a mirat şi le-a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun, că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. 11 Vă spun însă, că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. 12 Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 13 Apoi i-a zis centurionului: „Du-te şi să se facă după credinţa ta!” Şi slujitorul lui s-a vindecat chiar în ceasul acela.
Vindecarea soacrei lui Petru
14 Iisus s-a dus apoi în casa lui Petru şi a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de friguri. 15 A apucat-o de mână şi au lăsat-o frigurile, apoi ea s-a sculat şi a început să-i slujească. 16 Când a venit seara, au adus la Iisus mulţi demonizaţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei spiritele necurate şi i-a vindecat pe toţi bolnavii, 17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:
El a luat asupra lui slăbiciunile noastre
şi a purtat bolile noastre.
Cerinţele urmării lui Iisus
18 Iisus a văzut mulţimea în jurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte a mării. 19 Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi I-a zis: „Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge!” 20 Iisus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-şi pună capul.” 21 Altul însă, unul dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu.” 22 Iisus i-a răspuns: „Vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!”
Liniştirea furtunii pe mare
23 Iisus s-a urcat într-o corabie şi ucenicii Lui L-au urmat. 24 Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de puternică încât corabia era să fie înghiţită de valuri. El însă dormea. 25 Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au trezit strigând: „Doamne, scapă-ne! Pierim!” 26 El le-a zis: „De ce vă temeţi, puţin credincioşilor?” Apoi s-a sculat, a certat vânturile şi marea şi s-a lăsat o linişte adâncă. 27 Oamenii aceia se mirau şi ziceau: „Cine este acesta, de I se supun până şi vânturile şi marea?”
Vindecarea celor doi demonizaţi din Gadara
28 Când a ajuns Iisus pe celălalt ţărm, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi care ieşeau din morminte. Erau atât de primejdioşi, încât nimeni nu putea trece pe drumul acela. 29 Şi iată că au început să strige zicând: „Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” 30 Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau. 31 Atunci demonii au început să-L roage şi să zică: „Dacă ne scoţi afară din ei, trimite-ne în turma aceea de porci!” 32 „Duceţi-vă!” le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci şi, deodată, toată turma de pe ţărm s-a repezit în mare şi a pierit în ape. 33 Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate şi au povestit despre tot ce se petrecuse şi despre cei demonizaţi. 34 Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.