Căderea Babilonului
1 După acestea am văzut pogorându‐se din cer un alt înger, având o mare stăpânire și pământul a fost luminat de slava lui. 2 Și a strigat cu glas tare zicând: A căzut, a căzut Babilonul cel mare, și s‐a făcut un loc de locuit al dracilor și o temniță a oricărui duh necurat și o temniță a oricărei păsări necurate și urâte. 3 Pentru că toate Neamurile au băut din vinul aprinderii curviei ei și împărații pământului au curvit cu ea, și negustorii pământului s‐au îmbogățit din puterea desfătării ei. 4 Și am auzit un alt glas din cer zicând: Ieșiți din ea, poporul meu, ca să nu fiți părtași cu păcatele ei și să nu luați din rănile ei: 5 pentru că păcatele ei au ajuns până la cer și Dumnezeu și‐a adus aminte de nedreptățile ei. 6 Dați‐i înapoi cum a dat și ea și îndoiți‐i îndoit, după faptele ei; în paharul în care a amestecat ea, amestecați‐i îndoit. 7 Pe cât s‐a slăvit și s‐a desfătat, atât dați‐i muncire și întristare. Fiindcă zice în inima ei: Șed ca împărăteasă și nu sunt văduvă, și nu voi vedea întristare nicidecum: 8 pentru aceea într‐o singură zi îi vor veni rănile ei, moarte și întristare și foamete; și va fi arsă de tot în foc; pentru că Domnul Dumnezeu care o judecă este tare.
Bocirea asupra Babilonului
9 Și împărații pământului care au curvit și s‐au desfătat cu ea vor plânge și se vor jeli de ea când vor vedea fumul arderii ei. 10 Stând de departe de teama muncirii ei și zicând: Vai , vai, cetatea cea mare, Babilonul, cetatea cea tare! pentru că într‐un singur ceas ți‐a venit judecata. 11 Și negustorii pământului plâng și se întristează de ea, pentru că nimeni nu mai cumpără marfa lor: 12 marfă de aur și argint și pietre scumpe și mărgăritare și de in subțire și purpură și mătăsărie și stacojiu și orice lemn bine mirositor și orice vas de fildeș și orice vas din lemn scump și de aramă și fier și marmură 13 și scorțișoară și mirodenii și mirosuri și mir și tămâie și vin și untdelemn și făină de grâu curat și grâu și vite și oi; și marfă de cai și căruțe și robi și suflete de oameni. 14 Și roadele poftei sufletului tău s‐au depărtat de la tine și toate cele alese și strălucite au pierit de la tine și oamenii nu le vor mai afla nicidecum. 15 Negustorii de acestea, care s‐au îmbogățit de la ea, vor sta departe de teama muncirii ei, plângând și întristându‐se, 16 zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, cea îmbrăcată în veșmânt de in subțire și purpură și stacojiu și împodobită cu aur și pietre scumpe și mărgăritare! 17 Pentru că într‐un singur ceas a fost pustiită o bogăție așa de mare! Și oricare cârmaci și oricine merge pe apă spre vreun loc și marinarii și cei ce lucrează pe mare, stăteau de departe 18 și , privind fumul arderii ei, strigau zicând: Care cetate este asemenea cu cetatea cea mare? 19 Și și‐au aruncat țărână pe capetele lor și strigau, plângând și întristându‐se, zicând: Vai, vai, cetatea cea mare, în care s‐au îmbogățit din cele de preț ale ei toți cei ce au corăbii pe mare! Fiindcă într‐un singur ceas a fost pustiită!
Bucuria cerului
20 Veselește‐te de ea, cerule , și sfinților și apostolilor și prorocilor, pentru că Dumnezeu v‐a judecat judecata voastră față de ea. 21 Și un înger tare a ridicat o piatră ca o piatră mare de moară și a aruncat‐o în mare zicând: Cu astfel de repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, și nicidecum nu va mai fi aflată. 22 Și glas de harfiști și de cântăreți și de cântători din fluier și de trâmbițași nu va mai fi auzit nicidecum în tine; și uruit de piatră de moară nu va mai fi auzit nicidecum în tine. 23 Și lumină de candelă nu va mai străluci nicidecum în tine și glas de mire și de mireasă nu va mai fi auzit nicidecum în tine, fiindcă negustorii tăi erau mai marii pământului, fiindcă prin fermecătoria ta au fost rătăcite toate Neamurile. 24 Și în ea a fost aflat sângele prorocilor și sfinților și al tuturor celor înjunghiați pe pământ.
