Creștinul izbăvit de lege
1 Sau nu știți, fraților, (căci vorbesc unor cunoscători ai legii), că legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește el? 2 Căci femeia sub bărbat este legată prin lege de bărbatul ei cât trăiește el; iar dacă va muri bărbatul, ea este desfăcută de legea bărbatului. 3 Deci dar, câtă vreme trăiește bărbatul, ea se va numi preacurvă dacă va fi a altui bărbat: dar dacă va muri bărbatul, este slobodă de lege, așa că nu este preacurvă, chiar dacă este a altui bărbat. 4 Astfel, frații mei, și voi ați fost făcuți morți față de lege prin trupul lui Hristos, ca să fiți ai altuia, ai celui ce a fost sculat dintre cei morți ca să aducem roade lui Dumnezeu. 5 Căci, când eram în carne, patimile păcatelor care sunt prin lege lucrau în mădularele noastre ca să aducă roade pentru moarte. 6 Dar acum am fost desfăcuți de lege, căci am murit față de aceea în care eram ținuți cu silă, astfel că noi slujim ca robi în înnoirea duhului și nu în vechimea slovei.
Legea dă cunoștința păcatului
7 Ce vom zice dar? Este legea păcat? Să nu fie așa . Ci păcatul nu l‐am cunoscut decât prin lege; căci nu știam pofta dacă nu zicea legea : Nu pofti. 8 Păcatul dar, luând pornire prin poruncă, a lucrat cu desăvârșire în mine orice poftă: căci fără lege păcatul este mort. 9 Și eu odinioară eram viu fără lege, dar când a venit porunca, păcatul iar a înviat și eu am murit; 10 și porunca, cea care era pentru viață, mi s‐a aflat pentru moarte. 11 Căci păcatul, luând pornire prin poruncă, m‐a amăgit de tot și prin ea m‐a omorât. 12 Așa că legea este sfântă și porunca este sfântă și dreaptă și bună. 13 Deci ce era bun mi‐a ajuns moarte? Să nu fie așa . Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi‐a lucrat moarte prin ce era bun, pentru ca păcatul să fie prin poruncă peste măsură de păcătos.
Lupta firii pământești împotriva Duhului
14 Căci știm că legea este duhovnicească: iar eu sunt de carne, vândut sub păcat. 15 Căci ce săvârșesc nu recunosc; căci nu făptuiesc ceea ce voiesc; ci ce urăsc, aceea fac. 16 Iar dacă nu fac ceea ce voiesc, mă învoiesc cu legea că ea este bună. 17 Acum dar nu mai săvârșesc eu aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. 18 Căci știu că în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun, căci a voi este în mine, dar a săvârși binele nu. 19 Căci binele pe care‐l voiesc nu‐l fac, ci răul pe care nu‐l voiesc îl făptuiesc. 20 Iar dacă fac ceea ce nu voiesc, nu mai săvârșesc eu aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. 21 Găsesc deci legea că pentru mine care voiesc să fac binele, răul stă lângă mine. 22 Căci mă bucur în ce privește legea lui Dumnezeu după omul dinăuntru, 23 dar văd o altfel de lege în mădularele mele, luptându‐se împotriva legii minții mele și ducându‐mă în robie sub legea păcatului, care este în mădularele mele. 24 O, ticălos om ce sunt! Cine mă va scăpa de trupul morții acesteia? 25 Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Așadar eu însumi cu mintea slujesc ca rob legii lui Dumnezeu, iar cu carnea legii păcatului.
Eliberaţi de sub Lege: analogia căsătoriei
1 Fraţilor, oare nu ştiţi – fiindcă le vorbesc unora care cunosc Legea – că Legea stăpâneşte asupra omului cât timp trăieşte el? 2 Căci femeia măritată, câtă vreme trăieşte bărbatul ei, este legată prin Lege de el, iar dacă îi moare bărbatul, ea este dezlegată de legea căsătoriei. 3 Prin urmare, dacă ea se va dărui altui bărbat, atât timp cât îi trăieşte bărbatul, se va numi adulteră. Dar dacă îi moare bărbatul, este liberă faţă de Lege şi nu este adulteră dacă se dăruieşte altui bărbat. 4 La fel, fraţii mei, şi voi aţi murit faţă de Lege, prin trupul lui Hristos, ca să fiţi ai altuia, ai celui care a fost înviat din morţi, ca să-I aducem rod lui Dumnezeu. 5 Când trăiam prin trup, patimile păcatelor lucrau în mădularele noastre datorită Legii, ca să aducem rod morţii. 6 Însă acum am fost dezlegaţi de Lege, murind faţă de ceea ce ne ţinea robi, ca să slujim în Duhul cel nou, nu după litera cea veche.
Legea şi păcatul: dilemele credinciosului
7 Ce vom spune deci? Este legea păcat? Nicidecum! Însă eu n-am cunoscut păcatul decât prin Lege. N-aş fi cunoscut pofta dacă Legea nu zicea: Să nu pofteşti! 8 Dar păcatul, prinzând prilejul dat de poruncă, a stârnit în mine toate poftele; căci în lipsa legii păcatul era mort. 9 Cândva, în lipsa Legii, eu trăiam; când a venit porunca însă, păcatul a prins viaţă, 10 iar eu am murit. Şi porunca dată pentru viaţă, chiar ea mi s-a dovedit a fi spre moarte. 11 Pentru că păcatul, folosind prilejul dat de poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea. 12 Aşadar Legea este sfântă, iar porunca e sfântă, dreaptă şi bună.
13 Atunci înseamnă că ceea ce era bun a devenit pentru mine pricină a morţii? Nicidecum! Ci păcatul, tocmai ca să se arate păcat, mi-a adus moartea prin ceea ce este bun, ca, prin poruncă, păcatul să devină peste măsură de păcătos. 14 Ştim bine că Legea este duhovnicească, însă eu sunt din carne, vândut ca rob păcatului. 15 Căci nu ştiu ceea ce fac, fiindcă nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc. 16 Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că Legea este bună. 17 Acum însă nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. 18 Fiindcă ştiu că în mine, adică în trupul meu, nu locuieşte ce este bun. Căci voinţa de bine este în mine, dar facerea binelui nu este. 19 Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârşesc. 20 Iar dacă fac ceea ce nu vreau, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. 21 Aşadar, găsesc în mine, cel ce vreau să fac binele, legea aceasta: anume, că răul locuieşte în mine. 22 Ca om lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu, 23 însă văd o altă lege în mădularele mele, care se luptă împotriva legii minţii mele şi mă face rob faţă de legea păcatului care este în mădularele mele. 24 Om nefericit ce sunt! Cine mă va izbăvi de acest trup al morţii? 25 Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Prin urmare, eu însumi, cu mintea mea, slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu trupul slujesc legii păcatului.