Iefta
1 Și Iefta , Galaaditul, era un viteaz și era fiul unei curve, și Galaad născuse pe Iefta. 2 Și nevasta lui Galaad i‐a născut fii, și când au crescut fiii nevestei lui Galaad au izgonit pe Iefta și i‐au zis: Nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei. 3 Și Iefta a fugit dinaintea fraților săi și a locuit în țara Tob. Și oameni fără căpătâi s‐au adunat la Iefta și ieșeau cu el. 4 Și a fost așa : după câtăva vreme copiii lui Amon s‐au luptat cu Israel. 5 Și când copiii lui Amon se luptau cu Israel, bătrânii Galaadului s‐au dus să ia pe Iefta din țara Tob. 6 Și au zis lui Iefta: Vino și fii căpetenia noastră ca să ne luptăm cu copiii lui Amon. 7 Și Iefta a zis bătrânilor Galaadului: Oare nu m‐ați urât și nu m‐ați izgonit voi din casa tatălui meu? Și pentru ce veniți acum la mine când sunteți în necaz? 8 Și bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: De aceea ne‐am întors la tine acum, ca să mergi cu noi și să te lupți cu copiii lui Amon și să ne fii cap nouă tuturor locuitorilor Galaadului. 9 Și Iefta a zis bătrânilor Galaadului: Dacă mă aduceți înapoi ca să mă lupt cu copiii lui Amon și Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu capul vostru? 10 Și bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: Domnul să fie martor între noi, dacă nu vom face după cuvintele tale. 11 Și Iefta s‐a dus cu bătrânii Galaadului și poporul l‐a pus cap și căpetenie peste sine, și Iefta și‐a rostit toate cuvintele înaintea Domnului în Mițpa.
Înfrângerea amoniților
12 Și Iefta a trimis soli la împăratul copiilor lui Amon, zicând: Ce este între mine și între tine, de ai venit împotriva mea să te lupți împotriva țării mele? 13 Și împăratul copiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: Pentru că Israel mi‐a luat țara când a ieșit din Egipt, de la Arnon până la Iaboc și până la Iordan, și acum înapoiază‐mi‐o în pace. 14 Și Iefta a trimis iarăși soli la împăratul copiilor lui Amon, 15 și i‐a zis: Așa zice Iefta: Israel n‐a luat țara Moabului, nici țara copiilor lui Amon. 16 Și Israel când a ieșit din Egipt a umblat prin pustie până la Marea‐Roșie și a venit la Cades . 17 Și Israel a trimis soli la împăratul Edomului zicând: Te rog, lasă‐mă să trec prin țara ta! Dar împăratul Edomului n‐a voit să audă. Și au trimis și la împăratul Moabului și el n‐a voit. Și Israel a locuit în Cades. 18 Și au umblat prin pustie și au ocolit țara Edomului și țara Moabului, și au venit în partea dinspre soare‐răsare a țării Moabului, și au tăbărât dincolo de Arnon, dar n‐au intrat în hotarul Moabului, căci Arnonul este hotarul Moabului. 19 Și Israel a trimis soli la Sihon, împăratul amoriților, împăratul Hesbonului, și Israel i‐a zis: Rugămu‐te, să trecem prin țara ta până la locul meu. 20 Și Sihon nu s‐a încrezut în Israel să‐l lase să treacă prin hotarul său, și Sihon a adunat tot poporul său și au tăbărât în Iahaț și s‐a luptat cu Israel. 21 Și Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon și pe tot poporul lui în mâna lui Israel și i‐au bătut , și Israel a luat în stăpânire toată țara amoriților, care locuiau în ținutul acela. 22 Și au luat în stăpânire toate hotarele amoriților , de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan. 23 Și acum, Domnul Dumnezeul lui Israel a alungat pe amoriți dinaintea poporului său Israel, și să‐l stăpânești tu? 24 Oare nu stăpânești tu ce ți‐a dat în stăpânire Chemoș , dumnezeul tău? Și orice a alungat dinaintea noastră Domnul Dumnezeul nostru, aceea vom stăpâni. 25 Și acum ești tu în adevăr mai bun decât Balac , fiul lui Țipor, împăratul Moabului? Oare s‐a certat el cu Israel? S‐a luptat el cu ei? 26 Cât a locuit Israel în Hesbon și în satele lui, și în Aroer și în satele lui, și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului, trei sute de ani, pentru ce nu le‐ați luat înapoi în vremea aceea? 27 Da, n‐am păcătuit împotriva ta, ci îmi faci rău, războindu‐te împotriva mea. Domnul, judecătorul , să judece astăzi între copiii lui Israel și între copiii lui Amon! 28 Și împăratul copiilor lui Amon n‐a ascultat cuvintele lui Iefta, pe care i le‐a trimis.
