Strigarea prietenoasă a înțelepciunii
1 Înțelepciunea și‐a zidit casa, a tăiat cei șapte stâlpi ai ei; 2 și‐a junghiat junghierea; și‐a amestecat vinul și și‐a întins masa. 3 Și‐a trimis slujnicele; ea strigă pe cele mai înalte locuri ale cetății: 4 Oricine e prost să se abată încoace! Celui fără pricepere îi zice: 5 Veniți , mâncați din pâinea mea și beți din vinul pe care l‐am amestecat. 6 Lăsați prostia și trăiți, și mergeți pe calea priceperii. 7 Cel ce dojenește pe batjocoritor își dobândește rușine; și cel ce mustră pe cel rău, își dobândește o pată. 8 Nu mustra pe batjocoritor, ca să nu te urască. Mustră pe cel înțelept și te va iubi. 9 Dă învățătură celui înțelept și se va face și mai înțelept; învață pe cel drept și va adăuga învățătura. 10 Frica Domnului este începutul înțelepciunii și cunoștința Celui Sfânt este pricepere. 11 Căci prin mine zilele ți se vor înmulți și ți se vor adăuga ani de viață. 12 Dacă ești înțelept, pentru tine însuți ești înțelept; și dacă ești batjocoritor singur vei suferi. 13 Femeia nebună este bună de gură, ea este proastă și nu știe nimic. 14 Ea se așază la intrarea casei sale, pe scaun, în locurile înalte ale cetății, 15 ca să cheme pe trecătorii de pe drum care merg drept pe căile lor: 16 Cine este prost să se abată încoace! Și celui ce este lipsit de pricepere îi zice: 17 Dulci sunt apele furate și pâinea tăinuită este plăcută! 18 Și el nu știe că acolo sunt umbrele morții , oaspeții ei sunt în adâncurile Șeolului.
Strigarea prietenoasă a înțelepciunii
1 Înțelepciunea și-a zidit casa,
și-a tăiat cei șapte stâlpi,
2 și-a înjunghiat vitele, și-a amestecat vinul,
și-a pus masa,
3 și-a trimis slujnicele și strigă
de pe vârful înălțimilor cetății:
4 „Cine este prost să vină încoace!”
Celor lipsiți de pricepere le zice:
5 „Veniți de mâncați din pâinea mea
și beți din vinul pe care l-am amestecat!
6 Lăsați prostia, și veți trăi;
și umblați pe calea priceperii!”
7 Cel ce-l mustră pe un batjocoritor își atrage dispreț,
și cel ce caută să-l îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
8 Nu-l mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască;
mustră-l pe cel înțelept, și el te va iubi!
9 Dă-i înțeleptului, și se va face și mai înțelept;
învață-l pe cel neprihănit, și va învăța și mai mult!
10 Începutul înțelepciunii este frica de Domnul,
și știința sfinților este priceperea.
11 Prin mine ți se vor înmulți zilele
și ți se vor mări anii vieții tale.
12 Dacă ești înțelept, pentru tine ești înțelept;
dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.
Îndemn împotriva ademenirii nebuniei
13 Nebunia este o femeie gălăgioasă,
proastă și care nu știe nimic.
14 Ea șade totuși la ușa casei sale,
pe un scaun, pe înălțimile cetății,
15 ca să strige la trecătorii
care merg pe calea cea dreaptă:
16 „Cine este prost să vină aici!”
Iar celui fără minte îi zice:
17 „Apele furate sunt dulci ,
și pâinea luată pe ascuns este plăcută.”
18 El nu știe că acolo sunt morții
și că oaspeții ei sunt în văile Locuinței Morților.