Orbirea lui Israel
1 Deci zic: Oare a lepădat Dumnezeu pe poporul său? Să nu fie așa . Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu n‐a lepădat pe poporul său pe care l‐a cunoscut mai dinainte. Sau nu știți ce zice scriptura despre Ilie, cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel? 3 Doamne , au omorât pe prorocii tăi, au surpat altarele tale din temelie și eu am rămas singur și caută sufletul meu. 4 Dar ce‐i zice răspunsul dumnezeiesc? Mi‐am lăsat șapte mii de bărbați care nu și‐au plecat genunchiul la Baal. 5 Astfel deci și în vremea de acum este o rămășiță potrivit unei alegeri din har. 6 Iar dacă este din har, nu mai este din fapte: altfel harul nu mai este har. 7 Ce deci? Ceea ce caută stăruitor Israel n‐a dobândit, iar alegerea a dobândit aceasta și ceilalți au fost învârtoșați, 8 după cum este scris: Dumnezeu le‐a dat un duh de amorțire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă până în ziua de azi. 9 Și David zice: Masa lor să li se prefacă laț și capcană și piatră de poticnire și răsplată pentru ei. 10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă și încovoaie‐le pururea spinarea.
Înștiințarea Neamurilor
11 Deci zic: Oare s‐au poticnit ei ca să cadă? Să nu fie așa . Ci prin poticnirea lor a venit mântuire pentru Neamuri, ca să‐i facă pe ei geloși. 12 Și dacă poticnirea lor este bogăția lumii și împuținarea lor o bogăție a Neamurilor, cu cât mai mult plinătatea lor? 13 Vouă Neamurilor vă spun. Întrucât deci eu sunt apostol al Neamurilor îmi slăvesc slujba mea, 14 poate cumva voi face geloși pe cei ce sunt carnea mea, și voi mântui pe unii din ei. 15 Căci dacă lepădarea lor este împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, dacă nu viață dintre cei morți? 16 Iar dacă pârga este sfântă, așa este și frământătura; și dacă rădăcina este sfântă, așa sunt și ramurile. 17 Și dacă unele dintre ramuri au fost rupte și tu , fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit în ele și te‐ai făcut împreună părtaș al rădăcinii și al grăsimii măslinului, 18 nu te lăuda față de ramuri; iar dacă te lauzi, nu tu ții rădăcina, ci rădăcina pe tine. 19 Dar vei zice: Unele ramuri au fost rupte ca să fiu altoit eu. 20 Bine; au fost rupte prin necredința lor, iar tu stai prin credință. Nu gândi lucruri înalte, ci teme‐te . 21 Căci dacă n‐a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. 22 Deci vezi bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime către cei ce au căzut, iar către tine bunătatea lui Dumnezeu, dacă vei stărui în bunătatea lui; altfel și tu vei fi tăiat. 23 Și chiar ei, dacă nu vor stărui în necredință, vor fi altoiți; căci Dumnezeu este puternic să‐i altoiască iarăși. 24 Căci dacă tu ai fost tăiat din cel ce din fire este un măslin sălbatic și, împotriva firii, ai fost altoit într‐un măslin bun, cu atât mai mult aceștia, care sunt ramurile firești, vor fi altoiți în chiar măslinul lor.
Tot Israelul va fi mântuit
25 Căci nu voiesc să nu știți, fraților, taina aceasta, ca să nu fiți cuminți în ochii voștri înșivă, că pentru Israel s‐a făcut învârtoșare în parte până va intra plinătatea Neamurilor. 26 Și astfel tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: Izbăvitorul va veni din Sion; el va abate nelegiuirile de la Iacov. 27 Și acesta este legământul de la mine pentru ei, când voi înlătura păcatele lor. 28 Negreșit în ce privește evanghelia sunt vrăjmași, pentru voi, dar în ce privește alegerea sunt iubiți , pentru părinții lor. 29 Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără părere de rău. 30 Căci după cum și voi n‐ați ascultat altădată de Dumnezeu, iar acum ați căpătat milă prin neascultarea lor, 31 astfel și aceștia n‐au ascultat acum, ca prin mila către voi să capete și ei milă acum. 32 Căci Dumnezeu a închis împreună pe toți în neascultare ca să aibă milă de toți. 33 O, adâncime a bogăției și a înțelepciunii și a cunoștinței lui Dumnezeu! Cât de cu neputință de cercetat sunt judecățile lui și cât de cu neputință de urmărit căile lui! 34 Pentru că cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine s‐a făcut sfetnicul lui? 35 Sau cine i‐a dat întâi lui și i se va da înapoi? 36 Căci toate sunt din el și prin el și pentru el! A lui să fie slava în veci! Amin.