Făgăduința lui Iefta
29 Și Duhul Domnului a fost asupra lui Iefta și el a trecut prin Galaad și Manase și a trecut la Mițpe din Galaad și de la Mițpe din Galaad a trecut la copii lui Amon. 30 Și Iefta a juruit o juruință Domnului și a zis: Dacă vei da fără greș în mâna mea pe copiii lui Amon, 31 atunci ce va ieși din ușa casei mele spre întâmpinarea mea, când mă voi întoarce în pace de la copiii lui Amon, va fi al Domnului și voi aduce ardere de tot. 32 Și Iefta a trecut la copiii lui Amon, ca să se lupte cu ei și Domnul i‐a dat în mâna lui. 33 Și i‐a bătut de la Aroer până la Minit, douăzeci de cetăți, și până la Abel‐Cheramim, cu foarte mare măcel. Și copiii lui Amon au fost supuși înaintea copiilor lui Israel. 34 Și Iefta a venit la Mițpe în casa lui, și iată fiica sa îi ieșea în întâmpinare cu timpane și cu jocuri și ea era singurul copil, n‐avea afară de ea fiu sau fiică. 35 Și a fost așa : când a văzut‐o el și‐a sfâșiat hainele și a zis: Vai, fiica mea, m‐ai doborât și ești din cei ce mă tulbură! Căci mi‐am deschis gura către Domnul și nu pot întoarce. 36 Și ea i‐a zis: Tatăl meu, dacă ți‐ai deschis gura către Domnul, fă‐mi potrivit cu ce a ieșit din gura ta, pentru că Domnul ți‐a făcut răzbunare asupra vrăjmașilor tăi, asupra copiilor lui Amon. 37 Și ea a zis tatălui său: Să mi se facă lucrul acesta: lasă‐mă singură două luni, să mă duc și să mă cobor în munți și să‐mi plâng fecioria, eu și tovarășele mele. 38 Și el a zis: Du‐te! Și a trimis‐o pentru două luni. Și ea s‐a dus cu tovarășele ei și și‐a plâns fecioria pe munți. 39 Și a fost așa : după trecere de două luni, ea s‐a întors la tațăl ei și el a împlinit cu ea juruința, pe care o juruise. Și ea nu cunoscuse bărbat. Și a ajuns o datină în Israel, 40 că din an în an fiicele lui Israel mergeau să serbeze pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.
Iefta, judecător în Israel
1 Iefta , galaaditul, era un om viteaz . El era fiul unei curve. Galaad îl născuse pe Iefta. 2 Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, l-au izgonit pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei.” 3 Și Iefta a fugit de la frații lui și a locuit în țara Tob. Niște oameni fără căpătâi s-au strâns la Iefta și făceau plimbări cu el. 4 După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel. 5 Și pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să-l caute pe Iefta din țara Tob. 6 Ei i-au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră ca să-i batem pe fiii lui Amon!” 7 Iefta le-a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-ați urât voi și nu m-ați izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniți la mine acum, când sunteți în strâmtorare?” 8 Bătrânii Galaadului i-au zis lui Iefta: „Ne întoarcem la tine acum ca să mergi cu noi, să-i bați pe fiii lui Amon și să fii căpetenia noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.” 9 Iefta le-a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceți înapoi ca să-i bat pe fiii lui Amon și dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?” 10 Bătrânii Galaadului i-au zis lui Iefta: „Domnul să ne audă și să judece dacă nu vom face ce spui!” 11 Și Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui și l-a așezat căpetenie ; și Iefta a spus din nou înaintea Domnului, la Mițpa, toate cuvintele pe care le rostise.
