Ruperea peceții a șaptea
1 Și când a deschis pecetea a șaptea, s‐a făcut tăcere în cer ca o jumătate de ceas. 2 Și am văzut pe cei șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu și li s‐au dat șapte trâmbițe. 3 Și un alt înger a venit și a stat la altar, având o tămâietoare de aur; și i s‐a dat tămâie multă ca s‐o dea rugăciunilor tuturor sfinților pe altarul cel de aur înaintea scaunului de domnie. 4 Și fumul tămâiei s‐a suit cu rugăciunile sfinților din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu. 5 Și îngerul a luat tămâietoarea și a umplut‐o din focul altarului și a aruncat‐o pe pământ; și s‐au făcut tunete și glasuri și fulgere și un cutremur de pământ.
Cele dintâi patru trâmbițe
6 Și cei șapte îngeri care aveau cele șapte trâmbițe s‐au pregătit să trâmbițeze. 7 Și întâiul a trâmbițat: și s‐a făcut grindină și foc amestecat cu sânge și au fost aruncate pe pământ; și a treia parte din pământ a fost arsă de tot; și a treia parte din copaci a fost arsă de tot, și orice iarbă verde a fost arsă de tot. 8 Și al doilea înger a trâmbițat, și ca un munte mare aprins de foc a fost aruncat în mare; și a treia parte din mare s‐a făcut sânge. 9 Și a murit a treia parte din făpturile care sunt în mare, care au suflare și a treia parte din corăbii a fost nimicită. 10 Și al treilea înger a trâmbițat, și a căzut din cer o stea mare aprinsă ca o făclie și a căzut peste a treia parte din râuri și peste izvoarele apelor. 11 Și numele stelei se cheamă Pelin. Și a treia parte din ape s‐a prefăcut în pelin și mulți din oameni au murit de ape, fiindcă se făcuseră amare. 12 Și al patrulea înger a trâmbițat și a fost lovită a treia parte din soare și a treia parte din lună și a treia parte din stele, ca să fie întunecată a treia parte a lor, și ziua să nu lumineze a treia parte a ei și noaptea asemenea. 13 Și am văzut și am auzit un vultur zburând în mijlocul cerului zicând cu glas mare: Vai , vai, vai, de locuitorii de pe pământ, din pricina celorlalte glasuri ale trâmbiței celor trei îngeri care au să mai trâmbițeze!
A şaptea pecete şi cele şapte trâmbiţe
1 Iar când a deschis a şaptea pecete, s-a făcut tăcere în cer ca la o jumătate de ceas. 2 Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; lor li s-au dat şapte trâmbiţe.
3 Un alt înger a venit cu o cădelniţă de aur şi a stat la altar. Lui i s-a dat multă tămâie ca să o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur din faţa tronului. 4 Şi fumul tămâiei s-a înălţat din mâna îngerului, împreună cu rugăciunile sfinţilor, înaintea lui Dumnezeu. 5 Iar îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului şi a aruncat pe pământ; şi s-au făcut tunete şi glasuri şi fulgere şi cutremur. 6 Iar cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să trâmbiţeze.
Cele şapte trâmbiţe
7 Şi primul a trâmbiţat: grindină şi foc amestecate cu sânge au fost aruncate pe pământ, iar o treime din pământ a ars şi o treime din copaci au ars, şi a ars şi toată iarba verde. 8 Şi al doilea înger a trâmbiţat: şi ceva ca un munte mare arzând în foc a fost aruncat în mare, iar o treime din mare a devenit sânge 9 şi au murit o treime din creaturile mării care au viaţă şi o treime din corăbii au fost nimicite. 10 Şi al treilea înger a trâmbiţat: şi a căzut din cer o stea mare arzând ca o făclie şi a căzut peste o treime din râuri şi peste izvoarele apelor. 11 Iar numele stelei este Absint. O treime din ape au devenit absint şi mulţi oameni au murit din cauza apelor pentru că se făcuseră amare.
12 Şi al patrulea înger a trâmbiţat: o treime din soare a fost lovită şi o treime din lună şi o treime din stele, aşa încât s-au întunecat o treime din ele, iar ziua şi-a pierdut o treime din lumină, la fel şi noaptea. 13 M-am uitat şi am auzit un vultur zburând la zenit, zicând cu glas puternic: „Vai, vai, vai, locuitorilor pământului, din cauza celorlalte glasuri ale trâmbiţelor celor trei îngeri care urmează să trâmbiţeze!”