1 După acestea am văzut un alt înger care cobora din cer şi avea putere mare, iar pământul s-a luminat de slava lui. 2 Şi a strigat cu voce puternică:
A căzut, a căzut Babilonul cel mare
A devenit o locuinţă a demonilor
temniţă a oricărui duh necurat,
temniţă a oricărei păsări necurate
şi temniţă a oricărei fiare necurate şi urâte,
3 căci din vinul aprinderii desfrânării ei
toate neamurile au băut
şi regii pământului s-au desfrânat cu ea,
iar negustorii pământului s-au îmbogăţit
din puterea desfătărilor ei.
4 – Şi am auzit o altă voce din cer zicând:
Ieşiţi din ea, voi, poporul Meu,
ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei
iar de plăgile ei
să nu aveţi parte,
5 căci păcatele ei au ajuns până la cer
şi Dumnezeu şi-a amintit de nedreptăţile ei.
6 Plătiţi-i aşa cum şi ea a plătit
răsplătiţi-i îndoit după faptele ei;
în paharul în care a turnat,
turnaţi-i de două ori mai mult.
7 Pe cât s-a slăvit pe sine şi a trăit în desfătări,
tot pe atât daţi-i chin şi plângere,
fiindcă îşi spune în inima ei:
M-am aşezat ca o regină,
şi nu sunt văduvă
şi nu voi şti ce-i plânsul.
8 De aceea, într-o singură zi vor veni plăgile ei,
moarte, plângere şi foamete,
şi va fi arsă în foc,
pentru că puternic este Domnul Dumnezeu,
Cel care a judecat-o.
9 Iar regii pământului care s-au desfrânat cu ea şi au trăit cu ea în desfătări o vor plânge şi o vor jeli când vor vedea fumul mistuirii ei. 10 Vor sta departe de teama chinului ei spunând:
Vai, vai ţie, cetatea cea mare,
Babilon, cetatea cea tare,
căci într-un singur ceas a venit judecata ta!
11 Iar negustorii pământului plâng şi jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa – 12 aur, argint, pietre preţioase şi mărgăritare, ţesături fine şi purpură, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn parfumat, tot felul de vase din fildeş şi din lemn de mare preţ, aramă, fier şi marmură, 13 scorţişoară şi mirodenii, tămâie, mir şi smirnă, vin şi untdelemn, făină de grâu curat, grâu, vite, oi, cai şi căruţe, trupuri şi suflete de oameni.
14 Şi roadele pe care le dorea sufletul Tău
s-au dus de la tine
şi tot fastul şi toată strălucirea ta
au pierit din tine
şi nicicând, cu nici un chip nu se vor mai găsi.
15 Negustorii acestor lucruri, cei ce s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de teama chinului ei, plângând şi văitându-se, 16 şi zicând:
Vai, vai, cetatea cea mare,
cea îmbrăcată în ţesăturile fine,
în purpură şi stofă stacojie
împodobită cu aur
şi pietre scumpe şi mărgăritare,
17 căci într-un singur ceas s-a pierdut asemenea bogăţie!
Şi orice căpitan de vas, orice călător pe mare, corăbierii şi toţi cei care lucrează pe mare au stat departe 18 şi, privind fumul arderii ei, strigau: „Cine era asemenea cetăţii celei mari?” 19 Îşi puneau ţărână în cap şi strigau plângând şi jelindu-se, zicând:
Vai, vai, cetatea cea mare,
în care s-au îmbogăţit toţi stăpânii cu corăbii
pe apele mării, din bogăţiile ei,
căci într-un singur ceas a fost pustiită!
20 Veseleşte-te însă de ea, cerule,
şi voi, sfinţi, apostoli şi profeţi,
căci Dumnezeu a judecat-o şi v-a făcut dreptate.
21 Şi un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, zicând:
Cu aşa furie va fi aruncat
Babilonul, cetatea cea mare,
şi nu va mai fi niciodată,
22 iar glasul celor ce cântă din alăută şi din gură,
din flaut şi din trâmbiţă
nicicând nu se va mai auzi în tine, de-acum,
şi nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug
nicicând nu se va mai găsi în tine, de-acum,
nici huruitul morilor
nu se va mai auzi în tine vreodată, de-acum!
23 Şi nici lumina lămpii
nu va mai lumina vreodată, de-acum,
nici glasul mirelui şi-al miresei
nu se vor mai auzi vreodată, de-acum,
căci neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii
şi vrăjitoria ta a rătăcit toate neamurile,
24 În ea s-a găsit sânge de profeţi şi de sfinţi
şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.