Înfrângerea amoniților
12 Iefta i-a trimis soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva țării mele?” 13 Împăratul fiilor lui Amon le-a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe țara mea, de la Arnon până la Iaboc și Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie!” 14 Iefta i-a trimis iarăși soli împăratului fiilor lui Amon 15 ca să-i spună: „Așa vorbește Iefta: «Israel n-a pus mâna pe țara Moabului, nici pe țara fiilor lui Amon. 16 Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers în pustie până la Marea Roșie și a ajuns la Cades . 17 Atunci Israel i-a trimis soli împăratului Edomului ca să-i spună: ‘Lasă-mă să trec prin țara ta!’ Dar împăratul Edomului n-a voit. A trimis și la împăratul Moabului, și nici el n-a vrut. Și Israel a rămas la Cades. 18 Apoi a mers prin pustie, a ocolit țara Edomului și țara Moabului și a venit la răsăritul țării Moabului; au tăbărât dincolo de Arnon, fără să intre în ținutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. 19 Israel i-a trimis soli lui Sihon, împăratul amoriților, împăratul Hesbonului. Și Israel i-a zis: ‘Lasă-mă să trec prin țara ta până la locul spre care mergem!’ 20 Dar Sihon n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă prin ținutul lui, și-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat și a luptat împotriva lui Israel. 21 Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon cu tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătut . Israel a pus mâna pe toată țara amoriților care erau așezați în țara aceasta. 22 Au pus mâna pe tot ținutul amoriților , de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan. 23 Și acum, când Domnul, Dumnezeul lui Israel i-a izgonit pe amoriți dinaintea poporului Său, Israel, tu să le stăpânești țara? 24 Oare ce-ți dă în stăpânire dumnezeul tău, Chemoș , nu vei stăpâni? Și tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul , Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim? 25 Ești tu mai bun decât Balac , fiul lui Țipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui? 26 Iată că sunt trei sute de ani de când locuiește Israel la Hesbon și în satele din jurul lui, la Aroer și în satele din jurul lui și în toate cetățile care sunt pe malul Arnonului. Pentru ce nu i le-ați luat în tot timpul acesta? 27 Eu nu te-am supărat deloc, și rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece lucrul acesta. El să fie astăzi judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon.»” 28 Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.
Fiica lui Iefta
29 Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul și Manase; a trecut la Mițpe, în Galaad, și din Mițpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon. 30 Iefta I-a făcut o juruință Domnului și a zis: „Dacă îi vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, 31 oricine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, Îi va fi închinat Domnului și-l voi aduce ca ardere-de-tot.” 32 Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon, și Domnul i-a dat în mâinile lui. 33 Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăți, și până la Abel-Cheramim. Și fiii lui Amon au fost smeriți înaintea copiilor lui Israel. 34 Iefta s-a întors acasă, la Mițpa . Și iată că fiica sa i-a ieșit înainte cu timpane și jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii și nici altă fată. 35 Cum a văzut-o, el și-a rupt hainele și a zis: „Ah, fata mea, adânc mă lovești și mă tulburi! I-am făcut o juruință Domnului și n-o pot întoarce.” 36 Ea i-a zis: „Tată, I-ai făcut o juruință Domnului; fă-mi potrivit cu ceea ce ți-a ieșit din gură, acum, când Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon!” 37 Și ea i-a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munți și să-mi plâng fecioria cu tovarășele mele!” 38 El a răspuns: „Du-te!” Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarășele ei și și-a plâns fecioria pe munți. 39 După cele două luni s-a întors la tatăl ei, și el a împlinit cu ea juruința pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul 40 că, în toți anii, fetele lui Israel se duc să o prăznuiască pe fiica lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an.