Bătrânii și făpturile vii
1 După acestea am văzut și iată o ușă deschisă în cer, și glasul întâi pe care l‐am auzit, un glas ca de trâmbiță, vorbind cu mine, zicând: Suie‐te aici și‐ți voi arăta cele ce trebuie să se întâmple după acestea. 2 Îndată am fost în Duh; și iată un scaun de domnie era pus în cer și pe scaunul de domnie unul șezând. 3 Și Cel ce ședea era la vedere asemenea unei pietre de iaspis și de sardiu; și de jur împrejurul scaunului de domnie era un curcubeu , la vedere asemenea smaraldului. 4 Și de jur împrejurul scaunului de domnie erau douăzeci și patru de scaune de domnie: și pe scaunele de domnie am văzut douăzeci și patru de prezbiteri șezând, îmbrăcați în veșminte albe și pe capetele lor cununi de aur. 5 Și din scaunul de domnie ieșeau fulgere și glasuri și tunete; și erau șapte făclii de foc arzând înaintea scaunului de domnie, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. 6 Și înaintea scaunului de domnie era ca o mare sticloasă asemenea cristalului și în mijlocul scaunului de domnie și împrejurul scaunului de domnie patru viețuitoare pline de ochi pe dinainte și pe dinapoi. 7 Și întâia viețuitoare era asemenea leului și a doua viețuitoare asemenea vițelului și a treia viețuitoare avea fața ca de om și a patra viețuitoare era asemenea vulturului zburător. 8 Și cele patru viețuitoare, având fiecare din ele câte șase aripi, sunt pline de ochi de jur împrejur și pe dinăuntru : și n‐au odihnă zi și noapte, zicând: Sfânt , sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era și care este și care vine. 9 Și când viețuitoarele vor da slavă și cinste și mulțumită celui ce șade pe scaunul de domnie, celui ce trăiește în vecii vecilor, 10 cei douăzeci și patru de prezbiteri vor cădea înaintea celui ce șade pe scaunul de domnie, și se vor închina celui ce trăiește în vecii vecilor, și vor arunca cununile lor înaintea scaunului de domnie zicând: 11 Vrednic ești, Doamne și Dumnezeul nostru, să primești slava și cinstea și puterea, pentru că tu ai făcut toate și pentru voia ta erau și au fost făcute.
Viziunea tronului ceresc
1 Apoi am privit şi, iată, o uşă era deschisă în cer. Iar glasul cel dintâi, pe care îl auzisem ca pe o trâmbiţă când vorbea cu mine, mi-a spus: „Urcă aici şi îţi voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea”. 2 Deodată am fost în duh şi, iată, era un tron în cer, iar pe tron şedea cineva. 3 Iar Cel care şedea semăna la înfăţişare cu piatra de jasp şi de sardiu, iar în jurul tronului era un curcubeu cu înfăţişarea smaraldului. 4 Şi în jurul tronului erau alte douăzeci şi patru de tronuri, iar pe ele şedeau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi în haine albe şi având pe capetele lor cununi de aur. 5 Iar din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete, iar înaintea tronului ardeau şapte făclii de foc, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu. 6 Şi în faţa tronului era ceva ce semăna cu o mare de sticlă asemenea cristalului.
În mijloc şi în jurul tronului, erau patru fiinţe acoperite cu ochi în faţă şi în spate. 7 Prima fiinţă era ca un leu, a doua fiinţă era ca un viţel, a treia fiinţă avea faţa ca de om, iar a patra fiinţă era ca un vultur zburând. 8 Fiecare din cele patru fiinţe avea câte şase aripi şi erau pline de ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte, ele strigau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Cel care era, care este şi care vine”. 9 De câte ori fiinţele dădeau slavă şi cinste şi mulţumire Celui aşezat pe tron, Celui Viu în vecii vecilor, 10 cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea celui aşezat pe tron şi i se închinau Celui Viu în vecii vecilor şi îşi aruncau cununile înaintea tronului spunând:
11 Vrednic eşti Tu, Domnul şi Dumnezeul nostru,
să primeşti slava şi cinstea şi puterea,
pentru că Tu ai creat toate
şi prin voinţa Ta erau şi au fost create.