Dumnezeu nu l-a părăsit pe Israel
1 Întreb deci: oare şi-a părăsit Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu şi-a părăsit poporul pe care l-a cunoscut mai înainte. Nu ştiţi, oare, ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se roagă el împotriva lui Israel: 3 Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au distrus şi eu am rămas singur, iar ei caută să-mi ia sufletul ? 4 Dar ce îi spune răspunsul ceresc? Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. 5 Deci tot aşa, în vremea de acum, mai există încă o rămăşiţă aleasă prin har. 6 Iar dacă este prin har, atunci nu mai este din fapte. Altfel harul nu mai este har . 7 Şi atunci? Nu tot Israelul a dobândit ceea ce căuta. Cei aleşi au dobândit, dar ceilalţi s-au împietrit, 8 precum stă scris:
Dumnezeu le-a dat un duh de amorţire,
ochi ca să nu vadă
şi urechi ca să nu audă
până în ziua de azi.
9 Iar David zice:
Facă-se masa lor cursă şi laţ,
un prilej de poticnire spre răsplătirea lor.
10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă
şi spinarea să li se încovoaie pentru totdeauna.
11 Întreb aşadar: S-au poticnit ei oare ca să cadă? Nicidecum! Ci prin căderea lor neamurile au primit mântuirea, ca Israel să aibă şi mai multă râvnă decât ele. 12 Dar dacă greşeala lor a fost o bogăţie pentru lume şi căderea lor a fost o bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult va fi deplina lor întoarcere!
Mântuirea neamurilor
13 Căci v-o spun vouă, neamurilor: întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi laud slujirea, 14 măcar de-aş reuşi să trezesc râvna celor din neamul meu şi să-i mântuiesc pe unii dintre ei. 15 Căci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor înapoi, dacă nu o înviere din morţi? 16 Iar dacă primul rod este sfânt, şi plămada este sfântă. Iar dacă rădăcina este sfântă, la fel sunt şi ramurile.
17 Dar dacă unele ramuri au fost tăiate, iar tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi te-ai făcut părtaş rădăcinii şi sevei măslinului, 18 nu te mândri faţă de ramuri. Iar dacă te mândreşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. 19 Mi-ai putea zice: ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu. 20 Bine! Au fost tăiate din cauza necredinţei, iar tu stai în picioare prin credinţă. Deci nu te îngâmfa, ci teme-te! 21 Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa. 22 Vezi, dar, bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă vei stărui în această bunătate. Altfel, şi tu vei fi tăiat. 23 Dar şi ei, dacă nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi. Căci Dumnezeu are puterea să-i altoiască iarăşi. 24 Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul sălbatic din fire şi împotriva firii ai fost altoit într-un măslin bun, cu atât mai mult aceştia, care sunt aşa din fire, vor fi altoiţi chiar în măslinul lor.
25 Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, taina aceasta, ca să nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi: o parte din Israel s-a împietrit, până la intrarea deplină a neamurilor. 26 Şi astfel, întregul Israel se va mântui, după cum stă scris:
Din Sion va veni Răscumpărătorul
şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.
27 Şi acesta este legământul Meu cu ei,
când voi ridica păcatele lor.
28 Cât priveşte evanghelia, ei sunt vrăjmaşi spre binele vostru, dar cât priveşte alegerea, ei sunt iubiţi datorită părinţilor lor. 29 Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi. 30 Deci după cum voi nu aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi aflat îndurare prin neascultarea lor, 31 tot aşa şi ei, nu au ascultat acum pentru ca prin îndurarea faţă de voi şi ei să găsească acum îndurare. 32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să se îndure de toţi.
Înţelepciunea imensă a lui Dumnezeu
33 O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât sunt de neînţeles căile Lui!
34 Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfetnicul Lui?
35 Sau cine I-a dat ceva mai înainte,
ca să primească înapoi de la El?
36 Pentru că de la El şi prin El şi pentru El sunt toate. A Lui să fie slava în veci, amin!